Intenția guvernului de a oferi facilități fiscale în perioada imediat următoare încheierii stării de urgență s-a cristalizat într-un proiect de act normativ care a intrat în ședința executivului de săptămâna trecută. La fel ca alte state europene și în acord cu direcțiile propuse de Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare care susțin măsurile de conformare voluntară, guvernul român a optat pentru anularea unor debite față de buget pentru a ușura situația operatorilor economici afectați de suspendarea activității pe starea de urgență. Însă de la principii la practică, există de multe ori diferențe, așa cum voi explica în continuare. Deși propunerea este de salutat pentru că va asigura mai multe lichidități operatorilor economici persoane juridice și persoane fizice, indiferent de forma de organizare, ea vizează acele entități care au acumulat restanțe până la data de 31 martie 2020.
În consecință se preconizează să beneficieze de anularea accesoriilor în principal cei care vor stinge până la data de 15 decembrie 2020 atât obligațiile fiscale principale restante la 31 martie 2020, cât și obligațiile fiscale principale și accesorii cu scadența cuprinsă între 1 aprilie 2020 și data depunerii cererii de anulare. De asemenea, se anulează și accesoriile aferente diferențelor de obligații fiscale principale scadente la 31 martie 2020 și care sunt impuse prin decizie de impunere comunicată urmare a unei inspecții fiscale în derulare la data intrării în vigoare a actului normative. Condiția este ca aceste diferențe să fie stinse până la termenul legal de plată, iar cererea de anulare să fie depusă în 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere.
O prevedere interesantă o constituie anularea accesoriilor aferente obligațiilor fiscale principale cu scadență anterioară datei de 31 martie 2020 și stinse până la această data. De aici ar rezulta că intenția legiuitorului a fost să acorde această facilitate și acelor contribuabili care și-au achitat obligațiile fiscale la bugetul de stat, dar nu au fost eligibili pentru anularea accesoriilor aferente acestor obligații fiscale principale (cele instituite prin prezentul proiect de act normativ sau cele instituite de Ordonanța nr. 6/2019).
Teoretic era de așteptat ca propunerea să vină în continuarea facilităților acordate prin OUG 29/2020 care prevede că în intervalul care include starea de urgență și alte 30 de zile de la încetarea acesteia (de la 21 martie până pe 14 iunie), debitele înregistrate nu sunt considerate restante, implicit sunt fără accesorii și nesupuse executării silite.
Am putea lua în calcul premisa că mulți operatori economici și-au suspendat activitatea în această perioadă și, ca urmare, nu au înregistrat venituri, implicit nici debite către buget (impozitele și taxele aferente). Totuși, facilitățile OUG 29/2020 nu s-au referit la aceștia, ci la cei care au activat măcar parțial și au obținut venituri mai mici, sperând că vor putea reveni treptat la nivelul anterior de activitate odată ce economia repornește.
Dacă ne uităm la datele raportate de Ministerul Finanțelor cu privire la execuția bugetară pentru primele 3 luni, remarcăm că la finalul lui martie au fost neachitate, ca urmare a aplicării facilităților fiscale, 7,7 miliarde lei. Practic, având în vedere că OUG 29/2020 a intrat în vigoare pe 21 martie și că execuția bugetară surprinde doar fotografia încasărilor pe 10 zile, este de presupus că suma va ajunge de ordinul zecilor de miliarde de lei până la jumătatea lunii iunie când încetează facilitățile. Este posibil ca unii dintre contribuabili să fi apelat la aceste facilități din precauție, ca să își asigure lichiditate, într-un climat de piață incert, însă mulți alții nu au mai avut sumele necesare pentru a-și plăti datoriile către stat. Nu este deloc exclus ca la finalul perioadei de grație, adică începând cu 15 iunie, aceștia să se afle în imposibilitatea de a-și plăti toate debitele.
De altfel toate categoriile de operatori, atât cei care au avut activitatea oprită, cât și cei care au continuat parțial sau integral riscă să aibă dificultăți din cauza lichidităților. Am în vedere circulația mai greoaie a banilor în perioade de criză când tentația multora este de a ”ține” de numerar. O gripare de acest fel va avea impact asupra tuturor actorilor din piață, iar bugetul de stat ar deveni la rândul său un ”creditor” preferat. Ne-am întâlnit cu o situația similară în criză din 2009-2010. De aceea facilitatea de anulare accesoriilor ar ajuta, astfel, ameliorarea fluxului de numerar în piață. Chiar dacă statul s-ar lipsi de unele dintre veniturile sale, acesta ar prelua o parte din această povară de la mediul privat având în vedere că statul are o capacitate de recuperare mai mare decât a operatorilor economici și un risc teoretic mai mic de neîncasare a creanțelor decât au comercianții.
Aș mai adăuga că amnistiile fiscale riscă să inducă hazard moral atîta timp cât impart contribuabilii în pierzători și câștigători, însă actualul context impune astfel de măsuri care trebuie puse în practică în situații speciale ca cea actuală. Pentru a fi pe cât posibil echitabile și acceptate cu încredere, trebuie însă bine gândite ca să îi includă tocmai pe cei mai îndreptățiți să beneficieze. Să vedem dacă textul final publicat al acestei propuneri precum și instrucțiunile de aplicare din perioada următoare vor asigura un cadru echitabil pentru contribuabilii aflați în dificultate și pentru care această amnistie ar putea fi un colac de salvare și un imbold pentru revenirea în activitate.
Citiți articolele pe blogul PwC România
Articol semnat de Daniel Anghel, Partener coordonator servicii fiscale și juridice PwC România
