Copiii și smartphone-ul, o relație complicată - La ce vârstă ar trebui să aibă telefon și care sunt diferențele dintre copiii care stau prea mult la ecran și cei care nu sunt dependenți

Marţi, 14 ianuarie 2020, 9:22 Economie | IT

Părinții au adesea neînțelegeri cu copiii când este vorba de folosirea telefonului, iar când vine momentul de a-i oferi copilului propriul smartphone lucrurile se complică. Oriunde mergi poți vedea o mulțime de oameni cu ochii în ecran, chiar dacă mulți specialiști spun că ecranul ne face mult rău și efectele se văd pe termen lung. Mai jos puteți citi de ce nu trebuie sub nicio formă să le cumpărăm smartphone copiilor sub 6-7 ani, de ce uneori merită să așteptăm chiar și până la vârste mult mai mari și de ce prea mult ecran îi face pe copii triști și tot mai neinteresați de realitate.



Conform celui mai recent studiu privind utilizarea Internetului de către copii realizat de Organizația Salvați Copiii în 2018, 96% dintre copiii cu vârste între 12 și 17 ani folosesc un smartphone.

• Otilia Mantelers, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști români în parenting, autoare de cărți în domeniu și speaker la multe conferințe pe domeniu

• Ioana-Chicet-Macoveiciuc - ”Prințesa Urbană”, autoare de cărți pentru copiii și de articole despre parenting pe blogul său

• Teodora Stoica, director de proiect la organizația Salvați Copiii

Când primesc copiii smartphone și care este pericolul dacă îl primesc prea devreme

Otilia Mantelers precizează că majoritatea psihologilor recomandă ca la 12 ani copilul să primească un smartphone, dar în practică nu se întâmplă așa și majoritatea copiilor au propriul telefon la 10 ani.



Ea spune că cei doi copii nu au foarte mult acces la tehnologie: la școală fac uneori lecții pe tablete, dar copiii nu au propriile smartphone-uri, iar familia se uită uneori în week-end la filme sau merge la cinema.



Mantelers spune că psihologii recomandă ca un copil de sub 3 ani să nu aibă niciun fel de acces la smartphone, TV sau computer, iar dacă totuși i se dă ecranul, trebuie să fie pentru foarte puțin timp și părintele trebuie să-i fie alături. Dacă este lăsat singur, copilul se deconectează și ajunge să se simtă nesigur pentru că cel mic nu știe ce a făcut în timpul acela și se întreabă unde au fost părinții. O îmbrățișare, o vorbă bună îi va alunga copilului îngrijorarea și îi va ajuta reconectarea.

Pentru vârstele între 3 și 6 ani se recomandă o jumătate de oră de ecran/zi, iar între 6 și 9 ani, o oră pe zi și tot ce depășește acel timp să fie vizionare alături de părinți. Evident că în realitate timpii sunt mult mai mari, uneori și de peste 5-6 ore.

”Un copil care nu are acces la ecrane învață să se folosească de tot ce este în jur pentru a-și aduce bucurie”

Părinții nu trebuie să se teamă că dacă ai lor copii nu se uită la toate filmele posibile cei mici vor avea probleme de integrare cu alții copii care știu toate personajele dintr-un desen animat. Din contră, copiii care nu sunt dependenți de ecran se pot juca cu aproape orice, este de părere Prințesa Urbană.

”Un copil care nu are acces la ecrane învață să se folosească de tot ce este în jur pentru a-și aduce bucurie și asta este foarte atractiv pentru ceilalți copii. Sunt copii care vin în parc și nu știu ce să facă după ce lasă tableta din mână, în timp ce copiii care nu au stat mult la ecran au multe idei de joacă și în următoarele 10 minute poți să vezi 10 copii care se joacă bucuroși”, spune Ioana Macoveiciuc.

”Se vede diferența la copiii care știu să se bucure de viață în lipsa ecranelor, și cei cărora părinții le-au pus de la vârste mici copiilor în față această realitate super-colorată, super-gălăgioasă, realitate pe care ei O CONTROLEAZĂ și care este super-încântătoare pentru ei .Apare un mare pericol. Dacă îi scoți din mediul acesta și îi duci în parc, acolo nu li se va părea la fel de colorat, la fel de palpitant și nici nu au control. În parc vin alți copii la tine, nu poți schimba realitatea cum ai schimba un filtru într-un un joc, viața reală li se va părea plictisitoare și copiii nu vor crește adaptați. Nu vor știi să spună: uau! ce frumos este cerul, ce minunat este locul acesta, uau ce mult îmi place copacul acesta!”, spune Ioana Macoveiciuc.

Pentru ei totul este digitalizat și acea realitate este mult mai atrăgătoare Trebuie să-i arătăm copilului ”frumusețea lumii adevărate”, frumusețea unei prietenii, adaugă ea.

Despre pericolul expunerii copilului mic la prea mult ecran atrage atenția și Teodora Stoica. Ea spune că stimulii anumitor jocuri video online vor suprasolicita simțurile copiilor, dar satisfacția din viața reală va fi diminuată, fiindcă numărul de stimuli și frecvența lor sunt mai scăzute..

”Expunerea îndelungată la vârste mici a copilului la ecrane, îi poate afecta acestuia dezvoltarea cognitivă sau socio-emoțională. Explorarea lumii folosind toate simțurile și dezvoltarea motricității fine și grosiere în perioada preșcolarității sunt unele dintre cele mai importante aspecte ale dezvoltării globale a copiilor, fiind în legătură directă cu dezvoltarea limbajului, gândirii și memoriei. De aceea, este recomandat ca copiii sub 6 ani să petreacă cât mai mult timp jucându-se și cât mai puțin stând în fața ecranelor”.

