​Se remarcă și o erodare a încrederii publicului în băncile centrale, cel mai recent sondaj Edelman Barometer Trust indicând pentru prima dată o alterare a percepției lor, arată ediția a 10-a a Euro Monitorului, publicată luni. În SUA și Germania (două din cele cinci mari economii ale lumii) băncile centrale se plasează pe un palier de încredere sub 50%.

Daniel DaianuFoto: Agerpres

Evaluările realizate de Banca Angliei (BoE, mai 2022) arată creșterea scepticismului publicului privind băncilor naționale de a calma inflația.

Încrederea este un factor cheie în susținerea dezvoltării economice pe termen lung, câștigarea în anii 80 a războiului împotriva inflației de către Fed sub bagheta lui Paul Volker fiind un reper pentru construcția brandului de bancă centrală și al unei percepții favorabile a publicului privind capacitatea acestor instituții de a acționa pentru asigurarea stabilității prețurilor.

Recesiune, stagflație sau o combinație între cele două?

​Sunt tot mai frecvente opiniile potrivit cărora se profilează riscuri de recesiune severă (Nouriel Roubini), de stagflație (Charles Goodhart) sau cum evidențiază Larry Summers, o combinație inedită a unei stagflații simultan cu stagnarea seculară. Stagnarea seculară se referă la creștere economică redusă sau chiar nulă pe o perioadă îndelungată de timp și este un concept atribuit lui Alvin Hansen .

Summers spune că băncile centrale au întârziat reacțiile în fața valului inflaționist fără precedent, fiind necesare în prezent măsuri rapide și ferme, inclusiv revizuirea narativului și stoparea ghidajului prospectiv (forward guidance) al anticipațiilor în condiții de incertitudine.

După ultima ședință a Comitetului de politică monetară al Fed (FOMC) din data de 27 iulie, Jerome Powell a semnalat renunțarea practic la ghidajul prospectiv. Așa a făcut și președintele BCE, Christine Lagarde, la conferința de presă după decizia de creștere a ratei cu 50 puncte de bază din data de 21 iulie. În plus, în pofida acțiunilor guvernelor de a tempera impactul social al creșterii prețurilor prin scheme compensatorii sau plafonări, pericolul instalării unei spirale salarii-prețuri este real.

Suntem la confluența rară a unor forțe geopolitice, economice și tehnologice ce exercită implicații majore

În prezent, analiștii punctează confluența rară a unor forțe geopolitice, economice și tehnologice ce exercită implicații majore de durată. Șocurile generate de reașezarea geopolitică, fluxurile economice perturbate, instabilitatea piețelor energetice, alimentare și financiare sunt de natură să zdruncine construcțiile sociale și politice în unele state, slăbind capacitatea de mobilizare la nivel mondial pentru a face față unor provocări pe termen lung, cum ar fi schimbările climatice sau declinul demografic.

Specialiștii BIS pledează pentru o întărire consistentă a politicii monetare pentru a se evita intrarea într-o perioadă de persistență a inflației înalte când factori ne-monetari pot deveni prevalenți. Directorul General al BIS, Agustin Carstens afirmă că e nevoie de „acțiuni decisive” având în vedere „potențiala schimbare de dinamică a inflației”, calibrarea unui răspuns monetar adecvat fiind puternic marcată de incertitudini.

El a punctat preocupările intense ale publicului privind ascensiunea prețurilor – acestea induc inerție inflației, impun o abordare de conduită de politică monetară mai agresivă și implicit costuri mai mari, inclusiv un șomaj ridicat: „Este important să încercăm să vedem cum putem susține creșterea economică … fără a depinde de politicile fiscale sau monetare. Prin urmare reiterăm apelul pentru reforme structurale importante”, spune Carstens. În acest context, multe bănci centrale – din economii mari precum Canada, Africa de Sud, Ucraina, India, Arabia Saudită, Brazilia, Mexic sau Australia dar și în curs de dezvoltare din Africa, America Latină, Balcani, Orientul Mijlociu sau Asia centrală și de sud – se află în plin proces de întărire a politicilor monetare, apăsând percutant pedala ratelor dobânzilor cheie.

O rămânere în urma acestui trend poate conduce la ieșiri de capital și la o depreciere a monedelor.

Mai trecem la euro?

Aderarea la zona euro rămâne o decizie politică, însă problema de fond este aceeași ca înainte de pandemie: capacitatea statului membru candidat de a preveni vulnerabilitățile macro-economice și financiare și de a avea o capacitate durabilă de absorbție a șocurilor și a dezechilibrelor macroeconomice.

Adoptarea euro va costa băncile locale din Croația aproximativ 1 miliard kuna (circa 133 milioane euro) pe an sub formă de comisioane de conversie, și între 80 și 100 milioane euro – cheltuieli necesare pentru adaptarea serviciilor IT și a rețelelor de bancomate conform unei evaluări a Asociației Croate a Băncilor (2022). Concluziile prezentate de BCE și CE în Rapoartele de convergență (CE, 2022d) publicate la data de 1 iunie a.c., care evaluează progresele înregistrate de Bulgaria, Cehia, Croația, Ungaria, Polonia, România și Suedia – cele șapte state membre din afara zonei euro care s-au angajat legal să adopte moneda euro – converg în totalitate: (i) numai Croația și Suedia îndeplinesc criteriul de stabilitate a prețurilor; (ii) toate statele membre îndeplinesc criteriul privind finanțele publice, cu excepția României, care este singurul stat membru aflat în Procedură de Deficit Excesiv (PDE); (iii) Bulgaria și Croația îndeplinesc criteriul cursului de schimb; (iv) Bulgaria, Croația, Cehia și Suedia îndeplinesc criteriul ratei dobânzii pe termen lung; (v) Croația îndeplinește cele patru criterii de convergență nominală, iar legislația sa este pe deplin compatibilă cu cerințele TFUE.

În timp ce autoritățile din Bulgaria reiterează obiectivul de aderare la zona euro în anul 2024, în alte state membre din afara zonei euro – Polonia, Cehia, Ungaria, parcursul către moneda unică europeană nu pare să constituie o prioritate în actuala conjunctură, atenția fiind puternic focalizată pe gestionarea crizei energetice și a impactului economico-social al războiului din Ucraina precum și pe eforturile de stăvilire a inflației și evitare a unei recesiuni puternice.

Aderarea la zona euro este o prioritate pentru România și întrunește consens în clasa politică. Dar deficitele mari, fragilitatea balanței externe, reprezintă piedici majore în calea intrării în MCS2 în perspectiva imediată și apoi, aderarea la zona euro.

În lipsa unei consolidări fiscale durabile nu este realist de a spera într-o aderare rapidă, arată raportul.