Financial report Banca Franței limitează gradul de îndatorare la 33%. La 75 de ani după Yalta, marea dezordine mondială. Succesul economic este necesar politicii conservatoare (Viktor Orbán)

de Dan Popa     HotNews.ro
Joi, 6 februarie 2020, 4:20 Economie | Finanţe & Bănci


Subiectele zilei in presa occidentala
Foto: sxc.hu
Les Echos: Imobiliare: în ciuda tuturor alertelor, băncile au împrumutat 258 miliarde de euro în 2019 ● La 75 de ani după Yalta, marea dezordine mondială. ● Financial Times: Cea mai mare firmă de avocatură din Japonia urmăreşte o serie de acorduri convenabile cu UE după Brexit ● MTI: Succesul economic este o condiţie necesară politicii conservatoare (Viktor Orbán) ● Știri pe scurt: Alegerile care pândesc România.

Les Echos: Imobiliare: în ciuda tuturor alertelor, băncile au împrumutat 258 miliarde de euro în 2019




Îngrijorate de o posibilă supraîncălzire a pieței, autoritățile cer de luni de zile băncilor să controleze mai bine producția de credite ipotecare. Un apel care, până în prezent, pare să nu aibă niciun efect, câtă vreme dobânzile continuă să fie scăzute.

Este ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, sau aproape ... În timp ce autoritățile au purtat vreme de luni de zile un dialog cu băncile și au publicat o serie de recomandări pentru a evita o supra-încălzire a pieței, motorul creditării încă funcționează. Și chiar cu viteză maximă.

În 2019, producția de credite ipotecare a ajuns astfel la 258 miliarde de euro (+ 21% creștere anuală), potrivit celor mai recente cifre ale Banque de France publicate miercuri. Este a doua cea mai mare producție anuală după 2017 (273 miliarde de euro). Excluzând refinanțările, este chiar mai mare decât 2017. „Creștem cu o viteză mult prea mare. Producția de credite noi imobiliare trebuie să încetinească”, explică o sursă apropiată de Banque de France.

Preocupate de această situație, autoritățile au cerut în mod repetat băncilor să reducă turația motoarelor. După luni de consultări, Înaltul Consiliu pentru Stabilitate Financiară (HCSF), prezidat de ministrul Finanțelor, Bruno Le Maire, a publicat chiar în decembrie o serie de recomandări care ar trebui să ajute la încetinirea ritmului.

Înaltul Consiliu a recomandat băncilor să respecte cu mai multă insistență nivelul gradului de îndatorare de 33%. Ideea ar fi ca ponderea ratei să nu treacă de o treime din venitul împrumutatului. De asemenea, autoritățile au solicitat băncilor să înceteze cu împrumuturile date pe scadențe mai mari de 25 de ani. „Aceste măsuri au devenit necesare”, potrivit unei surse apropiate Băncii Franței.

Discrete în acest sens, băncile au reacționat în sfârșit la sfârșitul lunii ianuarie. Prin intermediul Observatorului pentru credite, o organizație apropiată Federației bancare franceze (FBF), aceștia au indicat că respectarea recomandărilor HCSF ar putea pune în imposibilitatea de a lua credite ipotecare circa 100.000 de gospodării în 2020.

O analiză respinsă de autorități. Luni, Banque de France a ieșit public, explicând că intenția nu este de a limita acordarea de credite ipotecare. „Accesul la credite ipotecare va fi menținut, fără nici cea mai mică îndoială”, a declarat instituția într-un comunicat de presă comun cu autoritatea de supraveghere. „Va continua să crească în Franța, dar pe o bază mai sănătoasă și mai durabilă", mai arată comunicatul.

Cu toate acestea, unii consideră că este încă prea devreme pentru a ști dacă recomandările au avut - și dacă mai ales vor avea un efect asupra creditării. Recomandările trebuie să se aplice din ianuarie, a reamintit acum câteva zile Banca Franței. „Scăderea producției poate fi deja observată în primele cifre pentru 2020”, a spus unul dintre cei mai mari brokeri de pe piață.

