O bună parte dintre respondenți ai unui studiu despre tinerii din piața muncii au declarat că au muncit fără forme legale: 18% au lucrat la negru, 16% au lucrat mai multe ore decât aveau în contract, 8% au primit salariu în plic suplimentar față de cel din contractul de muncă, arată un studiu al Asociației Politeia
Aproape toți tinerii participanți la studiu cu vârste cuprinse între 16-34 de ani au avut cel puțin o experiență de muncă (91%), iar trei sferturi dintre aceștia lucrează în prezent (76%). Dintre tinerii care au avut cel puțin o experiență de muncă, aproximativ 70% au declarat că au mai mult de un an vechime în muncă, ceilalți având experiență de muncă de cel mult un an.
Astfel, aproximativ două treimi din total au menționat că au avut cel puțin un contract de muncă pe perioadă nedeterminată; o treime din total a menționat că au avut cel puțin un contract de muncă pe perioadă determinată; aproximativ 27% au menționat că au avut cel puțin un contract parttime; 10% au lucrat ca zilieri; 5% prin platforme digitale de muncă precum UBER, Bolt, Glovo, Tazz etc.; 9% au avut experiențe de muncă în afara României.
Un efect al precarizării muncii în România este creșterea numărului de locuri de muncă pe care un salariat ajunge să le aibă concomitent. Aproximativ o treime dintre respondenți au încercat în ultimii ani să câștige bani muncind prin intermediul unei platforme online de lucru. Cei care au încercat într-o mai mare măsură să lucreze în acest sector sunt mai degrabă bărbați și din categoria de vârstă 29-34 ani. Acest tip de muncă nu este în mod obligatoriu specific urbanului mare, numărul de tineri din orașe mici (43%) sau din mediul rural (26%) care au încercat să lucreze prin intermediul unei platforme fiind relativ similar cu cel al tinerilor din București (35%) sau din orașe reședință de județ (38%).
Probleme întâmpinate la locul de muncă
În primul rând, tinerii apreciază că stresul este una dintre problemele principale la locul de muncă. Cel mai adesea, stresul este generat de presiunea de a performa sarcini sub termene limită nerealiste, sarcini care necesită alocarea de ore suplimentare, de cultura organizațională precum încurajarea de către management a competiției între angajați pentru avansarea în carieră, de amenințarea disponibilizării sau reducerilor salariale, de relațiile interpersonale la locul de muncă, sau echilibrul precar între viața de familie și viața profesională.
La nivelul întregii populații din România, situația este mai dramatică decât o ilustrează cercetarea de față, angajații români fiind printre cei mai stresați din Europa la locul de muncă (Stoichiță 2021).
Altă problemă critică pentru piața muncii din România, percepută de tinerii angajați ca fiind una importantă cu care se confruntă la locul de muncă, este legată de personalul insuficient angajat și volumul de muncă prea ridicat. Lipsa personalului duce adesea la supraîncărcarea salariaților cu mai multe sarcini decât pot duce, astfel că ajung să se simtă epuizați.
Volumul de muncă poate fi ridicat din punctul de vedere al cantității, al dificultății, al ritmului și al termenelor limită. Această situație este probabil cel mai bine ilustrată de sistemul medical din România: mai mult de jumătate din personalul medical participant la un studiu a declarat în perioada pandemiei de SARS-CoV-2 că are un nivel mediu sau ridicat de burnout (Stoichiță 2021).
În strânsă legătură cu aceste probleme, se adaugă și aspecte precum neplata orelor suplimentare sau neacordarea zilelor de concediu de odihnă. Deși în România există amenzi pentru neplata orelor suplimentare sau zilelor de concediu de odihnă legale, acestea au fost menționate de un număr semnificativ de tineri din România.
O altă problemă menționată de tineri se referă la două aspecte care țin de structura economiei din România: nivelul salarial scăzut, raportat la munca depusă, mai ales în comparație cu țările din Uniunea Europeană și dificultatea avansării/promovării la locul de muncă. Așa cum am menționat în introducere, România are un număr foarte ridicat de contracte înregistrate cu salariul minim, la care se adaugă o altă pondere importantă de salarii peste nivelul minim, dar scăzute raportat la coșul minim pentru un trai decent.
