Viata de dealer valutar: risc la limita infarctului

Sâmbătă, 26 iulie 2008, 16:01 Economie | Finanţe & Bănci

"Viata de dealer valutar nu depaseste 5 ani. Starea de incordare permanenta la monitorul pe care curg cursuri, grafice si analize si teama de a nu aduce “gauri” bancii pe care o reprezinti, fac ca dupa circa 5 ani, dealerii sa renunte", scrie Dan Popa pe blogul sau, intr-un portret-robot al acestei meserii de mare risc. „Cazuri de lesin pe fond de stres au fost. Infarct nu, ca piata romaneasca nu este la fel de matura ca cea din Vest", povesteste unul dintre putinii romani trecuti prin aceasta experienta.

"Dar am avut colegi pe care a fost nevoie sa-i inlocuim, ca lesinasera de stres” spune unul din dealerii romani ai unei banci din Top3. El admite ca recompensa financiara a unui dealer e pe masura eforturilor.

„Discutam de nivelul miilor de euro. E o fericire de scuta durata, insa. Trebuie sa-ti placa ce faci, altfel in mai putin de un an te duci sa te internezi la Spitalul 9”, spune dealerul. Munca unui dealer consta in pariul cu intuitia, pe care dealerul trebuie sa il castige zilnic. „E nebunie. Stau in medie opt ore pe zi cu ochii in monitoare, fac calcule si plasez bani. Ma uit cu un ochi la cursuri, la datele macroeconomice din tot felul de state, la stiri politice, economice. Cu celalat ochi sunt atent la ce-mi comanda banca sau clientul pentru care lucrez” mai spune dealerul.

Un dealer bun stie ca munca lui se imparte in doua. „Trebuia sa urmaresti doua componente; una pe pietele valutare din afara, iar cealalta de pe piata noastra. Pe piata externa, trebuie sa reglezi pozitia bancii pe care o reprezinti. De pilda, banca ta are de platit clientilor dobanzi scadente si are nevoie de lei. Ca sa-i obtina, vinde euro. Sau invers. Poate avea nevoie urgenta de euro sau lira sterlina pentru a achita un imprumut extern si trebuie sa vanda lei. Atunci intervii tu. Intri in piata si te orientezi. Nu intotdeauna insa vinzi sau cumperi moneda de care ai nevoie in mod direct. Uneori iesi mai avantajat printr-un schimb incrucisat. Cumperi forinti din Ungaria, ii vinzi pe piata din Uruguay si in loc, iei moneda de care ai nevoie, daca si cursul e bun”, explica dealerul.

El mai spune ca cele mai mari riscuri sunt pe piata operatiunilor speculative. „Operatiunile speculative sunt cele mai dure. Daca legea lui Murphy are un loc unde se aplica la fix, ringul licitatiei valutare e locul ala. Cum sa-ti spun…? Toate calculele, toate legile economice, trendurile, toate sunt de partea ta si teoretic, achizitia ta e suta la suta un castig. Ei bine, dupa ce intri in piata, castigul teoretic devine pierdere certa”, explica dealerul.

Profitul sau pierderile pot fi decise de evenimente aleatorii, cum ar fi o explozie undeva pe glob. Noroc ca riscurile la care e supus un dealer sunt limitate de sumele pe care acesta le poate juca pe piata.

„Incepi sa speculezi miscarile de pe piata. Stii ca euro/dolar e 1,5430 si dupa ce te uiti pe stiri si citesti analizele grafice de pe monitor, te blindezi cu indicatorii macro, si iti spui ca cursul va merge in 1,5480. Si atunci cumperi. Dupa ce ai cumparat, te trezesti ca nu stiu ce explozie a avut loc intr-o zona si tie ti s-a dus dracului afacerea. Ai pierdut. Noroc ca banca are limita de dealer, adica nu poti juca sume de ordinul zecilor de milioane de euro. In functie de banca, de functia pe care o ai, un dealer poate juca intre 2-8 milioane de euro, iar un arbitru, 12-18 milioane. Daca eu pierd, poate un coleg castiga mai mult si banca isi are acoperita eventuala paguba. Asta e jocul”, precizeaza dealerul.

* Intra pe blogul lui Dan Popa pentru restul articolului si comentarii