Europa riscă să intre din nou în recesiune pentru a patra oară în mai puțin de cincisprezece ani. După criza din 2007-2008, lunga perioadă de instabilitate care a urmat crizei datoriilor suverane din 2010-2011, atenuată doar prin lansarea relaxării cantitative în 2015, și recesiunea pandemică din 2020, combinația dintre criza Covid, criza energetică și războiul din Ucraina duce din nou Europa pe un teritoriu neexplorat în acest 2022 complex, potrivit Inside Over.
Stagnarea seculară a Vechiului Continent
Din această perspectivă, se poate spune că ceea ce trăiește Europa nu este o fază de criză alternând cu momente de dezvoltare deplină, ci mai degrabă simptomul unui declin tot mai accentuat în contextul economiei globale. Redescoperindu-l pe economistul american Alvin Hansen, am putea vorbi de "stagnare seculară", considerând ultimii cincisprezece ani ca o perioadă comună de destabilizare a Bătrânului Continent. În care răspunsul la fiecare criză a adus cu el sămânța următoarei crize.
„Criza crizelor”
Niciodată, ca în 2022, criza care amenință să împingă Europa din nou în recesiune nu a avut determinanți legați de marele joc al sistemului internațional.
Vorbim despre o "criză a crizelor" sau, în cuvintele istoricului economic Adam Tooze, despre o "policriză".
Legată în primul rând de un fapt geopolitic: Europa este din ce în ce mai mult obiectul și mai puțin subiectul dinamicii internaționale. Iar în această fază, economia europeană este un instrument explicit al războiului asimetric purtat de Occidentul condus de SUA împotriva Rusiei lui Vladimir Putin.
O bătălie fundamentală care transformă de facto, o dată pentru totdeauna, UE într-un satelit american, sabotând dorința de autonomie strategică europeană, deconstruind axa franco-germană în jurul căreia se formau embrionii cooperării pentru dezvoltarea frontierelor și făcând Bruxelles-ul și statele membre ale UE să se angajeze să își diversifice sursele de energie, privind cu atenție și la gazul natural lichefiat de peste Atlantic.
Care este rezultatul? Un scurtcircuit
Europa, care sprijină (în mod legitim) Ucraina și caută cea mai bună cale de a include Kievul în sfera sa de influență, alege în mod conștient să cedeze șantajului energetic rusesc.
Finanțează războiul lui Putin cu mai mult de jumătate de miliard de euro pe zi, predică imposibilitatea de a se dezangaja de gazul rusesc în viitorul apropiat, iar la Bruxelles și Frankfurt planează din nou cel mai problematic cuvânt al UE din noul mileniu, și anume austeritatea.
Se creează astfel cel mai clasic dintre cercurile vicioase: lipsită de capacitatea de a lua decizii pe plan geostrategic și dependentă de surse externe, UE este copleșită de o inflație energetică care pune în pericol industriile și sectoarele productive.
Câteva cifre sunt suficiente pentru a sublinia acest lucru: în iunie, inflația a ajuns la 8,6 % pe Bătrânul Continent, potrivit Citigroup, aprovizionarea cu energie ar putea costa întreaga Europă 1 200 de miliarde de euro în 2022, estimările de creștere ale Comisiei pentru acest moment prognozează o încetinire a revenirii post-Covid care va face ca multe economii să nu-și revină la nivelurile anterioare pandemiei înainte de 2024.
Dar nu numai Ucraina servește drept punct de reper. Dacă ne uităm la datele privind producția industrială de pe Bătrânul Continent, din octombrie 2021, creșterea post-Covid s-a oprit la zero, iar de acolo au urmat patru luni de contracție și doar trei luni de expansiune.
Factura energetică era deja în creștere înainte de război, dar Europa suferea, de asemenea, din cauza crizei cipurilor, un simbol al dificultății de a deveni un actor-cheie în lanțurile valorice decisive la scară globală.
Începând de astăzi, dacă ne uităm la date, riscul unei recesiuni nu există în mod oficial. Dar previziunile Comisiei s-au dovedit întotdeauna incapabile să internalizeze tendințele care se declanșează în acest an haotic.
Spectrul austerității
În acest sens, propunerea Comisiei privind energia vorbește clar: ea încredințează mitul austerității ca panaceu și cel mai important răspuns la criza sistemului economic determinată de creșterea prețurilor la energie. Uniunea Europeană se pregătește să lanseze măsuri de austeritate energetică cu scopul de a economisi până la o cincime din consum, în așteptarea unei furtuni perfecte de toamnă. Dar nu numai atât.
Se pare că ne întoarcem la mitul austerității expansive, dezmințit pe teren după 2010-2011. Dar astăzi ar fi și mai năucitor: Europa are nevoie de o nouă percepție a problemelor economiei globale și de o orientare securitară deloc secundară, care să îi permită să separe răspunsul la criză în zonele cele mai expuse la amenințări geostrategice, protejându-le, și administrația obișnuită.
Euro în mijlocul furtunii
O Europă cu o monedă relativ slabă și acum la o paritate substanțială cu dolarul, care plătește materiile prime și produsele pe piețele externe prin denominarea lor în monede terțe și care se confruntă cu riscuri interne de recesiune și inflație este o Europă fragilă.
Euro este un produs secundar al economiei continentale, dar poate fi una dintre cheile care să readucă treptat Bătrânul Continent în circuitul piețelor de referință ale planetei. Europa ar trebui să înțeleagă rolul geopolitic al monedei, să înceapă să o folosească cu fermitate în achizițiile de energie și în acordurile comerciale, să o folosească ca aliat, dar nu în subordinea dolarului, pe măsură ce lumea se îndreaptă spre o decuplare între SUA și rivalii săi, scriu italienii de la Inside Over.
9
7
