Compania americană ce va fi folosită ca vehicul financiar pentru un plan de a investi 50 de milioane de dolari în presa din România a fost înființată luna aceasta și ar avea fondurile asigurate, deși nu toți investitorii au aderat încă, pe hârtie, la acest fond, a spus pentru HotNews.ro Cozmin Gușă, inițiatorul proiectului dezbătut intens în piața media, de câteva zile încoace. HotNews.ro a cerut detalii despre această inițiativă, prezentată mai degrabă lacunar în comunicarea oficială și care a atras atât atenția patronilor media, cât și a ziariștilor interesați cine s-ar afla în spatele celor dornici să investească atâția bani într-o industrie care scârțâie din temelii.

Cozmin GusaFoto: Agerpres
  • Vezi mai jos ce spune Cozmin Gușă despre proiect, despre legăturile cu România ale americanului care conduce fondul și despre cine are șanse să ia bani, inclusiv despre cazul Realitatea Media

Proiectul de investiții a fost anunțat, inițial, la începutul lunii aprilie. La sfârșitul săptămânii trecute, compania deținută de un american ce reprezintă oficial acest fond a dat un comunicat ce oferă unele detalii despre proiect și despre persoanele implicate, dar care și ridică numeroase semne de întrebare. De atunci, planul de investiții este discutat intens în mediile de presă, dar a devenit și ținta unor investigații din partea unor ziariști curioși să afle cu cine umblă și ce fac cei care vor să susțină financiar presa independentă din România.

Înainte de dialogul HotNews.ro - Cozmin Gușă, informația pe scurt:

  • Pe 2 aprilie, Profit.ro scrie în premieră despre intenția unui fond american de a investi 50 de milioane de dolari în media din România, după discuții avute la Washington de Cozmin Gușă.
  • Pe 20 aprilie, o companie americană, Potomac Global Advisors, publică pe un site de comunicate un comunicat de presă ce oferă detalii despre proiect. Potrivit comunicatului, compania din Washington DC Ellaal Goldberg Corporation, ce deține pachetul majoritar într-o companie din România, Ellaal Goldberg SA, va face investițiile. Președintele Potomac, Mark J Robertson, este prezentat drept "reprezentant" al Ellaal Golberg Corp. Comunicatul mai spune că din cei 50 de milioane de dolari, 20 vor fi investiți în primul an și menționează că în compania din România, Ellaal Goldberg SA, acționari sunt EGC - SUA și acționarii majoritari Mihai Robert Rozsa, Csaba Bartos si Cozmin Gușă (cu 70%, respectiv câte 10%, potrivit datelor publicate pe Ellaal.com)
  • Comunicatul a stârnit mai multe întrebări decât a oferit răspunsuri. Cine e Mark Robertson și ce legături are cu România? Cine e Ellaal Goldberg Corporation, despre care nu e de găsit nicio informație relevantă pe internet? Ce a facut compania românească Ellaal, până acum? În timp ce unele publicații s-au rezumat să redea în principal comunicatul de presă, altele au căutat mai multe informații.
  • Între altele, Profit.ro a scris, marți, că Mark J. Robertson a lucrat, deceniul trecut, la o companie americană de lobby ce a reprezentat Guvernul Tăriceanu la Washington. Luni, G4media.ro a notat că același Robertson a avut în trecut contacte cu Nicolae Dumitru "Niro", că are un partener de afaceri rus în compania Potomac Global Advisors și că pe lista clienților Potomac apar companii și oameni de afaceri obișnuiți cu controversele și implicați în dosare grele, iar pe Facebook dă like la pozele familiei Marian Vanghelie-Oana Mizil. Robertson a respins drept nefondate suspiciunile legate de partenerul rus și asocierile cu mediul politic și de afaceri din România - detalii pe G4Media.ro 

Rep.: Cine este Ellaal Goldberg Corporation din Washington DC? Am căutat informații despre această companie, dar nu am găsit nimic. Ești implicat în ea?

