Mie cine-mi va plati pensia? O analiza a evolutiei raportului salariati/pensionari care ne pune pe ganduri

• Rezultatele arata ingrijorator, dar asta nu trebuie sa ne mire

Pe structura de varsta, una dintre dinamicile cele mai mari le are populatia activa cuprinsa intre 40-44 de ani. Acum e bine, dar peste 20 de ani ei vor ingrosa si cel mai mult numarul pensionarilor. Ceea ce din punct de vedere al sustenabilitatii bugetului, nu mai e atat de bine.

populatia activa pe grupe de varsta

Foto: HotNews

Mai creste de asemenea si populatia din grupa 50-55 de ani, sa le dea Mnezeu sanatate. Ei vor constitui o alta grupa de varsta care in urmatorii 15 ani vor fi printre beneficiarii pensiilor. Imi prezint scuzele de pe acum, dar discutiile pe aceasta tema imi par oarecum cinice. Nu poti discuta despre pensionari ca despre niste cifre care pun presiune pe bugete, stiu. De aceea incerc sa pun problema doar din punct de vedere cantitativ. In fond, daca imi ajuta Domnul sa traiesc, si eu voi fi peste cativa ani unul dintre factorii de presiune pe bugetul de pensii. Habar nu am cine imi va plati pensia, asa cum nu stiu nici cui i-o platesc eu in clipa de fata. :)

• Tot mai multi trebuie sustinuti de catre tot mai putini
  

Pentru estimarile viitoare am folosit date ponderate din seriile temporale, apilcand si o corectie pe baza estimarilor CNP. Rezultatele pot fi vazute mai jos. Desigur, treburile se nuanteaza la nivel de judete, de medii de locuinta (urban/rural) si chiar de sexe. Graficele si datele trebuie “citite” si in lumina acestor nuante locale samd. E doar un tablou general la nivelul intregii populatii.

forta de munca salariata

Foto: HotNews

In graficul din stanga aveti numarul populatiei care contribuie din salariu la bugetul fondului de pensii. Am scos somerii si pe cei care au plecat din tara (cifrele oficiale, desigur).

In graficul din partea dreapta (putin mai jos, spre finalul paragrafului) e o estimare. Se refera la situatiunea pe care am putea-o intalni peste 10, respectiv 15 ani. Cum spuneam, nu e de natura a ne produce mari motive de extaz financiar, dar ne poate da un semnal cu privire la politicile pe care ar trebui sa le punem in aplicare. Sustenabilitatea bugetelor de pensii poate fi tot mai dificil de asigurat in lipsa unei politici de natalitate adecvate. Cum sa faci acum copii, cata vreme instabilitatea locului de munca e tot mai mare, iar conditiile pentru a-l creste par tot mai dificile? Aici poate interveni Ministerul Muncii (care se cheama din cate imi amintesc si al Familiei).

• Ce masuri se pot lua, totusi?
  

Mai sunt si alte masuri care se pot aplica (de orientare stangista, gen taxe de solidaritate s.a. ) care sa se verse la pensii, dar astea nu-mi par ok. Ele nu rezolva problema, ci doar “captuseste” pe moment spartura hainei sociale.

Mai avem asa, graficul deceselor de la noi (era mai interesant cel privind decesele pe grupe de varsta, dar nu

populatie activa vs pensionari

Foto: HotNews

l-am salvat si nu mai stau acum sa il caut) si un grafic care ilustreaza ponderea familiilor care au intarziat cu plata unor obligatii financiare (plata  chiriei, energiei, a telefonului s.a.) in functie de ocupatia capului familiei. Stiu, nu are o foarte mare legatura cu pensiile, dar am zis sa mai largim putin discutia.

In rest, putem discuta la infinit despre punctul de pensie si despre de unde ne mai imprumutam pentru a putea plati pensiile celor care au muncit o viata intreaga. Nu am abordat in acest post subiectul pensiilor private pentru ca am vrut sa ma marginesc doar la cele de stat.

• Europa se reformeaza din acelasi motiv- bugete nesustenabile in viitor
  

In toata Europa, sistemele se reformeaza din acelasi motiv- bugete nesustenabile, adevarate bombe cu ceas pentru generatiile care vin. Cea mai recenta reforma despre care am citit e cea din Spania, unde proiectul reformei sistemului de pensii a fost aprobat acum cateva zile de Consiliul miniştrilor, după ce s-a ajuns la un amplu

Gospodarii care au intarziat plata

Foto: HotNews

acord social cu sindicatele şi organizaţiile patronale. Cele mai importante prevederi ale reformei pensiilor privesc vârsta legală de pensionare – prelungită de la 65 la 67 de ani – şi creşterea bazei de calcul pentru pensii – de la salariile medii primite în 15 ani, la 25 de ani de muncă. Cele două măsuri vor fi aplicate progresiv – cu câte două luni, referitor la vârsta de pensionare, respectiv un an la baza de calcul – din 1 ianuarie 2013 şi până în 2027 – pentru angajaţii care se vor pensiona începând cu această dată.

Una dintre cele mai dure reforme in materie de sisteme de pensii a fost cea din Franta. Potrivit acesteia, vârsta minimă de pensionare a francezilor va creşte de la 60 la 62 de ani, iar beneficiile maxime nu pot fi obţinute decât în cazul pensionării la 67 de ani, faţă de 65 in prezent. Vârsta minimă de pensionare a fost stabilită în timpul preşedinţiei lui Francois Mitterand, care a redus-o de la 65 de ani. În 1998, în timpul guvernării socialiste, a fost redus la 35 şi numărul de ore de lucru în timpul unei săptămâni, ca măsură de limitare a şomajului, care însă nu a dat rezultate. Preşedintele Sarkozy a permis

evolutie grupa de varsta

Foto: Hotnews

angajatorilor să încarce programul de lucru, însă majoritatea au preferat rămânerea la cele 35 de ore, devenite deja o obişnuinţă pentru francezi. Legislaţia europeană prevede un maxim de 48 de ore de muncă pe săptămână, cu o derogare pentru Marea Britanie.

Ar mai fi de povestit despre reformele pe care Portugalia le doreste in materie de pensii sau despre cele din Germania. Dar, despre toate astea, intr-un post viitor.

Deocamdata am vrut sa atrag atentia ca e cazul sa ne punem pe facut copii. Si sa ne rugam ca toate conflictele care au izbucnit sau cele pe cale sa izbucneasca in Africa sa nu se extinda. 

Comenteaza pe blogul lui Dan Popa