Evoluția creditării va fi atent monitorizată de autorități. "Vom face o analiză alături de toate băncile în lunile următoare", confirmă o sursă apropiată Banque de France. HCSF a început, de asemenea, să analizeze creditarea ipotecară pe fiecare bancă în parte, iar rezultatele acestei analize ar putea fi publicate în vară. Dacă băncile nu respectă noile recomandări, s-ar putea confrunta cu noi cerințe de capital, spun autoritățile.

Alte articole din Les Echos:

La 75 de ani după Yalta, marea dezordine mondială

Aliații au organizat lumea postbelică acum 75 de ani, la conferința de la Yalta. O structură bipolară deja depășită după bascularea spre vest a sateliților URSS, după dezvoltarea Asiei și după prăbușirea imperiilor coloniale.

Aproape caduc. Din ordinea mondială codificată la conferința de la Yalta, deschisă acum exact 75 de ani și care nu a suscitat comemorări oficiale de anvergură, nu mai rămâne astăzi decât un element - ONU. Structura geopolitică a planetei nu mai are multe lucruri în comun cu rezultatele acelei reuniuni de zece zile la care au participat Winston Churchill, Franklin Roosevelt și I. V. Stalin și care a fost deschisă pe 4 februarie 1945 pe malurile Mării Negre.

Un mapamond bulversat

În primul rând că marile puteri ale acelei epoci nu mai sunt astăzi decât o umbră; acum au apărut noi rivali, în special în Asia (care reprezintă o treime din PIB-ul mondial și 60% din populația globului). Regatul Unit, singurul care s-a luptat cu Hitler de la începutul și până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, și-a pierdut cea mai mare parte a coloniilor. Sateliții europeni ai URSS s-au alăturat în ultimii 20 de ani Uniunii Europene, cea născută la 12 ani după Yalta, în timp ce URSS s-a prăbușit în 1991. Și chiar dacă mai contează încă în Ucraina sau în Siria, Rusia nu mai are capacitatea ideologică, militară sau financiară de a isca războaie și revoluții pretutindeni în lume, așa cum a făcut-o după Yalta.

SUA sunt în continuare, cu siguranță, puternice prin «soft power» și prin capacitatea militară (40% din cheltuielile mondiale). Dar monopolul nuclear de care dispuneau în 1945 este deja partajat de 9 țări care reprezintă 40% din omenirea planetei. Iar economia americană, care trecea de jumătatea PIB-ului mondial în epoca Yalta, nu mai reprezintă astăzi decât un sfert.

Ca urmare a decolonizării sau a diferitelor secesiuni, marea majoritate a statelor de astăzi nu existau la vremea respectivă: ONU numără 193 de membri, față de 51 la crearea sa, la scurt timp după conferință.

ONU are în Consiliul său de Securitate doi membri permanenți cu drept de veto care nici nu au fost prezenți la Yalta. Este vorba de China (astăzi o șesime din PIB-ul mondial, față de o treime în 1945), a cărei rivalitate economică cu Statele Unite este considerată de majoritatea politologilor ca fiind elementul structurant major al acestui debut de secol XXI, și de Franța. Franța nu a fost invitată la Yalta - ceea ce i-a determinat pe istoricii francezi și pe gaulliști să pretindă că Yalta constituia «o împărțire a lumii», deși cea mai mare parte a lucrărilor conferinței a fost consacrată coordonării Aliaților pentru a grăbi învingerea Germaniei și a Japoniei și mai ales raportului de forțe (militare) ale momentului în Europa. Churchill credea, într-adevăr, că s-a înțeles cu Stalin trei luni mai devreme în legătură cu partajarea zonelor de influență, cam suprarealiste, 90% influență URSS în România, 90% influență occidentală în Grecia etc., dar și-a dat repede seama că a fost păcălit, demersul fiind deja respins de Roosevelt.

