Iată că nici anul 2021 nu a făcut excepție de la cutuma nefericită, dar constantă a ultimilor ani, privind promovarea unor modificări ale legislației fiscale în a doua jumătate a lunii decembrie. Am crezut inițial că actele normative publicate în Monitorul Oficial în data de 31 august 2021, privind atât modificarea codului de procedură fiscală (prin OG nr. 11 / 2021), cât și a codului fiscal (prin OG nr. 8 / 2021), vor fi suficiente în materie fiscală.
Alte reglementări însă, au introdus noi obligații fiscale declarative pentru contribuabili, care, implicit, vor atrage resurse consistente (materiale și umane) din partea acestora
Unele dintre măsurile reglementate prin cele două acte normative sunt salutare și foarte utile la nivelul mediului de afaceri - aplicarea mecanismului de rambursare TVA cu control ulterior ca și regulă generală și permanentă, permanentizarea aplicării metodei de eșalonare la plată prin procedură simplificată (în vigoare deja de la 01 octombrie 2021) sau modificarea regimului fiscal al ajustărilor pentru deprecierea creanțelor neîncasate (prin creșterea procentului de deductibilitate fiscală de la 30% la 50%, începând cu data de 01 ianuarie 2022, în raport de creanțele neîncasate și care înregistrează mai mult de 270 de zile de la scadență).
Am sperat că noii guvernanți vor fi „mai puțin creativi” în materie fiscală și că vor merge pe ideea unui sistem fiscal predictibil, structurat logic și cursiv
Alte reglementări însă, au introdus noi obligații fiscale declarative pentru contribuabili, care, implicit, vor atrage resurse consistente (materiale și umane) din partea acestora – exemplu cel mai elocvent fiind obligația de întocmire și de transmitere către fisc a Declarației informative D 406 fișier standard de control fiscal SAF-T (începând cu luna ianuarie 2022, doar pentru marii contribuabili, care au avut această calitate și în anul 2021, conform prevederilor, procedurilor și termenelor reglementate prin Ordinul ANAF nr. 1783 / 2021).
Și asta în condițiile în care, în urmă cu un an, au intrat în vigoare și obligațiile fiscale de raportare introduse prin DAC 6.
Am sperat că noii guvernanți vor fi „mai puțin creativi” în materie fiscală și că vor merge pe ideea unui sistem fiscal predictibil, structurat logic și cursiv. Iată însă că recent a apărut și OUG nr. 130 / 2021, un act normativ foarte vast, care cuprinde o multitudine de reglementări în domeniul fiscal, al relațiilor de muncă, al salarizării bugetarilor etc. o înșiruire parcă aleatorie de texte de lege (chiar dacă unele dintre ele foarte corecte, privite strict individual), dispersate în interiorul legislației fiscale, dar – din păcate - fără a fi parte integrantă a unei noi optici fiscale de ansamblu, în opinia mea.
Acest act normativ vine cu câteva reglementări salutare pentru mediul de afaceri, dintre care le aș preciza, cu titlu exemplificativ, pe următoarele:
- creșterea plafonului valoric de la 150 lei la 300 lei / destinație reglementată / persoană în drept pentru cadourile în bani și natură, inclusiv tichete cadou, acordate în baza art.76 alin.(4) lit. a cod fiscal
- prelungirea termenului limită pentru aplicarea amnistiei fiscale reglementate inițial prin OUG nr. 69 / 2020, respectiv de la data de 31 ianuarie 2022 la data de 30 iunie 2022
Pe de altă parte, actul normativ a introdus, ca element de noutate, limitarea la maximum 24 de luni a perioadei de timp în care un salariat poate fi remunerat cu salariul minim brut, dar baza de referință pentru aplicarea acestei măsuri a fost atât de imprecis delimitată încât a fost nevoie (după numai câteva zile) de un alt act normativ (respectiv, OUG nr. 142 / 2021), care să reglementeze explicit și punctual modalitatea de calcul a termenului de referință incident în cauză.
De menționat însă că principala noutate cu care vine OUG nr. 142 / 2021 este prelungirea perioadei de valabilitate a programului IMM Invest, în sensul că termenul limită până la care se selectează beneficiarii și se emit acordurile de finanțare devine data de 30 iunie 2022 (în loc de data de 31 decembrie 2021), iar termenul limită până la care se poate efectua plata grantului devine 30 iunie 2023.
