Conflictul juridico-lingvistic pe marginea modului de exprimare a ratei dobanzii din contractul de credit intre BCR si o parte dintre clientii sai si-a consumat recent un nou episod.
Tribunalul Arges a respins recursul BCR la decizia Judecatoriei Pitesti, care a dispus eliminarea din contract a clauzei abuzive referitoare la “dobanda de referinta, care se afiseaza la sediile BCR”. Si ceea ce este demn de semnalat este ca, pentru prima data, decizia definitiva si irevocabila a instantelor este favorabila clientilor.
Un client din Pitesti a mers pe o alta cale decat cea folosita pana acum de nemultumiti. In luna mai 2010, el a depus la ANPC o reclamatie prin care solicita ca Protectia Consumatorilor sa constate ca este abuziva clauza contractuala prin care dobanda variabila este calculata in baza unei referinte interne a bancii si nu in baza ratei de referinta Euribor.
ANPC a considerat intemeiata solicitarea consumatorului, a amendat banca si a formulat o actiune in justitie in baza legii 193/2000, pentru ca instanta sa stabileasca daca interpretarea ANPC este cea corecta.
Cu ce argumente au incercat partile sa convinga instanta
ANPC a considerat, in cererea de chemare in judecata a bancii, ca modul de exprimare din contractul de credit “stabileste un comportament incorect al operatorului de servicii bancare in relatia cu consumatorul, afectand interesele economice ale acestuia, in avantajul Bancii.”
De asemenea, in opinia ANPC, “clauza enuntata la pct. 5 din contractul de credit poate fi considerata abuziva, intrucat impune sume, plati, dobanzi, in mod nejustificat si transfera spre responsabilitatea imprumutatului, generand un dezechilibru semnificativ consumatorului in raport cu drepturile si obligatiile dintre parti, in dezavantajul consumatorului.”
De partea cealalta, BCR a inaintat instantei de recurs un document de 11 pagini, prin care a incercat sa demonteze concluziile la care a ajuns Judecatoria Pitesti, atunci cand a decis sa dea dreptate ANPC si clientului bancii.
In primul rand, banca a considerat ca legea 193/2000 nu se poate aplica in acest caz, pentru ca ar fi vorba de un contract de credit de consum guvernat de legea 289/2004, cu modificarile ulterioare. BCR a mai sustinut, printre altele, si ca “clauzele contractuale privind modul de calcul al dobanzii sunt clare, fara echivoc, iar intelegerea acestora nu necesita cunostinte de specialitate.” Insa argumentele invocate nu au fost acceptate de Tribunalul Arges, care a respins recursul bancii.
- Juristii BCR se lupta cu BNR, cu conceptele economice si cu limba romana
Ca juristii BCR nu stau deloc bine la acest capitol o demonstreaza si urmatoarea fraza aflata in cuprinsul documentului transmis instantei de recurs. “Marja (prima) suplimentara de lichiditate va trebui inclusa in costuri, care este derivata din componenta de risc de creditare si refinantare la care banca obtine finantarea in valuta, si suplimentar datorita discrepantei existente intre profilul de maturitate mult mai mare caracteristic creditelor acordate si de cele mai multe ori maturitatea pe termen scurt a surselor de finantare corespunzatoare(...)”. No comment.
Recursul inaintat de BCR mai surprinde si sub alt aspect. Juristii bancii identifica si un alt posibil vinovat pentru nemultumirile propriilor clienti, si anume BNR. Astfel, in recurs se afirma ca “Decizia BNR de a controla strict creditarea in valuta a generat cresteri aditionale ale costului cu rezerva minima obligatorie.” In plus, in recurs se mai arata ca “institutiile financiare bancare tin cont si sunt influentate in stabilirea dobanzii si a comisioanelor de politica Bancii Nationale a Romaniei, care stabileste rata dobanzii de referinta si ratele medii ale dobanzii pe piata interbancara si de asemenea au relevanta in stabilirea dobanzii privind cursurile valutare”.
Banca nu explica relevanta ratei dobanzii de referinta la lei, singura rata stabilita de BNR, pentru costul creditelor in valuta si introduce in argumentatie si un concept ramas inca necunoscut, dupa stiinta mea, tagmei economistilor, si anume “stabilirea dobanzii privind cursurile valutare”.
