Tolo scrie astazi despre o scrisoare interna a Realitatii TV, in care Sergiu Toader interzice pe post personaje precum Gigi Becali, CV Tudor, Aurelian Pavelescu, Marius Marinescu sau Lavinia Sandru. Project managerul Realitatii mai incurajeaza aparitia pe post a unor oameni ca Solomon Marcus sau Mircea Diaconu si considera ca un Cozmin Gusa sau Bogdan Chirieac sunt supraexpusi, scrie Iulian Comanescu pe blogul sau.

Catalin reflecteaza asupra faptului ca ar putea fi vorba de o incalcare a libertatii jurnalistice. Formal, s-ar putea sa fie o problema cu blocarea unor asemenea oameni pe post, dar in practica, e vorba de o decizie care ar putea avea efecte foarte bune.

Una din marile probleme ale televiziunilor de stiri romanesti este aceea a invitatilor-abonati. Scriam si prin carte despre politicienii care prospera pe seama propriului partid, de exemplu: iesiti din structurile de conducere si nemaitrecuti pe la sediul partidului de luni de zile, un anumit tip de oameni isi petrec jumatati de zi la televizor, unde, adesea, isi exprima nedumerirea sau dezavuarea pentru anumite decizii ale partidului din care provin. Stiu cel putin un caz in care o formatiune politica a trebuit sa trimita televiziunilor o lista cu oamenii care o reprezinta (Partidul Conservator, la referendumul din 2007).

Producatorii de talk-show cultiva aceasta specie de gica-contra pentru ca e vorba de conflict, un ingredient important, iar domnii si doamnele gica-contra se duc pe urma la partid cu capitalul de imagine acumulat pe la talk-show si obtin locuri pe liste sau colegii.

E drept, pe lista de interzisi a lui Sergiu Toader exista si un presedinte de partid cu reprezentare in Parlamentul European. Dar, in principiu, nu vad nicio problema in disparitia totala de pe post a unor oameni ca Lavinia Sandru, Aurelian Pavelescu sau Cozmin Gusa. Nu e vorba de cenzura, ci de o decizie de bun simt: cei trei nu mai reprezinta pe nimeni, “nivelul lor ideologic” nu e tocmai o comoara de intelepciune pentru telespectator, iar daca e sa vorbim de ratinguri, banuiesc ca se pot gasi alti mestecatori de vorbe la fel de plini de succes ca ei.

Zic prin urmare sa vedem cum evolueaza lucrurile, fiindca oricine a stat mai multa vreme intr-o redactie a auzit cel putin odata un sef zicand “nu mai vreau sa-l vad pe X niciodata” pe post/in ziar/in revista.

Citeste continuarea si comenteaza peblogul lui Iulian Comanescu.