Raportul de forțe de la acea vreme i-a permis lui Stalin să violeze acordul de la Yalta aproape imediat, manipulând alegerile organizate câteva luni mai târziu în Ungaria și Polonia. Sub protectorat american, Europa de Vest a prosperat după război. Ceea ce i-a uimit, fără îndoială, pe semnatarii de la Yalta, a fost crearea Uniunii Europene, pe fondul reconcilierii dintre Franța și Germania. O Germanie aflată atunci la pământ, despre care nimeni nu și-a închipuit, la Yalta, că va fi campioana mondială a excedentelor comerciale o jumătate de secol mai târziu. Dar dacă Uniunea are greutatea unei cincimi din totalul activității economice mondiale, ea pare în continuare un pitic politic, fiind erodată de o criză identitară ilustrată de reafirmarea suveranității Regatului Unit care tocmai a părăsit-o.

Un partaj al lumii postbelice a avut loc, spun istoricii, dar nu la Yalta, ci mai curând ca efect al Războiului Rece, care l-a făcut pe Churchill să spună, în martie 1946, că ”o Cortină de Fier a căzut asupra Europei”, înainte ca planeta să încremenească în două tabere. Au dispărut atunci speranțele de stabilitate, de pace și de colaborare americano-sovietice încarnate de un Roosevelt care a acționat cu o naivitate siderantă în fața lui Stalin.

Ultimul «supraviețuitor» de la Yalta, ONU, nu mai reprezintă, astăzi, triumful multilateralismului, deși niciodată nu a fost atât de evident că marile puteri acționează singure când interesele lor vitale sunt în joc. Națiunile Unite sunt adesea neputincioase în a soluționa conflictele deschise, cum sunt de exemplu cele actuale din Yemen, Siria, Libia, sau cele mocnite ca de exemplu cele dintre India și Pakistan, în ciuda unei avalanșe de rezoluții. De la Yalta și până astăzi, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat 2.499 de rezoluții, iar Adunarea Generală aproape 9.000.(RADOR)


Financial Times: Cea mai mare firmă de avocatură din Japonia urmăreşte o serie de acorduri convenabile cu UE după Brexit





Anticipând o amploare a fuziunilor şi achiziţiilor, Nishimura & Asahi preferă să se stabilească la Frankfurt în detrimentul Londrei

Nishimura & Asahi a devenit prima dintre cele "patru mari" firme de avocatură ale Japoniei, care ar urma să-şi deschidă birouri în Europa, iar ea a preferat Farnkfurtul în detrimentul Londrei, având în vedere că firmele japoneze se reorganizează în vederea Brexitului, aşteptându-se la o creştere a tranzacţiilor din UE în domeniu.

Partenerii implicaţi în acest demers au declarat că decizia firmei Nishinura de a-şi înfiinţa birouri în două oraşe germane, Frankfurt şi Düsseldorf, este efectul direct al Acordului de Parteneriat Economic dintre UE şi Japonia. Semnat în 2018, documentul reprezintă cel mai important acord de acest fel convenit cu Bruxelles-ul, iar, în prezent, acesta nu ar mai fi valabil şi pentru Regatul Unit.

Firma japoneză a invocat totodată şi tot mai numeroasele apeluri venite din partea partenerilor interni, respectiv, cele peste 500 de companii nipone care ar urma să sporească numărul firmelor din UE stabilite în urma EPA (Acordul European de Protecţie a Mediului, n. red.) şi barierelor economice pe care acesta le-a înlăturat. Avocaţi din cadrul firmei Nashimura şi bancheri din domeniul achiziţiilor şi fuziunilor, aflaţi în Tokyo, intenţionează acum să-şi extindă prezenţa pe continent tocmai prin achiziţii.

