Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform 
Smartphone-urile au apărut în 2007 odată cu primul iPhone și s-au răspândit puternic după 2010 când au apărut terminale cu Android la prețuri acceptabile, sistemul de operare dezvoltat de Google având peste 80% din piață. În ultimii ani s-a vorbit tot mai apăsat despre efectele ecranului asupra dezvoltării copilului și se discută intens și dacă există vârsta ideală la care un copil să primească propriul smartphone. Sunt psihologi care spun că un tânăr nu ar trebui să aibă smartphone până la 18 ani, în timp ce, la polul opus, studii susținute probabil și de industria tech spun că ecranul nu este așa de dăunător.
Foto HotNews.ro
Am întrebat mai multe mame cu copii mari la ce vârstă le-au luat propriul telefon. Răspunsurile au variat de la 7, la 16 ani. Unii părinți le-au luat mai întâi copiilor un telefon simplu, fără internet, alții le-au luat smartwatch la vârste mai mici, iar majoritatea le-au cumpărat propriul smartphone copiilor la 11-12 ani. Nu există o vârstă ideală, dar decizia este una importantă și deloc ușor de luat fiindcă dacă i se dă copilului mult prea devreme propriul smartphone și apoi i se confiscă, relația părinte-copil va avea de suferit.
Conform celui mai recent studiu privind utilizarea Internetului de către copii realizat de Organizația Salvați Copiii în 2018, 96% dintre copiii cu vârste între 12 și 17 ani folosesc un smartphone.
În articol regăsiți opiniile a trei persoane care știu bine domeniul și problemele
- Otilia Mantelers, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști români în parenting, autoare de cărți în domeniu și speaker la multe conferințe pe domeniu
- Ioana-Chicet-Macoveiciuc - ”Prințesa Urbană”, autoare de cărți pentru copiii și de articole despre parenting pe blogul său
- Teodora Stoica, director de proiect la organizația Salvați Copiii
Otilia Mantelers precizează că majoritatea psihologilor recomandă ca la 12 ani copilul să primească un smartphone, dar în practică nu se întâmplă așa și majoritatea copiilor au propriul telefon la 10 ani.
În niciun caz nu ar trebui ca un copil să aibă propriul smartphone în clasa a 1-a, iar dacă părinții vor să-i dea în a 2-a sau a 3-a ar trebui să o facă numai cu anumite condiții. Practic ar trebui să li se spună copiilor cât să butoneze telefonul, câte ore pe zi, în restul timpului telefonul fiind păstrat la părinți.
Mult mai radicală este ”Prințesa Urbană” (Ioana Macoveiciuc) Un copil nu are nevoie de propriul smartphone - cel puțin nu până la 14 ani. Este OK să aibă un telefon cu taste, dar fără internet, pentru a vorbi cu părinții, iar dacă copiii vor să se uite pe internet pot folosi telefoanele părinților. ”Nu cred că un copil de 8 sau 10 ani are nevoie de smartphone”, spune Ioana Macoveiciuc care are doi copii, de 5 ani, respectiv 8 ani jumătate.
Ea spune că cei doi copii nu au foarte mult acces la tehnologie: la școală fac uneori lecții pe tablete, dar copiii nu au propriile smartphone-uri, iar familia se uită uneori în week-end la filme sau merge la cinema.
Care sunt pericolele dacă îi dai unui copil de 5-7 ani smartphone-ul? Otilia Mantelers explică ”Un risc este că se vor plictisi ușor de orice altceva pentru că în jocurile video lucrurile se întâmplă foarte foarte repede, ai gratificație imediată, treci rapid de la un nivel la altul și rezultatele sunt foarte rapide în lumea virtuală. Diferența este că în lumea reală nu poate fi totul așa de rapid, un joc de construcție îți poate lua două ore și copilul nu are răbdare”, spune Otilia Mantelers.
Foto Rareș Bașturescu
Mult timp în fața ecranului afectează modul în care creierul funcționează, devii mult mai deconectat și aici este vorba de o dependență ce merge pe aceeași logică precum alte dependențe și ne este alimentată setea de a consuma și mai mult și mai mult și mai mult, mai spune ea.
Mantelers spune că psihologii recomandă ca un copil de sub 3 ani să nu aibă niciun fel de acces la smartphone, TV sau computer, iar dacă totuși i se dă ecranul, trebuie să fie pentru foarte puțin timp și părintele trebuie să-i fie alături. Dacă este lăsat singur, copilul se deconectează și ajunge să se simtă nesigur pentru că cel mic nu știe ce a făcut în timpul acela și se întreabă unde au fost părinții. O îmbrățișare, o vorbă bună îi va alunga copilului îngrijorarea și îi va ajuta reconectarea.
