În anul 2022, cei mai mulţi cetățeni UE care locuiesc în alte state membre ale uniunii au fost cetățenii români (3,1 milioane sau 23,3% din totalul cetățenilor UE care locuiesc într-o altă țară UE), urmat de cetățenii polonezi (1,5 milioane sau 11,6%), italieni (1,5 milioane sau 11,1%) și portughezi (969 mii sau 7,3%), arată o cercetare publicată marți de Institutul Național de Statistică.
De altfel, din cele 27 de state membre, doar 4 țări au o pondere mai mare a emigrantilor decât a imigranților: Letonia, Grecia, Croaţia şi România.
Distribuţia emigranţilor semnalează existenţa unor bazine de emigrare, în special în judeţele unde populaţia este foarte numeroasă. De exemplu, un număr mare de emigranţi se înregistrează în Bucureşti, dar şi în judeţele Iaşi, Prahova, Cluj, Timiș, Suceava şi Constanţa, mai arată INS.
Vârsta dominantă a emigranţilor este situată în intervalul 30-34 ani pentru bărbaţi şi 20-24 pentru femei, mai spun statisticienii.
În România, migraţia internaţională este un fenomen care a produs efecte importante la toate nivelurile societăţii: al persoanelor, al gospodăriilor, al comunităţilor locale, dar şi la nivel naţional.
În perioada care a urmat după anul 1989, cel mai important şi mai vizibil efect al migraţiei internaţionale a fost scăderea populaţiei rezidente şi îmbătrânirea populaţiei, prin antrenarea în migraţie mai ales a populaţiei tinere, persoanele care sunt în general cele mai active din punct de vedere economic.
Impactul emigraţiei, se resimte mai ales pe piaţa muncii: diminuându-se ponderea populaţiei active, creşte presiunea asupra celei rămase să susţină populaţia vârstnică, dependentă, dar are implicaţii extinse şi asupra sistemelor de servicii sociale, de sănătate şi educaţie. De asemenea, migraţia a produs schimbări asupra fertilităţii, schimbări în structura pe vârste şi sexe a populaţiei şi modificări ale componenţei familiei.
Un alt efect nefavorabil al migraţiei internaţionale a fost depopularea, totală sau parţială, a unor localităţi, aşa numite „bazine de emigraţie”.
O altă consecință este scăderea drastică a densității populației. În 2023 densitatea medie era de 92 locuitori/km.p., doar 12 judeţe situându-se peste această valoare. În ultimii 30 de ani, de la circa 100 de persoane/km.p, densitatea a scăzut la 92 de locuitori/km.p.
Judeţele cu densitate mare coincid cu cele în care populaţia este mai numeroasă. Se remarcă Municipiul Bucureşti, pentru care densitatea populaţiei de 9012 locuitori/km2 este de aproape o sută de ori mai mare decât cea calculată la nivel naţional. Nivelul cel mai scăzut al densităţii populaţiei la 1 ianuarie 2023 s-a înregistrat în judeţul Tulcea (26,6 locuitori/km2).
De altfel, în Municipiul Bucureşti este concentrată aproape 10% din populaţia cu domiciliul în România (9,9). În anul 2023, judeţele cu populaţie numeroasă sunt Iaşi, Prahova şi Suceava.
La polul opus, sunt judeţe în care concentrarea populaţiei este mai mică: Sălaj (1,1%), Tulcea şi Covasna (1,0%).
1
6