De asemenea, OUG nr. 130 / 2021 introduce și două măsuri cu scopul combaterii și limitării evaziunii fiscale, respectiv:
- facturarea electronică în sistemul e-Factura în relația dintre firme (B2B), care va deveni operațională opțional de la 01 aprilie 2022 și obligatoriu de la 01 iulie 2022, aplicabilă însă în cazul produselor cu risc fiscal ridicat, dar indiferent dacă destinatarul este înregistrat sau nu în registrul RO e-Factura.
- monitorizarea de către fisc a transportului de bunuri pe teritoriul național prin sistemul e-Transport.
Problema care apare este că aceste măsuri nu pot fi operaționalizate efectiv în practică decât ulterior emiterii actelor subsecvente în cauză – respectiv, Ordinul ANAF privind lista produselor care se încadrează la risc fiscal ridicat și Ordinul MFP pentru implementarea sistemului e-Transport – acte care, teoretic, urmează a fi emise ulterior, în termen de 30 de zile de la publicarea OUG nr. 131 în Monitorul Oficial (respectiv, până în data de 17 ianuarie 2022), iar contribuabilul trebuie să stea să urmărească și să verifice publicarea acestora in Monitorul Oficial.
Actul normativ introduce și o cota redusă de TVA de 5%, ca și excepție de la regula generală și cu aplicabilitate limitată, respectiv la livrarea către persoane fizice de locuințe sociale cu suprafața utilă de maxim 120 mp, dacă valoarea acestora este cuprinsă în intervalul valoric de 450.000 lei - 700.000 lei, fără TVA, dar doar pentru o singură astfel de locuință vândută către persoane fizice. Urmează să vedem când și sub ce formă va apărea și va opera efectiv acel registru special al achizițiilor de locuințe vândute cu cota de TVA de 5%.
Pe ultima sută de metri a anului 2021, a fost modificat și regimul fiscal aplicabil sponsorizărilor și actelor de mecenat efectuate începând cu luna ianuarie 2022
Dacă adăugăm și termenele diferite prevăzute pentru intrarea în vigoare a reglementărilor regăsite în cuprinsul OUG nr. 130 / 2021 – mă refer, spre exemplu, la data de 01 martie 2022, prevăzută pentru intrarea în vigoare a asimilării faptei de neplată a obligațiilor fiscale aferente drepturilor salariale ca și fapta de evaziune fiscală - alături de toate aceste interpretabilități, incertitudini și excepții, aspectele benefice și utile cu care vine actul normativ sunt oarecum puse în antiteză cu imaginea unui referențial normativ care apare ca fiind destul de greu de urmărit pentru aplicarea sa conformă și unitară.
Pe ultima sută de metri a anului 2021, a fost modificat și regimul fiscal aplicabil sponsorizărilor și actelor de mecenat efectuate începând cu luna ianuarie 2022, care astfel devine restrictiv la nivelul reportărilor în următoarele exerciții financiare, conform reglementărilor aduse prin Legea nr. 322 din 2021 și publicată în Monitorul Oficial în data de 30 decembrie 2021.
Tot la capitolul măsuri restrictive, în raport cu reglementările fiscale existente anterior, aș include și noul regim fiscal al tichetelor cadou, reglementat, de asemenea, prin OUG nr. 130 / 2021. Astfel, începând chiar cu luna decembrie 2021, tichetele cadou pot fi acordate exclusiv propriilor salariați și se interzice acordarea acestora și terților.
De asemenea, prin modificarea adusă art. 142 lit. r) din Codul fiscal, tichetele cadou au fost excluse de la scutirea la asigurările sociale obligatorii; personal, înteleg că acestea vor fi asimilate drepturilor de natură salarială- urmând a fi impozitate nu doar cu impozitul pe venit, ci supuse și contribuțiilor sociale obligatorii - inclusiv în situația în care sunt acordate propriilor salariați cu titlu de destinație socială, dar în alte ocazii și peste plafonul valoric prevăzut la art.76 alin.(4) lit.a cod fiscal.