Citeste restul articolului pe Conso.ro
La mai mare si la cat mai multe !!!!
Care va fi pozitia BNR fata de acest precedent?
Cum BCR este una dintre bancile care transmite la Biroul de Credit date pozitive si negative despre clientii sai, despre creditele acestora si comportamentul lor financiar in raport cu banca - ar trebui acum sa inscrie in raportul de credit si sentinta judecatoreasca definitiva, astfel incat eventualele nedreptati care i s-ar face acestui client - precum inscrierea unor false abateri la plata ratelor creditului catre BCR sa nu ii afecteze bonitatea.
In birourile de credit lumea civilizata - in unele tari sunt chiar 2-3 - greselilor bancilor sunt inscrise in raportul de credit, precum greselile clientilor catre banci.
Chiar daca suna precum in Tatal Nostru - cum banca nu iarta, nu consider just nici sa fie iertata !
"Patria si Dreptul Meu!"
.
Toata stima pentru putinii judecatori cinstiti care mai sunt in Romania si pentru putinii jurnalisti care au ramas de partea adevarului.
Sunt si eu printre ei si nu mai speram sa castige cineva un proces cu banca, in aceasta tara! Speranta mea era CEDO, dar cine stie, poate nu-i totul pierdut!
In proces, fiul meu a fost amendat pentru ”rea credinta”ca a indraznit sa recuzeze judecatorul care ocolea clauzele abuzive si i-a transferat procesul la Judecatoria Bucuresti, desi noi suntem din Cluj!
Mie mi-a sistat procesul ca nu a stiut avocatul, pe loc, cat era cursul EURO la data introducerii actiunii, ca sa calculeze Domnia Sa Judecatoarea, taxa de timbru, desi actiunile in instanta privind clauzele abuzive sunt scutite de taxe!
Sa mai auzim vesti bune!
Exemplu:
1)
Anul N: dobanzi standard = EURIBOR 5%+ marja 6%.
Total dobanda standard = 11%/an
2)
Banca acorda credit angajatului, iar cf contractului, cat timp clientul este angajatul bancii, acesta plateste dobanda EURIBOR (variabila) + marja 3%.
Total dobanda non-standard = 8%/ an
Cf contractului, daca angajatul pleaca din banca, dobanda se ajusteaza la "Conditiile standard la momentul semnarii contractului".
3)
Dupa n luni, EURIBOR scade pe la 1%, si fireste:
Total dobanda = 1% + 3% = 4%/ an
4)
Angajatul pleaca din banca, moment in care banca ii dubleaza marja de dobanda dupa bunul plac, pe la vreo 12%
Total dobanda = 1% + 12% = 13%/ an
5)
Clientul face reclamatie pesntru cresterea nejustificata a costurilor creditului; trec vreo 5-10 luni fara niciun raspuns, dupa care banca face "oferta" clientului, propunandu-i acestuia diminuarea marjei cu 2 puncte procentuale, adica:
Total dobanda = 1% + 10% = 11%
E vreo diferenta intre punctul 1) si 5)? Desi dobanda este aceeasi, marja este anormal de mare, stabilita de muschii bancii, in afara contractului.
Ce vrea banca?
EURIBOR a scazut semnificativ, in ciuda asteptarilor initiale pe care le-a avut banca, iar dobanda incasata este mult mai mica decat s-a estimat; practic, desi EURIBOR a scazut, in avantajul clientului, banca il pune sa semneze ca este de acord cu o marja de dobanda mai mare (10%) decat cea standard convenita la semnarea contractului (6%).
Si toate astea, cu "amabilitatea bancii"; astfel, clientul va fi recunoscator ca banca l-a ajutat scazandu-i dobanda cu 2 puncte procentuale.
Daca va creste EURIBOR, asta e! Banca vrea sa perceapa dobanzi mari si cand este EURIBOR mic, si cand este EURIBOR mare.
De ce? PENTRU CA POATE!
Pentru ca in contract nu sunt definite aceste "Conditii standard de creditare la momentul semnarii contractului".
Era si timpul.
Luati aminte stimati clienti si luptati impotriva
abuzurilor.
Banca este cea care s-a intins mai mult decat ii este plapuma si nu cetateanul cinstit.
Doamne ajuta la cat mai multe astfel de decizii