Pentru vârstele între 3 și 6 ani se recomandă o jumătate de oră de ecran/zi, iar între 6 și 9 ani, o oră pe zi și tot ce depășește acel timp să fie vizionare alături de părinți. Evident că în realitate timpii sunt mult mai mari, uneori și de peste 5-6 ore.
”Un copil care nu are acces la ecrane învață să se folosească de tot ce este în jur pentru a-și aduce bucurie”
Părinții nu trebuie să se teamă că dacă ai lor copii nu se uită la toate filmele posibile cei mici vor avea probleme de integrare cu alții copii care știu toate personajele dintr-un desen animat. Din contră, copiii care nu sunt dependenți de ecran se pot juca cu aproape orice, este de părere Prințesa Urbană.
”Un copil care nu are acces la ecrane învață să se folosească de tot ce este în jur pentru a-și aduce bucurie și asta este foarte atractiv pentru ceilalți copii. Sunt copii care vin în parc și nu știu ce să facă după ce lasă tableta din mână, în timp ce copiii care nu au stat mult la ecran au multe idei de joacă și în următoarele 10 minute poți să vezi 10 copii care se joacă bucuroși”, spune Ioana Macoveiciuc.
”Se vede diferența la copiii care știu să se bucure de viață în lipsa ecranelor, și cei cărora părinții le-au pus de la vârste mici copiilor în față această realitate super-colorată, super-gălăgioasă, realitate pe care ei O CONTROLEAZĂ și care este super-încântătoare pentru ei .Apare un mare pericol. Dacă îi scoți din mediul acesta și îi duci în parc, acolo nu li se va părea la fel de colorat, la fel de palpitant și nici nu au control. În parc vin alți copii la tine, nu poți schimba realitatea cum ai schimba un filtru într-un un joc, viața reală li se va părea plictisitoare și copiii nu vor crește adaptați. Nu vor știi să spună: uau! ce frumos este cerul, ce minunat este locul acesta, uau ce mult îmi place copacul acesta!”, spune Ioana Macoveiciuc.
Pentru ei totul este digitalizat și acea realitate este mult mai atrăgătoare Trebuie să-i arătăm copilului ”frumusețea lumii adevărate”, frumusețea unei prietenii, adaugă ea.
Despre pericolul expunerii copilului mic la prea mult ecran atrage atenția și Teodora Stoica. Ea spune că stimulii anumitor jocuri video online vor suprasolicita simțurile copiilor, dar satisfacția din viața reală va fi diminuată, fiindcă numărul de stimuli și frecvența lor sunt mai scăzute..
”Expunerea îndelungată la vârste mici a copilului la ecrane, îi poate afecta acestuia dezvoltarea cognitivă sau socio-emoțională. Explorarea lumii folosind toate simțurile și dezvoltarea motricității fine și grosiere în perioada preșcolarității sunt unele dintre cele mai importante aspecte ale dezvoltării globale a copiilor, fiind în legătură directă cu dezvoltarea limbajului, gândirii și memoriei. De aceea, este recomandat ca copiii sub 6 ani să petreacă cât mai mult timp jucându-se și cât mai puțin stând în fața ecranelor”.
Ea mai spune că părinții nu trebuie să folosească smartphone-ul ca pedeapsă sau răsplată.
”Este esențial ca părinții să fie conștienți de propria relație cu tehnologia, întrucât copilul își va modela comportamentul și își va forma obiceiurile în funcție de comportamentul părinților. O altă recomandare pe care o facem părinților este să nu folosească smartphone-ul ca pedeapsă sau răsplată întrucât aceasta poate crea un mecanism prin care copilul va simți nevoia să își autoregleze emoțiile negative sau să se răsplătească folosind tehnologia, ducând mai târziu la riscuri precum dependența”.
Foto Peels.com
Ar trebui părinții să abordeze diferit discuțiile pe tema smartphone-urilor cu fetele, respectiv băieții? O diferență există, dar ar fi greșit să generalizăm, spune Otilia Mantelers. ”Depinde mult și de temperamentul fiecăruia. Aș zice că în general este mai ușor să discuți cu fetele până la adolescență, în general fetițele sunt mai cooperante decât băieții la capitolul reguli sau limite, dar am spus doar în general că te înțelegi mai ușor cu fetițele, iar cu băieții, mai puțin”.