Ea mai spune că părinții nu trebuie să folosească smartphone-ul ca pedeapsă sau răsplată.

Dacă la multe aspecte legate de copii și ecrane lucrările de specialitate nu cad de acord, un sfat revine des cam peste tot: copilul să nu se uite la ecran în ora de dinainte de culcare De ce? Otilia Mantelers explică faptul că trebuie să ”dăm un pic de liniște creierului”, fiindcă el se agită foarte tare în timpul vizionării. Mantelers spune că recomandarea este ca ecranul să fie evitat și în prima oră de după trezirea de dimineață. ”Dacă primul contact este cu un ecran, practic ne împiedicăm ritmul natural de funcționare.(...) Seara este un moment de rămas-bun și pentru copil, fiindcă se termină ziua și urmează somnul, iar acea oră dinaintea somnului trebuie să fie petrecută cu părinții, să existe legătură părinți-copii”.

Ar trebui părinții să abordeze diferit discuțiile pe tema smartphone-urilor cu fetele, respectiv băieții? O diferență există, dar ar fi greșit să generalizăm, spune Otilia Mantelers. ”Depinde mult și de temperamentul fiecăruia. Aș zice că în general este mai ușor să discuți cu fetele până la adolescență, în general fetițele sunt mai cooperante decât băieții la capitolul reguli sau limite, dar am spus doar în general că te înțelegi mai ușor cu fetițele, iar cu băieții, mai puțin”.

Ce să faci când copilul îți spune că aproape toți colegii lui au telefon ”smart”

Copilul este pregătit să aibă propriul smartphone după ce îi explicăm și pericolele de pe net, după ce îl învățăm să se ferească de ”prădătorii” sexuali și după ce îl învățăm ce este cyber-bullying-ul și cum trebuie să acționezi ca să nu fii victimă, spune Ioana Macoveiciuc. ”Nu cred că un copil de 9, 10 sau 11 ani poate răspunde la toate aceste întrebări”.

Evident că, atunci când aproape toți colegii de școală au smartphone, mulți copii își vor întreba părinții de ce ei nu primesc. Ce îi putem răspunde?

”Dacă avem o relație foarte bună cu copilul îi putem spune că acestea sunt regulile casei, fiecare aici avem grijă unul de altul. (...) Îl întrebăm pe copil: de ce vrei să ai telefon, ce-ți dorești din ce au colegii tăi? Vrei jocul X? Uite, îl poți pune pe telefonul meu și poți juca o oră-două și poți discuta despre joc la școală”, spune Ioana Macoveiciuc.



”Copilului trebuie să îi fie explicat, cu răbdare și ajustat nivelului său de înțelegere și dezvoltare, puterea și responsabilitatea pe care acest instrument le aduce cu sine și gradul de maturitate care este necesar pentru utilizarea sa. Totodată, este important de subliniat că orice decizie ar lua, părintele o face pentru protecția și binele copilului. Deși nu este întotdeauna ușor, recomandăm părinților să nu cedeze în fața presiunilor copilului - este important ca decizia de a oferi copilului propriul telefon mobil să fie una informată și cântărită, dublată de instalarea pe acest dispozitiv, cel puțin la început sau când copiii sunt încă mici, de un program de filtrare și control parental”.

Prea multe restricții pot avea consecințe nedorite

”Copiii din ziua de azi mult prea obișnuiți cu ecranul nu știu să vorbească, nu știu să se joace, văd în restaurante copiii mereu cu ochii în ecran...,Vorbiți fraților unii cu alții! Dar ei nu cunosc bucuria unei relații pentru că, de mici, au învățat să se distreze singuri cu ecranul și asta este foarte trist! Nici nu vreau să mă gândesc cum o să arate generația asta peste 20 de ani!”

Cum sunt copiii care au acum 8 - 10 ani și au stat prea mult timp cu ecranul în față? Sunt buimaci, sunt triști, se plictisesc repede, nu pot urmări ceva mai mult de 15 secunde și își caută buzunarul pentru telefon. Unii nu vor să depună niciun efort, nu au curiozități, avertizează Ioana Macoveiciuc.

Însă există și cazuri în care ecranul face bine: de exemplu unii adolescenți pot scăpa de depresie și datorită jocurilor video, amintește Otilia Mantelers.

Ea adaugă că este foarte complicat ca un părinte să amâne până la vârste de 14-16 ani să-i dea copilului un telefon și foarte rar un copil care a ajuns la 12 ani nu-și dorește propriul telefon.

Trebuie să i se explice copilului de ce pe telefon are program de control parental ”Să-i spunem că noi, mami și tati, vrem să te știm în siguranță. În lumea reală putem să te ducem și să te aducem de la școală sau de la grădiniță, dar în lumea de pe telefon sunt multe pericole și vrem să știm că ești în siguranță”.

Teodora Stoica explică faptul că atunci când copilul devine adolescent interzicerea folosirii unui smartphone poate avea efecte negative și poate afecta relația părinte-copil.

”Odată ce copiii cresc și devin adolescenți, aceștia au nevoie de mai multă independență și libertate. În această perioadă a vieții lor, ei se rup treptat de familie și își dedică mai mult timp interacțiunii sociale cu ceilalți, fie ei prieteni sau colegi. Aceasta este un lucru firesc și este important ca părinții să-l înțeleagă. Dacă vor restricționa sau interzice accesul adolescenților la smartphone, atunci aceștia cu siguranță vor găsi metode de a încălca regulile, în același timp ascunzând activitatea lor de părinți. Aceasta dinamică este una dăunătoare pentru relația părinte-copil și poate duce chiar la situații de risc. Îndemnăm părinții să negocieze împreună cu adolescenții reguli de utilizare a smartphone-ului, mai degrabă decât să-l interzică.”.