Habar n-aveam dacă n-o să fiu luat oarecum la mișto. În fond, mă tunsesem nu demult acasă cu un aparat proaspăt cumpărat pe timp de pandemie. Oricum, mare lucru de tuns nu era. Părul mă părăsise încă de acum 10 ani, cu iuțeala cu care te părăsește o nevastă pe care ai înșelat-o cu cea mai bună prietenă a ei. Mi-am răvășit puținele fire rămase, și am mers pe la vreo 4 frizerii de cartier. Voiam să văd cum au trecut frizerii prin pandemie, de ce nu au solicitat sprijin de la Stat, ce speranțe aveau înainte de ridicarea restricțiilor și cum stă realitatea de după pandemie. Și am aflat. Cu prețul a 3 tunsori pe bune și a uneia ratate.
La prima frizerie am dat-o în bară. Cât de idiot pot să fiu ca ziarist încât să intru în ditamai frizeria de stat și să mă prezint ca fiind un jurnalist dornic de reportaje. Femeia de la recepție a reușit performanța să se uite la mine de sus, deși eu stăteam în picioare, iar ea pe un scăunel. M-a trimis ierarhic să discut cu șefa unității. Care tocmai tundea o doamnă, așa că avea timp berechet de discuții. Doar că nu cu mine. Când i-am repetat poezia- fluviu ” Jurnalistul care vrea să facă un reportaj și să scrie despre cum le merge frizerilor”, ea mi-a recitat un fel de epigramă. ”Vorbiți cu Conducerea!”. Versuri scurte, fericire puțină. Conducerea nu era cea cu care tocmai schimbam eu poeme, ci era ditamai conducerea Cooperativei Igiena.
Degeaba încercările ziaristului idiot să explice că Marii Șefi nu știu ce se petrece zilnic într-o frizerie. Degeaba zâmbetele și tentativele de seducție profesională (sper să existe termenul pe undeva...). Nimic. ”Noi suntem o unitate MARE. Conducerea știe. Doar CONDUCEREA. Trebuie să vă adresați EI”, zice șefa de unitate. Mă așteptam să văd și o lacrimă, simțeam că trebuie să urmeze una. Și a venit. Dar nu era de la ea, ci era propria lacrimă de ciudă. Am ieșit din frizerie jurându-mi să urmez sfaturile biblice. „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii” (Matei 10: 16), că știu deja pe de rost versetul.
În fine, ies din frizeria din spatele Cinema Cultural și fac 438 de pași, direcția Nord-Vest (pe aplicație, calculat). Dau de următoarea frizerie. Marian e în față și fumează. Marian e un tip tânăr, nu-i dai mai mult de 25 de ani. Ar putea juca în serialul ”Tânăr și neliniștit”, întrucât are amândouă atributele. M-am dat drept Omul_cu_părul_în_dezordine și l-am rugat să mă tundă. El s-a uitat lung la mine și mi-a spus că mă tunde, dar că nu prea sunt clientul care trebuie tuns. Eu l-am privit la fel de lung și i-am spus că simt că am părul mare. Omului nu i s-a mișcat un mușchi de pe față și m-a invitat înauntru. Dacă eram în locul lui, sunam la 112 și ziceam doar atât: ”Veniți. Ciudatul e aici!”. M-am așezat pe scaun, el și-a pus masca și mănușile și a început să-și facă treaba. Așa am aflat primele impresii la cald despre cum a fost, cum se așteptau oamenii să fie după ridicarea restricțiilor și despre cum e de fapt.