Ce să faci când copilul îți spune că aproape toți colegii lui au telefon ”smart”
Copilul este pregătit să aibă propriul smartphone după ce îi explicăm și pericolele de pe net, după ce îl învățăm să se ferească de ”prădătorii” sexuali și după ce îl învățăm ce este cyber-bullying-ul și cum trebuie să acționezi ca să nu fii victimă, spune Ioana Macoveiciuc. ”Nu cred că un copil de 9, 10 sau 11 ani poate răspunde la toate aceste întrebări”.
Evident că, atunci când aproape toți colegii de școală au smartphone, mulți copii își vor întreba părinții de ce ei nu primesc. Ce îi putem răspunde?
”Dacă avem o relație foarte bună cu copilul îi putem spune că acestea sunt regulile casei, fiecare aici avem grijă unul de altul. (...) Îl întrebăm pe copil: de ce vrei să ai telefon, ce-ți dorești din ce au colegii tăi? Vrei jocul X? Uite, îl poți pune pe telefonul meu și poți juca o oră-două și poți discuta despre joc la școală”, spune Ioana Macoveiciuc.
Părinții trebuie să fie fermi în ceea ce privește un cont de Facebook și să le explice că este ilegal să aibă cont de Facebook la sub 13 ani. Dacă ai o relație bună cu copilul și dacă îi explici detaliat decizia, va avea încredere și va înțelege, spune Ioana Macoveiciuc.
Foto Pexels.com
Decizia de a-i lua propriul telefon trebuie să fie îndelung chibzuită ș părinții nu trebuie să cedeze în fața presiunilor copilului, este de părere Teodora Stoica.
”Copilului trebuie să îi fie explicat, cu răbdare și ajustat nivelului său de înțelegere și dezvoltare, puterea și responsabilitatea pe care acest instrument le aduce cu sine și gradul de maturitate care este necesar pentru utilizarea sa. Totodată, este important de subliniat că orice decizie ar lua, părintele o face pentru protecția și binele copilului. Deși nu este întotdeauna ușor, recomandăm părinților să nu cedeze în fața presiunilor copilului - este important ca decizia de a oferi copilului propriul telefon mobil să fie una informată și cântărită, dublată de instalarea pe acest dispozitiv, cel puțin la început sau când copiii sunt încă mici, de un program de filtrare și control parental”.
Prea multe restricții pot avea consecințe nedorite
”Copiii din ziua de azi mult prea obișnuiți cu ecranul nu știu să vorbească, nu știu să se joace, văd în restaurante copiii mereu cu ochii în ecran...,Vorbiți fraților unii cu alții! Dar ei nu cunosc bucuria unei relații pentru că, de mici, au învățat să se distreze singuri cu ecranul și asta este foarte trist! Nici nu vreau să mă gândesc cum o să arate generația asta peste 20 de ani!”
Cum sunt copiii care au acum 8 - 10 ani și au stat prea mult timp cu ecranul în față? Sunt buimaci, sunt triști, se plictisesc repede, nu pot urmări ceva mai mult de 15 secunde și își caută buzunarul pentru telefon. Unii nu vor să depună niciun efort, nu au curiozități, avertizează Ioana Macoveiciuc.
Însă există și cazuri în care ecranul face bine: de exemplu unii adolescenți pot scăpa de depresie și datorită jocurilor video, amintește Otilia Mantelers.
Ea adaugă că este foarte complicat ca un părinte să amâne până la vârste de 14-16 ani să-i dea copilului un telefon și foarte rar un copil care a ajuns la 12 ani nu-și dorește propriul telefon.
Trebuie să i se explice copilului de ce pe telefon are program de control parental ”Să-i spunem că noi, mami și tati, vrem să te știm în siguranță. În lumea reală putem să te ducem și să te aducem de la școală sau de la grădiniță, dar în lumea de pe telefon sunt multe pericole și vrem să știm că ești în siguranță”.
Teodora Stoica explică faptul că atunci când copilul devine adolescent interzicerea folosirii unui smartphone poate avea efecte negative și poate afecta relația părinte-copil.