Cozmin Gușă: Este înființată în aprilie. Este un vehicul financiar sub forma unui fond de investiții, care va opera și va finanța, din SUA, proiectele media pe care compania Ellaal Goldberg din România le va identifica drept fezabile. Cel care a inițiat vehiculul financiar și care este președinte al Ellaal Goldberg Corporation este Mark J. Robertson. Eu sunt implicat în compania românească. Am făcut o adunare generală a acționarilor acum aproximativ o săptămână și s-a schimbat acționariatul, în sensul în care EGC deține acum, la Ellaal Goldberg SA, 70%, eu și ceilalți doi acționari - câte 10%.

Ca procedură de lucru, Ellaal Goldberg SA va numi un executiv media board, format din trei persoane, care va selecta proiectele pentru investiții. Una dintre aceste persoane sunt eu, celelalte două vor fi anunțate în curând. Acest board va analiza toate proiectele, le va expertiza și va face propunerea de finanțare către Ellaal Goldberg Corporation.

Corporația din SUA s-a înființat conform procedurii săptămâna trecută. În această companie intră investitori de pe piața americană, care sunt deja aleși, dar nu pot fi comunicați încă - ei vor deveni parte din acest fond. În mai începe treaba.

Rep.: Dar de unde a apărut Ellaal Goldberg Corporation? A cui este inițiativa?

C.G.: Inițiativa, din punct de vedere formal, este a lui Mark. Din punct de vedere informal, eu sunt cel care a propus proiectul de investiții americane în mass media din Romînia.

Rep.: Și la Ellaal România de când ești implicat?

C.G.: În România au fost alți acționari, în urma discuțiilor am hotărât că Ellaal Goldberg SA este cel mai potrivit vehicul, ei au adus alte companii străine în România - au adus, de exemplu, societatea de asigurări Arch din SUA.

Când am luat deciziile, am hotărît să mergem pe schimbarea acționariatului la societatea românească. Eu nu eram acționar. Nu am participat la activitățile Ellaal Goldberg, am apărut în acționariat acum circa două săptămâni, după decizia referitoare la investițiile în media.

Rep.: În comunicatul în care este anunțat oficial fondul apar și alte elemente confuze. Despre Ellaal se spune că e reprezentată de Mark Robertson, dar acesta este descris drept președinte al altei companii, firma de consultanță Potomac Global Advisors, luată la puricat în presă. Până la urmă, ce legatură este între Ellaal și Potomac Global Advisors?

C.G.: Potomac trebuie luată separat. Nu avem nicio legătură cu ea, decât prin Mark Robertson, proprietar la acea companie. Mark, având calitatea de președinte al acesteia, a folosit notorietatea și a dat comunicatul din calitatea lui de acolo. Eu l-am cunoscut pe Mark în SUA.

Rep.: Au apărut, în piață, discuții despre disponibilitatea banilor. Banii fondului sunt asigurați în acest moment, chiar dacă investitorii nu sunt anunțați încă oficial?

C.G.: Sigur.

Rep.: Ce fel de companii pot primi finanțare? În ieșirile tale publice de până acum, ai menționat televiziuni, radio etc., în timp ce comunicatul vorbește despre piața de media și comunicare. Am auzit deja că se interesează și oameni din zona publicității.

C.Z.: Societățile de presă. Nu există în intențiile inițiale dorința de a investi în companii de publicitate. Tot ce ne propunem pentru anul acesta și anul viitor ține de media.

Rep.: Care sunt criteriile de accesare?

C.Z.: Singurul criteriu impus este ca strategia jurnalistică a entităților respective să fie conformă cu valorile de tip euroatlantic de care vorbeam mai devreme. În protocoale, ele vor fi bine definite. Nu e vorba de ingerință în activitatea editorială, ci de faptul că cei care doresc aceste investiții pentru dezvoltare trebuie să respecte criteriul acesta.

Rep.: Se adresează doar companiilor existente sau și altora, startup-uri să zicem?