În ultimii doi ani, acordurile companiilor japoneze din domeniu s-au redus, potrivit declaraţiilor lui Mansoor Mohi-uddin, strateg principal al firmei NatWest Markets. El a spus că, în 2019, companiile japoneze au anunţat 1.271 de acorduri, iar ultimul trimestru a stabilit un record, numărul lor fiind de 354. Media trimestrială pe termen lung este de $23 miliarde, a mai spus dl Mohi-uddin, dar numai în perioada octombrie-decembrie, numărul acordurilor internaţionale a atins suma-record de $57 miliarde, în pofida lipsei vreunui acord de mai mare importanţă.

În prezent, companiile japoneze sunt în cursul unei reorganizări care a început la puţin după referendumul din Regatul Unit, survenit în 2016: potrivit celor de la Nashimura, multe elemente implică strămutarea pe continent a operaţiunilor şi a cartierelor generale europene aflate încă în Regatul Unit. Potrivit cifrelor procesate de Dealogic, interesul companiilor japoneze faţă de centrele europene a crescut semnificativ în ultimul deceniu. În 2010, firmele japoneze au încheiat 88 de acorduri în Europa, valoarea lor totalizând $2,7 miliarde; până în 2019, existau 178 de acorduri, a căror valoare totală se ridica la $24 miliarde. Printre cele mai mari acorduri anunţate la nivel public spre sfârşitul anului trecut, s-a numărat acordul în valoare de € 4,1 miliarde, semnat de consorţiul Mitsubishi pentru a cumpăra firma olandeză Eneco şi achiziţia în valoare de $3 miliarde prin care firma Atsellas Pharma a cumpărat compania farmaceutică americană Audentes Therapeutics. (RADOR)

MTI: Succesul economic este o condiţie necesară politicii conservatoare (Viktor Orbán)




Succesul economic este o condiţie necesară politicii conservatoare - a spus premierul ungar, Viktor Orbán, marţi, la Roma, unde a participat la o dezbatere care a avut loc în cadrul conferinţei Fundaţiei "Edmund Burke", intitulată "Conservatorismul Naţional".

Şeful Guvernului de la Budapesta a afirmat că succesul economic este singurul mod prin care liderii conservatori, respectiv creştin-democraţi pot “supravieţui”. Dacă acest lucru nu reuşeşte şi un lider politic conservator comite o greşeală, iar indicatorii economici scad, acesta va fi “ucis” în dimineaţa următoarei zile - a spus Viktor Orbán. Legat de asta, Orbán a subliniat că în Ungaria economia înregistrează o creştere anuală de 4-5%, rata şomajului a scăzut la 3%, iar datoria publică scade de asemenea.

Premierul ungar a subliniat totodată că Ungaria este o ţară stabilă; singurul stat european în care din 1990 încoace nu au existat alegeri anticipate.
Prim-ministrul a mai spus că felul conservator de a conduce al maghiarilor diferă de cel al altor exemple europene prin faptul că, pe de-o parte, partidele guvernamentale ungare nu se află sub presiunea de a forma coaliţii cu alte partide, întrucât au majoritate în parlament. Pe de altă parte, lumea mass-mediei nu este ca cea din Europa de Vest, unde 90% din media este a liberalilor progresişti şi doar 10% a conservatorilor. În Ungaria există un echilibru mai mare - a spus Orbán, care, datorită tuturor acestor lucruri, se consideră un politician european conservator norocos, care poate spune ceea ce gândeşte - a explicat domnia sa.

