Scumpirea alimentelor, chiar dacă fiecare dintre noi o resimte altfel, a lăsat loc unor întrebări. Oare o parte din produsele alimentare pe care le importăm nu ar putea fi produse în țară? Teoretic, firmele românești din industria alimentară ar putea produce majoritatea mărfurilor pe care în prezent le importăm, arată o analiză a Băncii Naționale. Dar această perspectivă trebuie însă dublată de cea calitativă, se mai arată în document. Din perspectiva cantității, firmele din industria alimentară din România pot obține o producție suplimentară cu circa 9 miliarde lei, arată analiza citată.
Sectoarele cu cel mai important potențial de dezvoltare sunt: brutăriile (unde producția suplimentară estimată este de 2 miliarde lei), fabricarea produselor de morărit (Biscuiti, piscoturi, macaroane, taitei- prducție suplimentară de 1,5 miliarde lei), producția, prelucrarea și conservarea cărnii și a produselor din carne (1,5 miliarde lei) sau fabricarea produselor lactate (1 miliard lei).
În prezent, multe dintre acestea se numără printre industriile economice cu o contribuție negativă importantă la adâncirea deficitului balanței comerciale (cu efect direct pe cursul de schimb, care se vede imediat în creșterea ratelor la creditele pentru casele în care locuim).
Teoretic, nu ar trebui să fie foarte dificil pentru firmele românești să-și majoreze producția în condiții de calitate similară bunurilor importate, având în vedere că industria alimentară se află în categoria domeniilor care nu presupun un grad ridicat de tehnologie. Practic, e nevoie de o eficientizare a activității, de investiții și de adaptarea ofertei de bunuri la cererea din piață.
Din perspectiva analizei BNR, deficitul balanței cu bunuri agroalimentare poate fi redus într-o bună măsură prin stimularea ofertei interne. Soluția propusă este de punctare sensibil suplimentară în orice schemă de sprijin oferită de autorități (ajutoare de stat, garanții provenind de la fondurile de garantare a creditelor, finanțări prin fonduri europene, promovare investiții, exporturi etc.) a firmelor din industria alimentară ce produc bunuri care se află în Top 10 importuri de bunuri alimentare.
Ce ar trebui făcut
- 1. Îmbunătățirea legislației naționale privind certificarea și promovarea produselor agroalimentare.
România, contrar tendinței europene în care calitatea și promovarea acesteia reprezintă o prioritate, a continuat seria unor programe orientate numai spre dezvoltarea capacităților de producție, necorelate însă cu piața de desfacere. Asta a dus la finanțări nesustenabile, punând beneficiarii în situația nefericită de a falimenta investiția.
Competitivitatea fermierilor va fi îmbunătățită printr-o mai bună integrare a acestora în cadrul lanțului agroalimentar prin intermediul schemelor de calitate. Folosirea schemelor de calitate asigură valoare adăugată produselor agroalimentare, sporind astfel competitivitatea pe piața locală în raport cu produsele din export. Astfel, pornind de la efectele asupra competitivității și mergând mai departe pe lanțurile specifice de cauzalitate, schemele de calitate au potențialul de a determina efecte pozitive asupra afacerilor locale, cu externalități pozitive pe termen lung asupra creșterii economice și a pieței forței de muncă.
- 2. Îmbunătățirea accesului la piețe de desfacere și integrarea în lanțurile de ofertă
Accesul la piață este o limitare majoră pentru marea majoritate a fermierilor, printre cauze numărându-se lipsa de organizare, capacitatea redusă de depozitare, cantitatea și calitatea insuficiente. Integrarea pe lanțul valoric “supply chain” în interiorul țării și definirea strategiilor de susținere a acestuia reprezintă o altă prioritate. Această prioritate survine cu atât mai mult în contextul actual, descris de efectele nefaste ale pandemiei cu noul virus, multe țări considerând oportune perspectivele reducerii lanțurilor de producție.
Pentru stabilirea clară a potențialului, dar și definirea unei strategii aplicate, este necesară identificarea principalelor produse agroalimentare care pot fi produse în Romania în condiții de competitivitate, dar în acest moment sunt importate. În plus, în vederea dezvoltării unor măsuri de sprijin este necesară și definirea lanțului valoric intern. Se recomandă definirea lanțului valoric pentru toate produsele agroalimentare sau cel puțin pentru cele din coșul de bază, astfel încât analiza să releve cât dintre acestea sunt provenite din producție interna și cât din producție este integrată la nivel de lanț.
În urma interacțiunii cu principalii jucători din piață (fermieri, procesatori, comercianți), constatăm că există unele sectoare în care lanțul valoric este mai bine dezvoltat și integrat în Romania (cum ar fi creșterea păsărilor), însă există și sectoare unde este mult loc de dezvoltare și integrare. Există încă verigi lipsă, de la genetica performantă privind animalele sau plantele, până la prelucrare/valorificare. Definirea lanțului valoric trebuie să sublinieze și punctele slabe la nivel național, dar și punctele în care se aduce valoare adăugată mai mare și care ar putea fi adresate cu prioritate. Deși există lacune și în domeniul creșterii pasărilor, acestea sunt mai vizibile în creșterea porcilor unde consumul intern este acoperit parțial cu carne produsă în România, iar pentru producția acesteia piglet-ii (purcei 25-30 kg) se importă.