”Odată ce copiii cresc și devin adolescenți, aceștia au nevoie de mai multă independență și libertate. În această perioadă a vieții lor, ei se rup treptat de familie și își dedică mai mult timp interacțiunii sociale cu ceilalți, fie ei prieteni sau colegi. Aceasta este un lucru firesc și este important ca părinții să-l înțeleagă. Dacă vor restricționa sau interzice accesul adolescenților la smartphone, atunci aceștia cu siguranță vor găsi metode de a încălca regulile, în același timp ascunzând activitatea lor de părinți. Aceasta dinamică este una dăunătoare pentru relația părinte-copil și poate duce chiar la situații de risc. Îndemnăm părinții să negocieze împreună cu adolescenții reguli de utilizare a smartphone-ului, mai degrabă decât să-l interzică.”.
Cum vor aborda subiectul copiii/nepotii nostri.
Ca stau si in ora cu ochii in telefon iar nu e o problema, si-asa cei de nota 7 vor fi viitorii miliardari, aia de 10 vor fi angajatii lor pe salariul minim. Cu conditia sa aiba si parintii firma proprie sau sa fie politicieni sau interlopi. Important e sa "rupem" Clash Royale si Fortnite chiar daca ne apuca 2 noaptea si temele nu le-am facut. Sa nu uitam nici de pewdiepie , trebuie sa-l strecuram si pe el undeva in programul incarcat.
Ar trebui sa ii impartim pe cei care se opun digitalului in mai multe categorii. In primul rand tehnofobii, multi dintre ei paseisti si de o anumita varsta. Ei se tem de noua tehnologie si o resping cat pot, scotand la iveala tot ce e rau din ea. Ne propun in schimb chestii desuete, gen Dumbrava Minunata si alte aberatii... Multi profesori sunt asa, pentru mine din categoria "a nu se lua in seama". Vorbesc fricile si inadaptarea din ei. Si altii, care pot mai mult cad usor in plasa unor sarlatani, speakerii motivationali si autorii de carti de "parenting".
Apoi cei echilibrati care inteleg intrucatva plusurile si minusurile tehnologiei, cu opinii mai educate. Dar si lor le e greu sa gaseasca optimul, mai ales ca inteleg ca lumea celor mici va fi una in care totul se va face online. Ma includ si pe mine aici. Tind sa fiu mai permisiv de cand m-am intors dintr-un city break si mi-am dat seama cat de dependent am fost de telefonul meu acolo. El m-a ajutat sa gasesc chestii, sa rezerv, sa comunic. Asadar, cand am fost scos din mediul meu, din zona de confort, mi-am dat seama ca am nevoie de telefom mai mult ca niciodata. Intrebarea este: pentru ce ne educam copiii ? Sa iasa, sau sa nu iasa din zona de confort ? Si aici vine adevarul trist: majoritatea parintilor din Ro vor ca odraslele lor sa nu iasa din zona de confort. Asa cum au crescut ei, fara telefon si cu Sadoveanu, asa sa creasca si copiii lor, sa le aranjeze un job pe viata la ei la serviciul de bugetari...
Si ultima categorie, cei "nepasatori", care ii lasa sa stea pe telefon cat vor. Rezultatele ? Nu le stim, nu avem inca statistici care spun ca cei care au copilarit cu nasul in smartphone au probleme mai mari ca altii, cum zic speakerii lu' Peste.
Chiar si asa, intreg eco-sistemul de pe Android e facut atat de addictive incat efectiv sunt probleme de fiecare data cand trebuie sa lase telefonul. Si ii inteleg, caci jocurile si intreaga experienta sunt duse la perfectiune.
Pe Apple e un pic poate mai bine, caci timpul de utilizare este oferit integrat in sistem si este unbreakable.
In acelasi timp familii care au copii de aceeasi varsta care sunt mai "ortodoxe" si nu au dat telefoane copiilor, iar ei insisi nu sunt tehnici, au copii cu care poti discuta mai mult de 2 minute, si care stiu sa mai interactioneze.
Deci, recomandarea mea personala, pentru cine sta la indoiala, este: nu luati telefoane personale copiilor, si sa aveti cat mai putine device-uri prin casa, altfel, daca e liniste, stiti unde ii gasiti :)
Tineti-o tot asa si can-can devine chiar "cualiti".
Desigur ca acolo la Dvs . nimic nu este bun, și Adulți critica toată ziua pe telefoanele mobile absolut tot.
Ehh na, aia sunt adulti și au acces la toate bazaconiile .
Tendința generală este de a ne întoarce la epoca de piatra ....” ca pe vremea mea ...” Blah Blah ...deviza valabilă mai in toate domeniile
Treziti-va! Telefonul e mijlocul de indobitocire in masa perfect!
Sunt carciumile goale, de cand toti au smartphone? Nici vorba, se imbata cu ochii in telefon.