”Domne, înainte eu personal aveam cam 15 clienți pe zi. Astăzi, la ora asta (era miercuri ora 13) sunteți al treilea. Ieri am avut 6 clienți. Cei mai mulți au fost 10, într-o singură zi. Dacă noi suntem plătiți cu salariul minim și trăim mai mult din bacșișul clienților, faceți singur calculul”, zice Marian. În timpul pandemiei, când totul era blocat, a pus un anunț pe un site că e dispus să tundă la domiciliul clienților. ”Mi-au sărit oamenii în cap și a trebui să șterg anunțul. Că ce, vreau să-i îmbolnăvesc și să-i omor? Alții m-au făcut direct criminal...În fine, am șters și am renunțat la asemenea inițiative. Deși foamea era mare. Planificasem botezul copilului și aveam disperată nevoie de bani”, spune Marian. Unul m-a amenințat cu Poliția, dar cei mai mulți că-mi trimit ANAF-ul în control. Am șters totul instant!
Nouă clienți din 10 îmi spun că tot circul ăsta cu pandemia e fake. Degeaba le spun că oamenii chiar mor, că sunt intubați pe bune... Credeți-mă că înnebunești doar ascultându-le teoriile. Și trebuie să le dai dreptate, că e clientul tău și dacă îl contrazici, se duce la alt salon. În ultimele zile am aflat că Soros a provocat pandemia ca să câștige bani pe Bursă, că Bill Gates e de fapt în spate și nu pentru că urmărește ceva ci fiindcă se plictisește, sau că Trump a orchestrat această minciună planetară ca să fie reales Putin. 30 de lei vă costă, tuns, plus aranjatul bărbii”, conchide Marian.
”Da, dom`ne, e pe vrăjeală 20 de lei un tuns. Îți ia băiatul 15, că e la reducere, dar am uitat să pun cartonul în geam. Știi ce zic...”, mă ia din prima Johnny, ”artist frizeur”, după cum se recomandă. Salonul la care lucrează e la doi pași de cel anterior, pe o străduță derivată din B-dul Obregia.
Johnny e direct: ”Bine că ați venit, la cum vă stă părul! Cine v-a tuns ultima dată? Clar n-avea idee de meserie!, îmi bagă din prima”, fără să știe că ultima dată aia însemna acum 15 minute, din care 10 a durat trasul dintr-o țigară. Johnny s-a plâns de cât de greu e să trăiești din meseria asta și cum ești obligat să faci combinații, pentru că altfel nu ai cum supraviețui.
L-am întrebat de ce nu au cerut sprijin de la Guvern. ”Fratele meu, (m-a luat el direct), păi ce?, noi avem Asociație? Ăștia (cei din zona saloanelor de coafură/cosmetică/frizerii-n.red) și-a făcut acu una, în timpul pandemiei ăsteia. Păi cine discută cu tine acuma? Frățioareeeee, îl aud imediat iar. Cine ți-a distrus perciunii aștiea? Că pare distruși! Dar ți-i repară băiatul, că stai lângă un artist!”, decide el. În rest, problemele ”raportate” erau aceleași. Clienți în scădere cu cel puțin 50%, ipocrizie maximă (toți ăia din lista mea de Facebook jurau că vin în prima zi de libertate să-i tund. Erau vreo 85, numărați boabă cu boabă. Știi câți au venit? Doișpe! Și ăia nu în prima zi, ci în primele 3 zile. E omor pentru clienți. Am ajuns să ni-i furăm între noi!”, zice Johnny și nu am motive să nu-l cred.
Mai spre Centru, lucrurile nu stau deloc diferit. ”Jumătate din clienții pe care îi aveam n-au mai dat pe la noi. Aveam făcute programări, în sensul că o parte dintre clienți erau arhitecți, doctori....știam că în jurul datei cutare vine dl doctor X, apoi dl arhitect Y...Ei bine, au renunțat. Cred că mulți și-au cumpărat aparate de tuns și se tund acasă. Prețurile mici cu care îți poți lua un aparat semi-profesional ne ucide profesia. Alții ne-au sunat să ne spună că li s-au tăiat veniturile și să înțelegem că și ei taie de unde e ne-necesar. Dar e cumplit pentru noi”, spune un alt frizer. A fost singurul care mi-a luat doar 5 lei, deși a stat în jurul meu 25 de minute, pe ceas.
10
5