Ca răspuns la acuzaţiile de populism, Viktor Orbán a precizat: când era tânăr, populismul însemna că un politician promite ceva ce nu poate realiza. Însă, dacă un politician promite ceva şi chiar face acel lucru, nu este vorba de populism, ci de democraţie – a punctat, menţionând ca exemplu că guvernul său s-a angajat să creeze 1 milion de noi locuri de muncă în 10 ani, iar acum, după 9 ani, sunt în punctul în care există 860 de mii de noi locuri de muncă. Criticând liberalismul, premierul Ungariei a explicat că guvernele liberale au eşuat de două ori în decursul unui deceniu. Prima oară, în 2008, când nu au putut face faţă crizei economice, iar apoi, în 2015, în timpul crizei migraţiei, când nu au reuşit să-şi protejeze cetăţenii şi graniţele. Privit din acest punct de vedere, democraţia liberală s-a terminat, întrucât acesta e principiul de bază al guvernelor liberale - a menţionat Orbán, subliniind că este nevoie de ceva nou, este nevoie de creştin-democraţie, în loc de liberalism.

În legătură cu criza migraţiei, premierul a subliniat că în Ungaria nu există niciun migrant musulman, iar prin asta, ţara diferă complet faţă de cele din vestul Europei, unde proporţia comunităţii musulmane este în creştere, iar cea a comunităţilor creştine în scădere. Liberalii consideră că acest lucru este unul corect, pentru că lor nu le place societatea creştină - a adăugat Orbán, menţionând că asta este treaba lor, dar să nu dorească să forţeze ca Europa Centrală să accepte un asemenea proces. Premierul a semnalat, totodată, şi faptul că actuala criză a migraţiei a oferit oportunitatea de a se vorbi despre identitate, despre “cine suntem”.

Şeful Guvernului de la Budapesta a declarat totodată că în Europa este nevoie de noi provocări şi de noi mişcări pline de energie, în caz contrar, continentul nu va fi unul competitiv.

Astăzi există două abordări diferite pentru construirea Europei - a spus de asemenea Orbán despre Uniunea Europeană. Una este abordarea care doreşte să construiască de jos continentul, ceea ce înseamnă un fel de cooperare între naţiuni; potrivit celuilalt concept, Europa ar trebui construită de sus, ceea ce este o abordare federalistă, “de orientare imperialistă”, în care nu există state suverane. Între aceste două atitudini, concurenţa este una continuă, acesta fiind motivul dezbaterilor existente între liderii europeni - a adăugat Orbán.

Despre Partidul Popular European (PPE), Viktor Orbán a declarat: PPE doreşte să participe în orice mod la structurile de putere ale UE. Iar dacă preţul pentru a face acest lucru este acela de a renunţa la anumite valori şi de a se compromite cu cei de stânga, o va face, pierzându-şi identitatea pas cu pas. Dacă PPE nu va începe un nou capitol, a continuat Orbán, atunci se va deplasa mereu doar în direcţia stângii, cea liberală, deoarece presiunea din partea mass-mediei şi a universităţilor o face să renunţe la tot mai multe elemente ale ideologiei sale originale. În orice caz, el va încerca o “contrarevoluţie” - a adăugat premierul ungar.

În ceea ce priveşte Europa Centrală, Orbán a subliniat că astăzi aceasta este cea mai de succes regiune a Europei, iar atunci când vorbeşte despre succesul Ungariei, trebuie să menţioneze şi reuşitele ţărilor din jur, între care ale Slovaciei, Cehiei, Poloniei, Croaţiei şi Serbiei. Orbán a precizat totodată că guvernele acestor ţări sunt naţional-conservatoare în ceea ce priveşte elementul de bază al politicii duse, indiferent de afilierea lor la anumite familii de partide. (RADOR)

