Cum pleacă curierii din țară, încrederea noastră ca popor și o poveste despre unul dintre ei spusă de șeful unei companii din industrie: Mi-as fi dorit să pot să-l țin în țară, dar n-aveam cum

Miercuri, 7 aprilie 2021, 11:59 Economie | Finanţe & Bănci

Înainte de pandemie aveam o problemă cu plecatul șoferilor, curierilor, din țară: noi îi aduceam, îi pregăteam, a declarat Adrian Mihai, CEO Fan Courier, în cadrul unui eveniment organizat de PwC România. „La un moment dat am înființat o școală în care luam tineri care nu aveau posibilitatea să facă școala de șoferi și îi pregăteam, îi făceam profesioniști. Stăteau, căpătau experiență 6 luni - 1 an. Când deveneau mai productivi și mai buni plecau în UK, Germania și așa mai departe”, a spus el

Povestea curierului care a plecat în Germania

*declarațiile îi aparțin lui Adrian Mihai

La un moment dat, un curier, care avea vreo 10-15 ani la noi, îl știam foarte bine, îi cunoșteam familia, a venit și mi-a spus: Șefu, am trecut să vă spun că plec în Germania, vreau să-mi iau și eu o casă, am un copil.

Mi-as fi dorit să pot să-l țin în țară, dar n-aveam cum. L-am rugat, când se întoarce, să-mi povestească care sunt diferențele dintre job-ul din România și cel de-acolo.

Peste o perioadă de timp s-a întors băiatul respectiv în țară și am stat de vorbă cu el. Salariul era cu 250%, spre 300% mai mare decât avea în România.

În România avea vreo 80-90 de expediții/zi. Acolo, după 3-4 zile, fără să știe limba, a ajuns să livreze 250. I-am zis: Amice, dacă vii înapoi și livrezi 250, îți dau același salariu ca acolo.

- Păi, nu pot.

- De ce?


Ce treabă are infrastructura cu educația? Păi are, că dacă am avea oameni bine pregătiți și educați care să poată să facă proiecte, să dezvolte țara asta, am avea și noi infrastructură.

Alt lucru care îl întârzia ține de educația noastră, ca și popor. Acolo majoritatea erau plătite online și el nu trebuia să dea chitanță, să încaseze banii. Când nu aveau clienții bani, se duceau să scoată (de la bancomat n.r.), împrumuta de la vecinul și așa mai departe.

Apoi e lipsa de încredere a noastră între vecini, între autorități locale. Acolo când cineva știa că nu-i acasă făcea livrare în fața ușii. Făcea notă de transport: Nu sunt acasă, livrare în fața ușii.

Îl întrebam dacă a avut vreo dispariție (a coletelor n.r.) în cele 6 luni.

Nu a avut niciuna. Era vorba de încredere în vecini și a lăsa în blocul respectiv în fața ușii.

Înseamnă timp, eficiență și productivitate.

„Nu știu când noi vom reuși prin educație, învățământ, să creștem încrederea în societatea în care suntem. Când vom crește această încredere, lucrurile se vor schimba. Cred că încrederea ține și de educație”, conchide Adrian Mihai.