Comitetul de politica monetara al Bancii Japoniei (BOJ) a decis in unanimitate sa mentina dobanda-cheie la 0,1%, potrivit unui comunicat emis de institutie. Decizia era asteptata de toti jucatorii din piata, Japonia suportand de mai bine de 5 luni efectele deflatiei. In iulie, caderea indicelui preturilor de consum a fost de 2,2 % (in ritm anualizat). Sedintele Comitetului de politica monetara, comisie care are opt membri, tin doua zile si sunt uneori super furtunoase, scrie Dan Popa pe blogul sau.
Japonia a intrat intr-o perioada de recesiune economica la inceputul anilor '90, indicele bursier TOPIX scazand cu aproape 70% in 2003 fata de varful inregistrat anterior. Preturile in declin ale activelor au produs bubitze sectoarelor financiar si bancar, ceea ce nu a surprins tare mult, la urma urmei.
In ciuda injectiilor de capital prin fonduri publice catre principalele banci pentru a rezolva problema creditelor neperformante, sistemul bancar si-a revenit destul de tarzior din tuse si junghiuri, investitiile fixe continuand sa fie afectate de excedentul inregistrat in anii '80 si de sistemul financiar aflat in dificultate.
Pentru a rezolva aceste probleme dificile, BOJ a reactionat asa: a redus rata dobanzii overnight la operatiuni call fara garantii (uncollateralized call rate) la 0,5% dupa 1995, prin reducerea in continuare a dobanzii pana aproape de zero (politica monetara a ratei zero a dobanzii) dupa februarie 1999 si prin adoptarea politicii monetare de relaxare cantitativa dupa martie 2001.
Aceasta politica a ratei zero a dobanzii si cea de politica monetara laxa erau mai degraba incercari de influentare a asteptarilor pietei referitoare la politica monetara viitoare decat de modificare consistenta a instrumentelor de politica monetara.
Redresarea economiei Japoniei a inceput in ianuarie 2002, iar rata inflatiei de baza masurata de IPC a atins valoarea zero in octombrie 2005 si a devenit pozitiva in luna urmatoare. Ca raspuns la aceasta situatie, BOJ a renuntat in martie 2006 la politica monetara laxa cantitativ si a revenit la politica ratei zero a dobanzii.
Unul dintre cei care s-au chinuit mult la viata lui sa descifreze aregumentele din spatele deciziilor BOJ este chiar actualul sef al FED, Ben Bernanke. Impreuna cu alti colaboratori sau de unul singur, Bernanke a tot incercat sa estimezegradul in care BOJ a influentat asteptarile privind curba randamentelor obligatiunilor de stat japoneze.
Potrivit lui Bernanke, rata dobanzii nominale pe termen scurt este ca optiune call la rata dobanzii de echilibru, pentru care optiunea este stabilita la zero.
Cu alte cuvinte, ratele dobanzii nominale pe termen scurt nu pot fi negative de vreme ce valuta este o optiune si, in cazul in care un instrument ar avea o rata a dobanzii negativa, investitorii ar alege valuta in locul acestuia. Chestii de finete, in fine…
Citeste articolul integral si comenteaza pe Dan Popa’s Weblog
