Perspectiva financiara globala pare pe zi ce trece mai cumplita: SUA au fost silite sa consolideze Wall Street, iar guvernele europene sustin cu bani numeroase banci comerciale, noteaza WP, in editia sa de azi, scrie Dan Popa pe blogul sau. Si mai alarmant este faptul ca guvernul Islandei se confrunta cu o incapacitate de plata masiva a tuturor marilor banci din tara. Aceasta evolutie nelinistitoare indica nu doar o recesiune mai dureroasa decat se anticipa, dar si nevoia urgenta de coordonare la nivel international pentru evitarea unui lucru si mai rau: razboi financiar total.
Consecintele suferintei Islandei sunt probabil mai serioase decat inteleg unii. Activele bancare ale tarii sunt de peste 10 ori mai mari decat PIB-ul ei, astfel ca guvernul nu-si poate permite, evident, un pachet de salvare financiara. Va fi o incapacitate de plata importanta, care va afecta multe parti. Numai in Regatul Unit, 300.000 de detinatori de conturi se confrunta cu pierderea brusca a accesului la fondurile lor, iar procesul revendicarii asigurarilor depunerilor nu este tocmai limpede.
Dar exista preocupari mai ample. In conditiile in care guvernele europene au refuzat apelul sau la asistenta, premierul Islandei, Geir Haarde a avertizat saptamana trecuta ca acum "fiecare tara se descurca singura". Aceasta miroase a autarhie financiara, caracteristica a institutiilor care au intrat in incapacitate de plata in criza financiara din Asia, la sfarsitul anilor 1990. Similar, atunci cand Argentina a intrat in default pentru datoria sa in 2001-'02, politicienii de acolo s-au confruntat cu presiuni enorme pentru a schimba statul de drept astfel incat sa dea castig detinatorilor de proprietati autohtoni in fata strainilor - si au modificat legea falimentului pentru a acorda beneficiarilor locali de credite intaietate. In Indonezia si Rusia, dupa crizele din 1998, intreprinderile si bancile locale au profitat de confuzie pentru a insfaca proprietati, apoi au gasit modalitati pentru ca instantele sa fie de partea lor.
Este un rezultat natural al vremurilor haotice. Promisiunea Islandei de a emite garantii pentru deponentii interni, refuzand garantiile pentru straini, ar putea fi doar un prim pas. Decizia premierului britanic Gordon Brown, de saptamana trecuta, de a da in judecata Islanda pentru aceasta decizie, ar putea escalada criza. Utilizarea legislatiei contrateroriste pentru preluarea activelor bancare islandeze si operatiunile din Regatul Unit au totodata un efect simbolic potential dramatic.
In general, un razboi financiar de acest gen este dureros si costisitor. Va duce la decenii de fluxuri de capital international reduse si ar putea avea alte efecte de amploare asupra politicii si pacii mondiale. Daca tarile industriale din primul esalon nu vor intreprinde masuri concertate, exista pericolul real sa suferim cu totii mai mult.
In plus, acum s-ar putea produce mult mai multe evenimente de default si panica a creditelor in tarile mai mici si pietele emergente. Dupa caderea Islandei, fiecare creditor pentru alte tari cu deficituri mari si datorii externe substantiale trebuie sa caute modalitati de a-si reduce expunerea. Riscurile evidente includ mare parte a Europei de est, Turcia si zone ale Americii latine. Dificultatile Rusiei arata ca tari aparent solvabile pot fi afectate de riscuri mari: desi Banca centrala rusa are rezerve in aur si valute straine de 556 de miliarde de dolari, sectorul privat a acumulat recent o datorie estimata la 450 de miliarde de dolari. Creditorii nu vor sa amane datoria, astfel ca guvernul isi foloseste rezervele. A decis deja canalizarea unei sume de 200 de miliarde de dolari prin bancile de stat catre companiile care isi achita datoriile. Daca pretul petrolului scade, tara aparent solvabila ar putea arata curand aproape insolvabila. Alte staruri in ascensiune, ca Brazilia si India, ar putea intampina probleme similare.
In plus exista indicii ingrijoratoare ca credibilitatea autoritatilor SUA ar fi in declin. In pofida demersurilor Washingtonului de stabilizare a sistemului financiar, bursele creditului si echitatilor continua sa scada. Acest model aminteste de criza asiatica din anii 1997-'98, cand programele succesive ale FMI acordau spatii de respiro tot mai limitate economiilor emergente in fata convulsiilor pietelor.
Acum exista riscul ca incapacitatile de plata persistente la nivelul corporatiilor si bancilor din diverse tari, insotite de schimbari mari de fluxuri de capital transfrontaliere, sa duca la o serie haotica de incapacitati de plata nationale si locale. Daca guvernele nu raspund prin politici rationale, coordonate, exista riscul unui razboi financiar.(Autorii articolului prezinta in continuare sase pasi ce ar trebui intreprinsi pentru a evita o astfel de eventualitate)
Peter Boone si Simon Johnson
1
6