C.Z.: E vorba despre companii existente. Startup înseamnă cu totul altă structură, să o iei de la zero...

Rep.: Dar o companie precum cea pe care o conduci, Realitatea Media, poate să acceseze bani? Se spune prin piață că este vorba despre un instrument pentru finanțarea Realității, care are greutăți, e de mult timp în insolvență.

C.Z.: Realitatea Media mai întâi trebuie să își lămurească statutul juridic și să finalizeze procedurile legate de insolvență. Apoi poate să aplice. Deocamdată nu.

Rep.: Deci companiile în insolvență, cum sunt multe din presa românească, nu pot să aplice?

C.Z.: Depinde cu ce vine administratorul judiciar al acelora. Dacă vine cu o propunere clară, conform aprobării creditorilor, cum că e posibil să cedeze un anumit pachet și toată treaba e solvabilă, sigur că putem analiza.

Rep.: Și investitorii americani de ce ar aduce bani în afaceri pe butuci? În fond, de ce vor să investească într-o piață "varză", cum e cea de presă din România?

C.Z.: Piața e "varză", dar se poate dezvolta. E varză pentru că mogulii au avut interese politice și au jucat politic, au impus redacțiilor strategii neconforme cu dorințele oamenilor din redacție, după ce Clubul Român de Presă a fost desființat totul s-a distrus, nu mai există strategie coerentă în media, când vine vorba de cod deontologic, libertatea jurnalistului.

Rep.: Pe de altă parte, de ce ar veni o instituție de presă care ține la valorile euroatlantice pentru investiții din partea unor persoane despre care, iată, citesc în presă că au fost asociate cu tot felul de persoane controversate, unele condamnate, altele anchetate, cu politicieni aflați acum la putere?

C.Z.: Legat de alegații, poza lui Mark Robertson cu Nicolae Dumitru (n.red.: despre care G4media.ro a scris aici) era parte dintr-un proiect mai mare, prin care, prin 2010 dacă nu mă înșel (poza a fost publicată, conform G4media.ro, în 2011 - n.red.) a existat o dorință a capitalului american de a veni să investească direct pe piață, în România, în diverse domenii. Un grup mai mare de oameni de afaceri din SUA a venit în România, a avut întâlniri și la președinție, și la guvern, din dorința de a identifica oportunități prin care capitalul european să vină ca joint venture. În acea sumă de proiecte a fost și cel legat de agricultură, biocarburanți etc., unde unul dintre cei chemați, întâmplător prieten cu mine, a fost Nicu Dumitru. Care activa în zona de interes a americanilor reprezentați de Mark Robertson. Așa s-au întâlnit.

Cum a ajuns Mark Robertson legat de România? Tatăl lui, care a fost consilier pentru mai mulți președinți republicani, a avut o sarcină de relaționare cu regimurile comuniste din Tratatul de la Varșovia. Era intenția americanilor de a comunica, totuși, cu genul de regimuri din regiune, inclusiv cu regimul Ceausescu.

Rep.: A fost conexiunea cu Nicolae Dumitru Niro, au fost și altele personaje controversate, menționate în presa ultimelor zile. Până la urmă, revin, de ce ar veni cineva să discute despre susținerea presei independente, euroatlantice, cu persoane care au apărut direct sau prin asociați lângă personaje care au primit condamnări sau cu personaje active în continuare, cu succes, în politică?

C.Z.: Noi nu vom lucra decât cu oameni inteligenți. Un om inteligent din mass media știe să distingă bine între alegații de presă sau treburi răutăcioase și valoarea proiectului. Iar problema se va pune invers - noi vom decide cine se califică pentru aceste investiții, nu o să batem la ușa nimănui, decât dacă într-adevăr va fi un lucru extraordinar de interesant și vom sesiza că oamenii respectivi fie nu știu de noi, fie nu sunt deciși. Doar atunci vom bate la ușa lor, ca excepție.