S-au împlinit 15 ani de când a fost făcut public documentul „Bitcoin: un sistem electronic de numerar peer-to-peer”, cunoscut sub numele de Carta Albă Bitcoin.
În ultima zi de octombrie, în 2008, o persoană sau un grup, rămas până astăzi necunoscut, folosind pseudonimul „Satoshi Nakamoto”, a dat un ton important care a schimbat lumea finanțelor digitale. Documentul, lung de doar 9 pagini, a fost însă precursorul unui model care a transformat pentru totdeauna modul în care poate funcționa un sistem de plăți și chiar felul în care sunt concepuți și percepuți banii .
În urmă cu 15 ani, piețele financiare treceau printr-o perioadă incredibil de urâtă, în care instituțiile financiare din întreaga lume sufereau pierderi masive, atingând punctul culminant odată cu falimentul Lehman Brothers pe 15 septembrie 2008, marcând începutul unei crize bancare internaționale ulterioare. Multe fonduri de investiții se clătinau, iar bursele de valori erau pe roșu.
Vineri, 10 octombrie, bursele s-au prăbușit din Europa și Asia. Londra, Paris și Frankfurt au scăzut cu 10% într-o oră de la deschidere și, din nou, când Wall Street s-a deschis pentru tranzacționare. Pe 31 octombrie 2008, Dow Jones Industrial Average închidea cu 733,08 puncte, sau 7,87% , a doua cea mai mare scădere procentuală din istoria Dow-ului. Guvernele și băncile centrale încercau să țină sub control catastrofa.
Și tot pe 31 octombrie 2008 este trimis e-mailul lui Satoshi care anunță alți cypherpunk despre lansarea Bitcoin Whitepaper, documentul care descrie primul sistem monetar digital fără intermediari:
E-mailul lui Satoshi care anunță alți cypherpunk despre lansarea lui Bitcoin Whitepaper:
Sursa: Institutul Satoshi Nakamoto
„O formă de numerar electronic pur peer-to-peer ar trebui să permită trimiterea plăților online direct între părți și fără a trece printr-o instituție financiară.”
Aceasta este prima propoziție pe care Satoshi Nakamoto o scrie în Carta Albă Bitcoin. Cu toate că, la prima vedere, documentul poate fi citit strict ca o descriere teoretică și ca o expunere tehnică a unui nou sistem de plată, cunoaștem implicațiile profunde pe care le-a avut acest moment simbolic pentru un model care se dispensează de intermediarii financiari.
Lucrarea lui Satoshi Nakamoto nu spunea în mod explicit: lumea are nevoie de un sistem peer-to-peer (de la egal-la egal, de la persoană la persoană) pentru a transfera banii, care să înlocuiască giganții de pe Wall Street, deoarece nu se poate avea încredere în ei, pentru că, vedeți, aceștia se prăbușesc etc. Aceasta era, însă, atmosfera în care s-a născut Bitcoin, iar apariția sa a fost perfect sincronizată cu criza financiară globală care zdruncina încrederea în bănci și chiar în guverne.
Însăși denumirea sa a produs urme adânci în conștiința publică: Bitcoin (alăturare de cuvinte din limba engleză bit: unitate de informație binară și coin: monedă).
Din 2009, Bitcoin a fost comercializat ca „o monedă digitală descentralizată globală”, printr-un sistem opensource de plată electronică descentralizat și folosind o monedă digitală (de fapt, o criptomonedă).
El a fost gândit ca o formă de remitere de valoare, printr-un un model care atunci era în curs de dezvoltare în ceea ce privește organizarea și activarea tranzacțiilor și realizarea schimburilor, prin finanțarea descentralizată, unde premisa de bază este că nu există o autoritate centralizată care să dicteze sau să controleze operațiunile și în absența intermediarilor. Mai mult, Bitcoin a permis tranzacțiile folosind doar identități digitale, oferind utilizatorilor un anumit grad de anonimat.
