Un reporter de investigatii al publicatiei Informatia de Cluj a reusit performanta sa petreaca o noapte intreaga in Palatul Parlamentului din Bucuresti, fara sa fie intrebat de nimeni de sanatate. Reporterul Alexandru Covasa si directorul ziarului, Florin Otrocol, au intrat in Palatul Parlamentului alaturi de un grup de straini, in urma cu doua saptamani. Covasa a ramas in Casa Poporului din dupa-amiaza zilei de 17 aprilie pana in dimineata zilei de 18 aprilie. "M-am intrebat prima data in viata daca nu cumva sunt invizibil", a spus Covasa pentru HotNews.ro, referindu-se la "eficienta" masurilor de securitate de la Palat.

"E inadmisibil ca intr-o cladire cum e Palatul Parlamentului, unde sunt atatea institutii ale statului, inclusiv cea mai importanta institutie din Romania, Parlamentul, sa se intample asa ceva", a spus la randul sau, pentru HotNews.ro, directorul ziarului Informatia, Florin Otrocol.

Informatia de Cluj publica, in editia sa de luni, 5 mai, un amplu reportaj realizat de Alexandru Covasa despre experienta sa "sinistra" in Casa Poporului.

Florin Otrocol a povestit ca el si Alexandru Covasa au intrat in Palatul Parlamentului alaturi de un grup de turisti straini. La jumatea traseului prin Palat, cand tuturor li s-a permis sa mearga la toalete, el si reporterul s-au desprins de grup. La intoarcere, Alex nu mai era, aparand abia dupa 10 minute de rataciri pe culoarele cladirii, in cautarea grupului.

"Am baut cafele, am dormit, am carat mobila, am facut poze..."

Alexandru Covasa s-a desprins din nou de grup si nu s-a mai intors, ramanand in cladire dupa ce tot grupul parasise Palatul, fara ca cineva sa se sesizeze ca lipseste unul dintre "turisti". Reporterul a ramas inauntru pana a doua zi dimineata, tinand contact cu Florin Otrocol pe tot parcursul serii si noptii.

Timp in care, povesteste Covasa, "am trecut pe langa filtre, m-am plimbat pe holuri, aim intrat in contact cu o groaza de lume, am stat la bar, am baut cafele, am mancat, am dormit, am carat mobila cu liftul, am facut poze... Nu am trezit nicio suspiciune. Nimeni nu ma vedea. Iar la iesire, am iesit ca si cand as fi iesit din redactia noastra: desi nu era multa lume, o singura femeie de serviciu s-a ratoit ca am calcat pe unde spalase ea".

"Pe la 9 dimineata mi-a zis ca iese. M-am dus si l-am luat. Nimeni n-avea nicio treaba", a spus, la randul sau, Florin Otrocol.

Cititi mai jos pasaje din amplul reportaj realizat de Alexandru Covasa si care va fi publicat luni de Informatia de Cluj:

• Intrarea este libera: Intram in Palatul Parlamentului si ne luam bilete de vizitatori. Deoarece eu sunt student, desi nu am legitimatia si carnetul de student vizate la zi, mi se permite accesul gratuit. Colegul meu isi ia bilet si achita si suma suplimentara de 30 de lei pentru accesul cu aparatul foto. Am intrat fara nici o problema. Ce am remarcat interesant inca de la intrare este faptul ca desi am intrat cu grupul de straini nimeni nu ne-a cerut sa ne identificam. Am fost numarati la intrare, dar am aflat mai tarziu ca numerotarea se facea pentru a se stabili numarul de vizitatori ai zilei respective.
• Cum poti deveni o fantoma: Ajunsi la jumatatea traseului ni se permite accesul la toaleta. Ne deplasam in grup. Sunt ultimul care intru intr-una din boxe. La iesire constat ca grupul cu care intrasem in Palatul Parlamentului disparuse. O iau la pas alergator si caut sa ma reintegrez in grup. Intreb cateva persoane despre grupul de vizitatori si dupa aproximativ 10 minute ii reintalnesc in sala unde isi desfasoara lucrarile Comsia pentru Drepturile Omului. Colegul meu se amuza copios pe seama ratacirii mele si din vorba in vorba ne dam seama ca nimeni, in afara lui, nu mi-a remarcat absenta. Astfel ne vine ideea de a ma "pierde" de grup si a incerca sa aflu cat timp pot fi "invizibil" plimbandu-ma prin cladire. Ma reintorc la toaleta pe acelasi traseu, stabilind cu colegul meu sa tinem legatura prin telefon si sa ne sfatuim impreuna despre ce vom face. In jurul orei 15.00 colegul meu ma suna si imi spune ca nimeni nu a remarcat lipsa mea, deci am unda verde sa fac ce-mi trece prin cap.
• Ora de orientare turistica: Pentru inceput, voi explora, etaj cu etaj, traseul dintre cele doua scari. Etajul VII, VI, V, IV, III. La etajul trei stau la bar si beau o cafea. Cer mai mult zahar si sunt servit cu amabilitate de vanzatoare. S-a uitat putin mai ciudat la mine dar nu s-a deranjat sa ma intrebe nimic. La etajul II configuratia obisnuita a spatiului se schimba si decid sa nu mai cobor. Nu am chef sa ma ratacesc prin cotloanele Parlamentului. Oricum sunt destul de stresat, ma astept sa ma ia cineva de guler in orice moment si sa ma intrebe ce caut pe-acolo ...
• Welcome NATO to "Hotel Parlament": La unul dintre etaje gasesc si un loc unde nu doar ca m-as putea ascunde, dar as putea trage si un pui de somn linistit. Sunt zeci de birouri puse unul peste altul pe inaltimea unui stat de om, pe o suprafata mare. Este foarte usor sa ma strecor sub ele. Pe jos este un covor moale. Sunt sigur ca nici dracu nu se apuca sa mute birourile noaptea. Sa ma vada cineva acolo ar trebui sa se puna pe burta si sa se bage dupa mine. ... Dupa un timp imi dau seama ca raman singur prin cladire si se inchid si barurile. Imi trec prin cap mii de ganduri. Ma intreb oare cum or fi avut curajul cei din NATO sa tina summit-ul aici. Parca m-as plimba prin parcul Herastrau ...
• Ce ar fi putut face cineva rau intentionat in locul meu: Daca in locul meu ar fi fost cineva rau intentionat, ar fi putut face mai multe acte de terorism. Iata si cateva exemple. Ar fi putut sa deschida usa oricarui birou. Toate birourile pe care le-am vazut sunt inchise cu yale simple. Un profesionist le poate deschide cu usurinta cu un ac de gamalie, o agrafa, un briceag, etc. in consecinta, ar fi putut sa intre in oricare birou, sa aiba acces la toate documentele dinauntru. Sau ar fi putut sa vandalizeze interiorul Palatului Parlamentului sau sa porneasca un incendiu. Sa nu mai vorbim ca ar fi putut sa plaseze in interior un virus sau o otrava introdusa sub forma unui praf. La intrare am fost verificat numai cu detectorul de metale, iar la iesire nu m-a remarcat nimeni...