Partea bună este creșterea plafonului valoric de la 150 lei la 300 lei / destinație reglementată / persoană în drept pentru cadourile în bani și natură, inclusiv tichete cadou, acordate exclusiv în condițiile prevăzute la art.76 alin.(4) lit. a cod fiscal, așa cum am precizat și anterior. Practic, sunt aduse modificări ale art.76 alin.(4) lit.a cod fiscal doar la nivelul plafonului valoric neimpozabil, care crește astfel de la limita de 150 lei la cea de 300 lei, fără a interveni alte modificări la nivelul persoanelor în drept să beneficieze de aceste avantaje materiale sau la nivelul destinațiilor / evenimentelor cu ocazia cărora acestea pot fi acordate, măsura urmând a se aplica începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2022.
Sper ca anul 2022 să nu aducă – sub umbrela eternului slogan “Toleranță zero la evaziunea fiscală” – acțiuni în forță ale organelor fiscale, guvernate de “legea forței” și nu de “forța legii”
Pe de altă parte însă, să ne reamintim și faptul că anul 2022 aduce posibilitatea implementării efective în practica fiscală a două măsuri fiscale de un real ajutor pentru mediul de afaceri: reducerea impozitului pe profit datorat în raport de nivelul capitalurilor proprii (conform procentelor, termenelor și procedurilor cuprinse în OUG nr. 153 / 2020) și grupul fiscal și sistemul de consolidare fiscală la nivelul impozitului pe profit (măsură oficializată, de principiu, prin reglementările aduse de Legea nr. 296 / 2020, deși procedura efectivă de constituire și, ulterior, de funcționare a grupului, precum și formularele necesare în acest sens au fost aprobate după mai bine de șapte luni, respectiv prin Ordinul ANAF nr. 1191, publicat în Monitorul Oficial din data de 06 august 2021).
Pe parcursul anilor 2020 și 2021 am asistat la numeroase acte normative cu impact în domeniul fiscal. Foarte multe, dese, care – deși au avut la bază rațiuni oneste de sprijin la nivelul mediului de afaceri – au semănat parcă cu piesele unui joc de puzzle, care au condus (în unele cazuri) la incertitudini și, implicit, la dificultăți în asimilarea lor unitară în practică fiscală de zi cu zi.
Știu deja “argumentul suprem: nu se pot face toate deodată”. Pe undeva, corect și plauzibil. Sunt de acord și cu faptul că în fiscalitate nu există soluții perfecte, care să mulțumească pe toată lumea. Dar autoritatea publică trebuie să urmărească crearea unui cadru normativ stabil, transparent, ușor de înțeles și de aplicat, în măsură să asigure premisele unui parteneriat real și onest cu contribuabilii.
Apariția „intempestivă” a unor noi reguli fiscale denotă o incoerență în structurarea legislației fiscale și, implicit, poate crea un sentiment de insecuritate la adresa contribuabililor. Frustrarea pentru un contribuabil este maximă când își dorește să fie corect, dar nu are certitudinea impunerii și atunci când mereu există un “dacă”…Cu atât mai mult dacă marja de interpretabilitate a legislației fiscale (cu toate elementele sale care o compun) poate transforma chiar și un contribuabil onest și de bună-credință într-o victimă potențială…
Sper astfel ca anul 2022 să nu aducă – sub umbrela eternului slogan “Toleranță zero la evaziunea fiscală” – acțiuni în forță ale organelor fiscale, guvernate de “legea forței” și nu de “forța legii”, care să stabilească discreționar și abuziv debite suplimentare de plată în sarcina contribuabililor și care, pe fond, să nu reprezinte altceva decât o creștere mascată (dar distribuită neuniform și arbitrar) a sarcinii fiscale. Și, de asemenea, sper ca în anul 2022 să auzim tot mai rar celebra replică „dacă nu vă convine, contestați”, pentru că drepturile și obligațiile sunt corelative, de ambele părți, iar pentru un dialog și un parteneriat corect și onest trebuie să ai decența să asculți și să analizezi argumentele celui din fața ta, indiferent de care parte a baricadei te afli.
Desigur, acest articol reprezintă doar opinia mea personală, conform propriei înțelegeri a textelor de lege, cititorii urmând să analizeze și să evalueze cele expuse în baza propriilor lor raționamente.
N.Red: Dragoș Pătroi este consultant fiscal
