La aproape un an de la adoptarea în Parlament a Legii Offshore, Ministerul Energiei publică o propunere de modificare a acesteia ce conține "un set de amendamente menit să adapteze cadrul legal existent la specificul proiectelor petroliere offshore", după cum argumentează expunerea de motive. Care sunt aceste ”amendamente”? "Adaptează" ele, cu adevărat, legislația la specificul proiectelor offshore?
În primul rând, apreciem că modificările propuse sunt mai aproape de ceea ce presupune un proiect petrolier offshore, în general, și că Guvernul a acceptat că este nevoie atât de menținerea investitorilor prezenți, cât și de atragerea unora noi, cu expertiză tehnică și capacitatea de se expune unor investiții masive pe termen lung, care au un grad ridicat de risc, pentru identificarea și punerea în valoare a unor noi resurse de hidrocarburi în sectorul românesc al Mării Negre.
Astfel, prevederile înscrise în proiectul supus dezbaterii publice par că aduc mai multă predictibilitate și stabilitate titularilor de acorduri petroliere aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi. Lor li se garantează că li se va aplica, pe toată durata derulării acestora, nivelul de redevență, cotele procentuale de redevență petrolieră, pragurile de producție brută aferente acestor cote și regimul fiscal specific aplicabil activităților de explorare, dezvoltare, exploatare și abandonare, existente la data intrării în vigoare a prezentei legi. Totuși, proiectul nu exprimă în termeni clari ce se va întâmpla cu titularii de acorduri petroliere viitoare, având în vedere că acum se face referire doar la cele în curs de derulare.
Mai departe, trebuie spus că titularii de acorduri petroliere offshore vor fi exceptați de la prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului 114/2018, prin care se impune producătorilor care desfășoară atât activități de extracție, cât și activități de vânzare a gazelor naturale extrase de pe teritoriul României un preț de vânzare de 68 lei/MWh pentru cantitățile de gaze naturale rezultate din activitatea de producție internă curentă către furnizorii clienților casnici și ai producătorilor de energie termică, dar doar pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare și în centralele termice destinate consumului populației. Astfel, având în vedere că proiectul de modificare a Legii Offshore prevede impozitarea veniturilor suplimentare pentru prețuri de vânzare a gazelor naturale de peste 100 lei/MWh, dacă prevederile OUG 114/2018 s-ar fi menținut, ne-am afla în situația în care unii titulari, în funcție de destinația finală a gazelor, să nu intre sub incidența Legii Offshore. De asemenea, Guvernul reconsideră impozitarea suplimentară a veniturilor pentru ”prețurile de vânzare la care investitorii nu realizează supraprofituri - între 45,71 lei/MWh și 100 de lei/MWh”, fără să argumenteze în vreun fel alegerea noului preț.
Se aduc, de asemenea, modificări și articolului referitor la tranzacționarea pe piețele centralizate a unei anumite proporții din cantitatea de gaze naturale din producția proprie. Astfel, titularii de acorduri petroliere offshore ce contractează vânzarea de gaze naturale pe piața angro nu mai au obligația să vândă, ci doar să oferteze o cantitate maximă de doar 20% și nu minim 50% așa cum prevede legea în vigoare. În plus, limita maximă a deducerii investițiilor în segmentul upstream se modifică de la 30% la 60% din totalul impozitului pe veniturile suplimentare offshore. În mod expres, nu se mai elimină deducerea investițiilor de la calculul impozitului pe profit, prin intermediul amortizării.
În concluzie, deși proiectul de lege vine cu o serie de modificări ce par să ofere mai multă stabilitate și predictibilitate, aspecte dorite atât de companiile private, cât și de statul român, rămâne de văzut dacă se va menține forma actuală, având în vedere că proiectul se află în dezbatere și pot interveni alte schimbări.
Articol semnat de Andreea Mitiriță, Partener PwC România
