Acum zece ani China lansa un mega-proiect de infrastructură prin care își propunea finanțarea construcției de șosele, porturi, căi ferate, aeroporturi și instalații industriale în zeci de țări ale lumii. Multe s-au construit, unele au fost utile, în timp ce altele au costat enorm și au adus țărilor datorii mari față de China. De ce tot mai mulți privesc cu scepticism programul Belt and Road Initiative (BRI) și cum se va schimba acest proiect.
Bani „cu nemiluita” din China
În 2013, președintele chinez Xi anunța într-o vizită în Kazakhstan și Indonezia un foarte mare proiect de infrastructură cunoscut pe atunci mai ales sub numele de “„One Belt, One Road” și apoi „Belt and Road Initiative (BRI)”. La summit-ul care se ține în aceste zile la Beijing se sărbătoresc zece ani de existență a BRI.
Ideea era ca mari companii chineze să construiască obiective din domenii precum transport, telecom și energie în zeci de țări ale lumii, China urmând să ofere împrumuturi acelor țări, prin intermediul celor mai mari bănci. China oferea „tot pachetul” unor state care nu ar fi putut obține finanțare din Occident.
Proiectul a fost pus în mișcare începând cu anul 2014 și s-au construit o mulțime de lucruri, de la căi ferate în Serbia, Indonezia, Kenya și Laos, până la porturi în Sri Lanka și autostrăzi în Papua Noua Guinee. Câteva zeci de țări au primit investiții consistente.
China a dat de lucru marilor sale companii și estimările sunt că s-au realizat cam 3.000 de proiecte în zece ani, cu investiții totale de aproape 1.000 de miliarde de dolari. Peste 150 de țări au semnat să ia parte la programul BRI, inclusiv Italia, dar nu în toate aceste țări s-au realizat investiții uriașe.
China a ales în special țări cu regim autoritar, dar și o mulțime de state care nu și-ar fi permis niciodată să investească sute de milioane de dolari - sau chiar miliarde - într-un mega-proiect de infrastructură.
China a prezentat programul BRI ca fiind unul care va duce la creșterea nivelului de trai, prin construcția unor obiective utile populației, dar era cât se poate de clar că este și un proiect prin care China vrea să devină tot mai influentă politic. Era și este un proiect de „soft power” și unul gândit să întărească influența chineză în locuri unde americanii nu au prea mai investit.
Un dar otrăvit? Ce spune criticii despre BRI
O parte dintre liderii țărilor cărora China le-a acordat împrumuturi au fost mulțumiți de faptul că ele au venit cu mai puține constrângeri, decât dacă banii ar fi venit din Occident, constrângeri legate de respectarea drepturilor omului și de protecția mediului.
Cel mai controversat aspect al BRI a fost ceea ce englezii numesc „debt trap” o „capcană a datoriilor”, ceea ce înseamnă că state mici și sărace nu au cum să plătească vreodată datoriile către China, datorii rezultate din investițiile în proiectul BRI. Consecința era că în aceste state super-îndatorate, China va influența politica țării care îi este „datoare vândută”.
O altă critică ține de faptul că nu toate proiectele au fost cu adevărat utile și sunt exemple de aeroporturi prea scumpe, de căi ferate care nu-și vor scoate banii în veci și de porturi care nu au avut pasageri mulți, nici după ce au fost mărite și reconstruite. Evident că aici este și o chestiune de gestionare a unei investiții de către autoritățile din țara respectivă.
Au fost critici și la capitolul mediu: unele proiecte au distrus zone superbe, alte investiții s-au făcut prin dislocarea unui mare număr de oameni. O critică întâlnită în câteva cazuri a fost că aceste proiecte nu au fost concepute „cu cap” pentru că nu era cu adevărat nevoie de ele, mai ales în țări sărace unde erau alte priorități.
O altă critică apărută la o parte dintre investiții este calitatea slabă a construcției, însă nu a fost un reproș des întâlnit.
Nu se știe câți bani de la chinezi au fost împrumutați pentru proiectele din zecile de țări, dar o analiză Boston University Global Development Policy Center estimează că cele două mari bănci chineze au dat în nouă ani împrumuturi de peste 330 miliarde dolari. Cel mai productiv an a fost 2016, cel mai slab, 2021. Suma a fost mult mai mare per total.
Unii au spus că în mod rău - intenționat China a oferit împrumuturi unor țări despre care era clar că nu le pot rambursa, special pentru ca R P Chineză să preia activele acelor companii, un exemplu celebru fiind un port din Sri Lanka. Cei mai mulți economiști spun însă că probabil China nu a venit cu intenții rele și că au fost destule situații în care nu s-au făcut suficiente calcule și analize de risc.
China era, în primii ani ai proiectului BRI, cea mai mare sursă de împrumuturi din lume, dar cu cât au trecut anii a devenit și cel mai mare colector de datorii, dar datoriile au tot crescut. Chinezii au fost, în destule cazuri, de acord să reeșaloneze datoriile, dar nu și să le șteargă total.
Cum se schimbă BRI - Mai multă prudență, proiecte mai mici
Abordarea Chinei în BRI s-a schimbat în ultimii trei ani și se va modifica în continuare. China finanțează proiecte mai mici, este mai atentă și la mediu și sunt alese cu mai multă grijă proiectele în care se va investi. China vrea să riște mai puțin și nu mai încurajează proiecte „faraonice” în afara granițelor sale.
În 2021, președintele XI a cerut prioritizarea proiectelor „mici și frumoase” care să fie atractive pentru populația locală. Xi a spus și că R P Chineză nu va mai finanța construcția de centrale pe cărbuni în străinătate.
Abordarea s-a schimbat la BRI mai ales pentru că sunt tot mai multe probleme în China: economia nu mai crește ca pe vremuri, a apărut și criza imobiliară, iar unele ramuri economice nu și-au revenit după Covid.
Nici marilor bănci chineze nu le-a mai convenit situația în care datoriile acumulate de diverse țări creșteau, în timp ce șansele de a le recupera se micșorau.
Surse: CNN, CNBC, New York Times, AP
Sursa foto: Dreamstime.com
2
21