Spre deosebire de monedele reale (monedele fiduciare sau fiat), spune Wikipedia, Bitcoin nu se bazează pe încrederea într-un emitent central (bancă central). Bitcoin folosește o bază de date distribuită peste nodurile unei rețele, de la egal la egal, utilizate pentru a inventaria tranzacțiile și se folosește de criptografie pentru a furniza funcții de bază pentru a garanta că Bitcoinii nu pot fi cheltuiți decât de cel care îi deține și doar o singură dată.
Această problemă a „cheltuirii duble” este, de altfel, una dintre temele abordate de Satoshi Nakamoto în Carta Albă Bitcoin.
Rețeaua care rulează sistemul este dispersată printre operatorii independenți de computere care verifică și înregistrează colectiv tranzacțiile în blocuri (de unde și ideea unui „blockchain”). În schimbul muncii lor, numită „minerit”, minerii ar primi Bitcoin, distribuit la o rată prestabilită.
Dezvoltatorii au lansat rețeaua Bitcoin în ianuarie 2009, iar așa-numita monedă Bitcoin (cu simbolul de tranzactionare, BTC) a fost lansată în 2009 și este greu de argumentat că nu a fost un succes fulgerător și cel mai probabil, a explodat cu mult mai mult decât a visat Nakamoto vreodată: de exemplu, în octombrie 2009, primul schimb înregistrat de Bitcoin pentru dolari a fixat valoarea unui Bitcoin la 0,00099 USD (aproximativ o zecime de cent), când cineva a trimis 5.050 de Bitcoin pe un nou website numit New Liberty Standard, primind în schimb 5,02 USD.
Astăzi, cotația a crescut la aproximativ 35.000 USD per monedă, iar dacă Bitcoin ar fi fost o acțiune, s-ar fi aflat în top 10 în ceea ce privește valoarea de piață cu un total de 668 miliarde USD. O sumă uluitoare pentru activele virtuale (criptoactive) care nu sunt altceva decât cod de computer.
Dar…de-a lungul existenței sale, investitorii au fost nevoiți să suporte scăderi dureroase, inclusiv reduceri de 77% în 2014, 72% în 2018 și 65% anul trecut, pentru că Bitcoin suferă de-o slăbiciune care-l face impropriu pentru statutul de monedă: volatilitatea extremă.
Susținătorii Bitcoin afirmă că acesta servește inclusiv ca un depozit de valoare asemănător cu aurul, argumentând că beneficiază de privilegiul dat de raritate: oferta sa e limitată față de monedele tradiționale care pot fi tipărite în cantități nelimitate, ceea ce duce la inflație. Dar doar 21 de milioane de criptomonede Bitcoin vor exista vreodată, din care 19 milioane au fost create până acum. Mai mult, susțin ei, topologia de la egal la egal a rețelei și lipsa unei administrații centrale fac imposibil ca o autoritate, un guvern etc. să manipuleze valoarea Bitcoinului sau să determine inflație prin producerea lor.
Însă raritatea și deficitul, în sine, cu greu pot fi o sursă de valoare, pentru că Bitcoin, în sine, nu este decât o lungă linie de coduri, pe care milioane de oameni din întreaga lume aleg să o urmeze și la care contribuie în fiecare zi.
Acest lucru este derutant: nu are valoare intrinsecă și nu este susținut de nimic, decât de încrederea oarbă a deținătorilor de Bitcoin că într-o bună zi vor găsi pe cineva căruia să-i vândă investiția lor la un preț și mai mare. De la jumătatea lui 2010, speranța că Bitcoin își va spori neîncetat valoarea la cote tot mai mari a alimentat narațiunea susținătorilor fervenți.
