Islanda, prima dintre tarile lovite aproape mortal de criza, a surprins lumea cu masurile radicale pe care le-a luat. Nu stiu daca va mai amintiti de devalorizarea monedei nationale care a avut ca efect scoaterea din competitia interna a mai multor multinationale, printre care si McDonalds.
Pe scurt, criza islandeza si-a avut originea in excesele bancilor proprii care ajunsesera sa aiba active de cateva ori mai mari decat PIB-ul țarii. Situatia nu a deranjat pe nimeni in perioada de crestere insa, la inceputul crizei financiare, problemele bancilor au inceput sa se acutizeze, iar efectele perverse ale levierului financiar au iesit la iveala.
Disperate sa-si imbunatateasca indicatorii, bancile islandeze au inceput cruciada de atragere de surse, practicand dobanzi tentante. Bazandu-se pe mitul "seriozitatii nordice", acestea au reusit sa atraga (prin intermediul subsidiarelor) fonduri din strainatate, in principal din Anglia si Olanda. Pana la urma colapsul bancilor islandeze nu a putut fi evitat, iar clientii englezi si olandezi s-au trezit cu economiile in aer.
Evident, lucrurile nu puteau ramane asa, Islanda fiind somata sa-si achite datoriile fata de clientii din cele doua tari. Legea care prevedea achitarea despagubirilor a trecut de parlamentul islandez, insa a fost blocata de presedintele Grimsson caruia suma de 3,9 mld. euro i s-a parut mult prea mare pentru o economie zdruncinata. Intentia presedintelui este aceea de a organiza un referendum in care sa solicite populatiei aprobarea eliberarii acestor sume.
Citeste restul materialului si comenteaza pe Trenduri economice.
1
3