Știri pe scurt: Alegerile care pândesc România

  • Ziarul american The New York Times relatează că „guvernul român pierde moţiunea de cenzură din parlament – un eveniment care deschide calea unor alegeri anticipate”. Acelaşi ziar notează că „parlamentarii au votat moţiunea cu 261 de voturi ‘pentru’ şi 139 ‘împotrivă'”. În acelaşi context, ziarul belgian La libre Belgique titrează laconic: „România: guvernul liberal răsturnat, alegeri anticipate în perspectivă”. Portalul televiziunii americane Bloomberg l-a citat pe şeful interimar al Partidului Social Democrat, Marcel Ciolacu, care ar fi spus: „Liberalii trebuie să-şi asume responsabilitatea deplină pentru noua criză politică, o criză ce va duce probabil la o perioadă prelungită de incertitudine”. Ziarul francez Le Figaro îl citează însă pe ex-premierul Ludovic Orban, care e optimist şi care afirmă: „Guvernul a căzut în picioare”, după care adaugă: „Am pierdut bătălia, dar, pentru România, vom câştiga manşa următoare”.
  • Politicienii sunt efemeri, partidele politice vin şi pleacă de la putere, dar, pentru restul lumii, efectele acestor manevre nu pot fi neglijate şi se pare că presa internaţională doreşte să sublinieze acest fenomen. „Conducătorul suprem al Iranului afirmă că planul de pace ‘nebunesc’ al lui Trump va muri înaintea lui”. Titlul aparţine unui articol apărut în cotidianul The Times of Israel, iar politicianul citat este Ayatollahul Ali Khamenei, care a ţinut astfel să critice dur planul de pace al lui Trump care i-ar viza pe israelieni şi palestinieni. Acelaşi ziar aminteşte că, „şi în trecut, Khamenei calificase propunerile americane drept ‘satanice’, el subliniind că ţările din regiune nu vor permite aplicarea lui”. Un alt ziar israelian, The Jerusalem Post, afirmă că, în declaraţiile sale, „Khamenei a pledat pentru un jihad palestinian”. Iar potrivit cotidianului Ha’aretz, acelaşi Khamanei ar fi spus că „Iranul va sprijini grupările armate palestiniene care vor lupta împotriva planului ‘prostesc’ al lui Trump”. Citându-l pe acelaşi Khamenei, ziarul iranian Tehran Times notează că, potrivit declaraţiilor sale, „americanii negociază cu sioniştii un lucru care nu le aparţine, iar Palestina aparţine palestinienilor, care au dreptul să-şi hotărască soarta”.
  • Departe de Orientul Mijlociu, în Asia Extrem-Orientală, politica a lăsat locul altor probleme. În China şi nu doar acolo, coronavirusul continuă să provoace îngrijorare. Un cotidian din Hong Kong, South China Morning Post, anunţă că „autorităţile locale îi ţin în carantină pe călătorii veniţi din China Continentală”. Un ziar american, The Washington Post, informează că, „pe un vas de croazieră din apropierea portului japonez Yokohama, pasagerii se luptă să-şi păstreze cumpătul şi să nu se arate îngrijoraţi de virus, deşi un bărbat originar din Hong Kong, care a fost confirmat ca fiind infestat, a petrecut cinci zile la bordul navei înainte de a fi debarcat”. O altă publicaţie americană, The New York Post, transmite o ştire şi mai îngrijorătoare: „În China, un copil a fost declarat ca fiind infestat cu coronavirusul după doar 30 de ore de la naştere”.
  • În Europa însă, politica este cea care pare să atragă atenţia ziarelor. „În landul Thuringia, premierul local este desemnat pentru prima oară graţie sprijinului acordat de Alternativa pentru Germania, un partid de extremă dreaptă, dar şi de Uniunea Creştin-Democrată a cancelarului Angela Merkel”, aflăm din publicaţia germană de limbă engleză Berlin Spectator. Revista germană Der Spiegel notează că „protestele Partidului Social Democrat, ale Verzilor şi ale partidului Die Linke (Stânga) au fost furibunde”. Învingătorul însă, Thomas Kemmerich, aparţine unui mic partid liberal, Partidul Liber Democrat, dar, după cum notează şi ziarul german Die Zeit, „el s-a bucurat de o majoritate la limită”.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.





6071 vizualizari

  • -1 (1 vot)    
    Corect (Joi, 6 februarie 2020, 7:26)

    Anges [utilizator]

    ...se scrie Ialta.


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI


Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by