Bitcoin pare să nu fie potrivit nici ca sistem de plată. Pe măsură ce a crescut în popularitate, Bitcoin a devenit lent, costisitor și greoi de utilizat: în medie, este nevoie de aproximativ 10 minute pentru a valida o tranzacție, iar taxa medie de tranzacție poate atinge uneori 20 sau 30 de dolari. Taxa medie de tranzacție Bitcoin măsoară taxa medie în USD atunci când o tranzacție Bitcoin este procesată de un miner și confirmată. Taxele medii de tranzacție Bitcoin pot crește în perioadele de congestionare a rețelei, așa cum au făcut-o în timpul boom-ului criptografic din 2017, când au ajuns la aproape 60 USD. Aceasta poate fi urmărită aici.
În termeni reali, este ca și cum cu o bancnotă de 10 dolari îți cumperi într-o zi hotdog, iar a doua zi iei masa la restaurant cu același cost. Valoarea sa instabilă l-a făcut să fie un mijloc de schimb neviabil. Cu toate acestea, câteva guverne locale și naționale, din țări măcinate de conflicte și cu economii în derivă, folosesc oficial Bitcoin ca mijloc legal de plată: El Salvador și Republica Centrafricană.
Deși Bitcoin a fost creat pentru a asigura protecția investițiilor și finanțarea liberă a afacerilor, fără a face apel la instituții financiare și în afara oricărei constrângeri și reglementări, nu pare a-și fi atins scopul, mai ales atunci cand s-a dovedit a fi fost mijlocitor pentru activități ilicite, comerț online ilegal, pentru finanțarea terorismului și spălarea de bani.
Cu această ocazie a devenit clar și că Bitcoin nu oferă nici securitate în cyberspace și nici un anonimat adevărat, devreme ce guvernele au deschis investigații pe baza trasabilității din rețea, cum s-a întâmplat în SUA pentru a-i descoperi pe autorii atacului ransomware DarkSide pe Colonial Pipeline, în care scopul atacatorilor era ca victima să plătească o răscumpărare și au cerut o răscumpărare de 75 de bitcoini (aproximativ 4.4 milioane de dolari la valoarea Bitcoin din mai 2021 când a fost cerută răscumpărarea).
Deținătorii de Bitcoin au trebuit, de asemenea, să supraviețuiască nenumăratelor furturi și fraude de miliarde sau de zeci de milioane dolari pentru a-și păstra jetoanele, în cazuri precum Africrypt (2021), sau prin infiltrarea hackerilor în 2019 pe una dintre cele mai mari platforme de tranzacţionare din lume, Binance, care a calificat furtul drept o breşă de securitate pe scară largă.
De asemenea, este de remarcat faptul că sistemul Bitcoin este un poluator fără precedent: în primul rând, consumă energie electrică prin procesul de minare. Minarea Bitcoin este estimată la 127 terawatt-oră (TWh) consum pe an, comparabil cu consumul de energie electrică național din Austria sau Norvegia.
Motivul pentru care Bitcoin folosește multă energie este competiția dintre mineri și pentru a susține activitatea generală de rețea. Minerii, în special, trebuie să folosească cantități mari de energie pentru că se întrec între ei rulând algoritmi, pentru a fi primii care rezolvă ecuația care le câștigă un bitcoin.
În al doilea rând, minarea produce munți de deșeuri de hardware. O tranzacție Bitcoin consumă hardware comparabil cu hardware-ul a două smartphone-uri. Întregul sistem Bitcoin generează la fel de multe deșeuri electronice cât o țară precum Olanda, iar această ineficiență a sistemului nu este un defect, ci o caracteristică. Este una dintre particularitățile de a garanta integritatea sistemului complet descentralizat, dar poate să fie și ceea ce-l poate scoate din joc în fața altor criptoactive, mai eficiente din punct de vedere energetic.
Practic, la un moment dat, deținerea de Bitcoin poate deveni precum un hobby al colecționarilor de mașini de epocă: acestea sunt valoroase pentru că sunt rare, dar când sunt folosite, consumă mult.