- 3. Promovarea produselor autohtone
Calitatea produselor agricole românești, proprietățile nutritive ale acestora, metodele de producție utilizate, siguranța alimentară și producția ecologică, sunt atuuri care pot susține aceste produse în competiția cu cele obținute în țări terțe la prețuri mult mai scăzute și calitate pe măsura costurilor de producție. De asemenea, producția în sectoarele agricole are potențial de a crea şi păstra locuri de muncă, are un rol important pentru asigurarea durabilității mediului, conservarea zonelor cu valoare ecologică ridicată, conservarea biodiversității și realizarea transferului de cunoștințe între generații. Autoritățile trebuie să se asigure că produsele industriei sunt sigure, controlate și de calitate similară celor din UE. Dacă aceste criterii sunt îndeplinite, autoritățile trebuie să creeze strategii pentru promovarea acestor concluzii.
Este necesară crearea și implementarea de către autorități, prin dialog strâns cu reprezentanții asociaților de profil, a unei strategii pentru promovarea produselor alimentare de calitate, inclusiv prin creșterea rolului schemelor de calitate. În cazul în care produsele industriei autohtone îndeplinesc aceste standarde de calitate, autoritățile să promoveze cu precădere respectivele bunuri. Mai mult, considerăm necesară punctarea sensibil suplimentară în orice schemă de sprijin oferită de autorități (ajutoare de stat, garanții provenind de la fondurile de garantare a creditelor, finanțări prin fonduri europene, promovare investiții, exporturi etc.) a firmelor din sectoarele agroalimentare care creează lanțuri alimentare de ofertă sau utilizează scheme de calitate. De asemenea, îmbunătățirea legislației privind certificarea și promovarea produselor agroalimentare, prin dialog strâns cu reprezentanții asociațiilor de profil, și bugetarea corespunzătoare a acestor programe este o altă măsură importantă pe care materialul de față o propune în categoria recomandărilor adresate autorităților.
De ce am ajuns aici
Deși suntem a cincea țară ca suprafață arabilă din Europa, suntem la coada multor clasamente care țin de agricultură. ”La sfeclă de zahăr nici nu existăm în Europa, importăm aproape tot. La legume stăm în general foarte prost. La mere avem 4,8% din producția europeană, în vreme ce polonezii au 26%. La carne de vită avem doar 0,6% din producția europeană, la porc avem 1,5% iar la lapte doar 2,6%. De ce sunt importante cifrele astea? Pentru că ele se văd mai departe în balanța comercială”, a explicat Ionuț Dumitru, economistul șef al Raiffeisen Bank la o conferință organizată de cursdeguvernare.ro. El s-a mai referit în discuții la problemele structurale grave din acest sector.
Isărescu: România importă încă prea multe produse agricole raportat la ceea ce natural se poate produce în ţară
România importă încă prea multe produse agricole raportat la ceea ce natural se poate produce în ţară, fapt care arată că potenţialul nu este încă valorificat pe deplin, a afirmat Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, într-un mesaj transmis în calitate de guvernator dar şi de viticultor, la Conferinţa Anuală a Clubului Fermierilor Români, scrie Agerpres. Mesajul a fost citit de economistul şef al BNR, Valentin Lazea.
"Această activitate are, în opinia mea, un mare potenţial de dezvoltare. În calitatea mea de guvernator al Băncii Naţionale a României, instituţie responsabilă de elaborarea balanţei de plăţi, analizând împreună cu colegii din Consiliul de Administraţie datele din balanţa comercială, sunt la curent cu evoluţia contribuţiei agriculturii, implicit a fermierilor, la tabloul economic şi am văzut progresele, mai ales din ultimul deceniu. Sunt, desigur, edificat şi în privinţa provocărilor, pe care cu siguranţă le veţi aborda aici, între altele cele care trebuie să ducă la echilibrarea balanţei bunurilor produse în ţară şi ale celor importate, pentru a valorifica avantajele naturale şi de experienţă din activitatea agricolă. România importă încă prea multe produse agricole raportat la ceea ce natural se poate produce în ţară, fapt care arată că potenţialul nu este încă valorificat pe deplin", a transmis guvernatorul BNR.
- Context:
Un număr redus de companii generează o proporție importantă atât din valoarea importurilor, cât și din cea a soldului negativ al balanței comerciale pe segmentul agroalimentar. Primele 10 companii după nivelul importului de asemenea produse dețin o pondere de 22,7% din total, cifra fiind similară și în cazul deficitului.
Aproape 300 de firme produc circa 80% din soldul negativ al balanței comerciale cu bunuri agroalimentare. Concluzia acestei concentrări importante este în linie cu evoluțiile puternic asimetrice identificate în rândul indicatorilor economico-financiari ai companiilor din agricultură și din industria alimentară. Distribuția în funcție de sectoarele de activitate reliefează, de asemenea, un nivel de concentrare ridicat, primele zece sectoare după valoarea importului de bunuri agroalimentare cumulând 57,5 la sută din total.
Dintre acestea, se remarcă comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun (9,6%) și comerțul cu amănuntul al fructelor și legumelor proaspete, în magazine specializate (8,5%).
Analog, exportul net este caracterizat de o concentrare importantă, primele 10 sectoare însumând 59,8% din valoarea soldului negativ al balanței comerciale agroalimentare.
4
16