Pentru susținătorii Bitcoin, aparenta stabilizare de după turbulențele de anul trecut ar indica semnul că pot aspira la un drum spre noi culmi. Pentru ei contează prea puțin că Bitcoin nu este o companie și nu are un director, că nu are adresă fizică, ci doar un domeniu web.
În momentul de față, Bitcoin este catalogat ca un activ digital descentralizat. Este un nou tip de activ care are ambiția de a se alătura și a concura cu activele tradiționale, cum ar fi numerarul, aurul și imobiliarele. Deși Bitcoin își propunea să permită tranzacții sigure, transparente, fără granițe, abordând în același timp preocupările legate de „problema cheltuirii duble” (cazul în care același token digital este cheltuit de mai multe ori), iar ambiția sa era să depășească limitările sistemului monetar și financiar existent, el nu este decât o investiție speculativă și riscantă.
Ca în orice tehnologie nouă, încercările de a reglementa Bitcoin și sectorul activelor digitale dezvoltat ulterior au fost dificile. De-abia în ultimii ani a devenit o preocupare normalizarea acestui sector multiform și multifuncțional, deschis la inovare financiară. Legislația privind criptoactivele a fost lent de ratificat iar implementarea rămâne adesea în urma ingeniozității dezvoltatorilor de criptoactive.
Mai mult, diferitele jurisdicții nu procedează în același ritm și cu aceeași ambiție. În timp ce UE a convenit asupra unui pachet de reglementare cuprinzător cu Markets in Crypto-Assets Regulation, MiCA (EU) 2023/1114 intrată în vigoare la 29 iunie 2023, Congresul și autoritățile federale din SUA nu au reușit încă să cadă de acord asupra unor reguli coerente.
Indubitabil, însă, la 15 ani de la apariția Cartei Albe Bitcoin, putem spune că aceasta a fost o scânteie care a aprins mase întregi de programatori să caute căi către posibilitățile neexploatate până atunci ale criptografiei și ale tehnologiei blockchain, ca să ajungă la soluții ce se proclamă a fi produse și servicii care susțin libertatea economică.
Toată mișcarea tectonică produsă de nașterea domeniului criptoactivelor a determinat, în cele din urmă, o schimbare semnificativă în sectorul finațelor tradiționale, în fapt, o revoluție. Astfel, el a impus o nouă paradigmă financiară care a dat naștere la apariția unor noi opțiuni de gestionare a banilor, care să funcționeze independent de state.
Înainte de a se naște Bitcoin, existau și alte tehnologii pentru plățile P2P (peer-to-peer), dar acestea depindeau în mare parte de un emitent centralizat. În schimb, Bitcoin a început să ofere o altă opțiune de a rula un schimb valutar, permițând schimbul de bani de la o persoană la alta fără intervenția terților. Noi jucători, cu nevoile, statutul și dorințele lor specifice, s-au alăturat unei noi industrii si, în timp ce e-mailul lui Nakamoto din 31 octombrie 2008 a marcat prima cărămidă din temelia blockchain-ului, dezvoltatorii, constructorii, conducătorii de noduri, minerii și investitorii de azi în criptoactive sunt cei ce au păstrat ideea vie.
N.Red: Calu Monica este jurist specializat în Dreptul consumatorilor, cu o experiență de mai mult de un deceniu în acest domeniu. Este specializată în protecția drepturilor consumatorilor de servicii financiare, iar domeniile sale de expertiză includ contractele bancare, contractele de asigurări, reglementarea drepturilor consumatorilor de servicii financiare în legislația internă și a Uniunii Europene. Deține, de asemenea, o licență în economie. Este fondatoare și președinte a Asociației Consumers United/Consumatorii Uniți și membră în Banking Stakeholders Group (BSG) la Autoritatea Bancară Europeană (EBA) și în Insurance and Reinsurance Stakeholders Group (IRSG) la Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA), reprezentând consumatorii. Este membru independent în ONG-ul internațional Finance Watch.
2
7
