Știm deja – ”schimbăm impozitul X și Y pentru a nu pierde banii europeni, PNRR-ul, să absorbim miliarde de euro”. Dar să absorbim nu e, în niciun caz, un răspuns dezirabil: contribuabilul are nevoie să știe, cât mai clar cu putință, dacă acum „trebuie să scot mai mulți bani din munca mea să-i dau statului este pentru că se va face A, B și C din banii ăștia”, spune Camera Consultanților Fiscali, într-un apel de urgență.
„Puneți pe tabela din Gara de Nord, să vadă fiecare navetist – acest tren nu a mai întârziat datorită banilor încasați în plus de la muncitorii din construcții și s-ar putea să aveți surprize plăcute”, se arată în document.
- Sau spuneți unei microîntreprinderi care va intra în zona controalelor pe profit – controlul acesta va fi altfel de acum, pentru că din banii luați de la tine am putut în sfârșit să luăm sisteme de analiză BIG DATA la ANAF, avem acum analiza de risc pe fiecare segment de industrie si model de afaceri etc.
„Reformele, jaloanele și obiectivele au rolul lor în scrierea planurilor, dar lucrurile concrete îi dau imbold contribuabilului să se conformeze voluntar. Așa arată și zeci de studii de psihologie comportamentală, așa se vede și din modul în care se comportă contribuabilii care își direcționează (deocamdată...!) ei singuri o parte din impozit către o instituție care face ceva concret, palpabil, rapid, dacă se poate”, se arată în document.
- Iar când e vorba de stat, pretențiile contribuabilului sunt ca impozitele lui să aibă la capăt o politică economică care să creeze substanță economică din care să se reîntoarcă și la el, la contribuabil, ceva.
„Altfel spus, contribuabilul e îndreptățit ca, în apărarea propriei sustenabilități, să aștepte, la schimb, informații necesare „pentru înțelegerea modului în care aspectele fiscale afectează dezvoltarea, performanța și poziția întreprinderii”, conform CCF.
Ce așteaptă contribuabilul: un stat care să-l servească, să-l ajute
“Știm, statul a făcut primul pas, își ajustează singur cheltuielile cu telefoanele, cu mașinile, din două direcții face una, din trei institute se fac două, din 200.000 de joburi moarte se fac economii. Dar aceasta să fie ce așteaptă contribuabilul? Sau vrea un stat care să-l servească și să-l ajute pe el, contribuabilul privat corect să se dezvolte?”, spune CCF.
- Aceasta nu exclude, ba chiar presupune investiții bine direcționate în reforma reală a statului.
„În SUA, prin pachetul uriaș de stimulare a economiei, inclusiv IRS are puși deoparte 60 de miliarde de dolari (după compromisul recent dintre democrați și republicani, bugetul inițial era de 80 de miliarde pe 10 ani) tocmai pentru a-și ajuta mai bine economia, dezvoltându-și capacitatea de asistență și control”, spun consultanții fiscali.
La noi, spune el, dacă e să dea un semn cu adevărat de reformă, primul lucru pe care să-l facă statul român, acum, post-ordonanță, ar putea fi să înceapă să se explice, să-și vândă „marfa” pe direcții, departamente, institute etc. – uite, cu asta ne ocupăm noi, cu asta te ajutăm noi, am putea să te ajutăm și mai mult dacă s-ar întâmpla asta și asta, atât e încărcarea pe personal, nu ne ajung pentru ce am vrea să facem...
- “Iar prima explicație să fie în legătură cu acest nivel colosal de 200.000 de posturi vacante! Cum s-a ajuns aici, pe ce sectoare erau, ce justificare aveau, dacă era nevoie de ele, de ce nu s-au putut găsi candidați, care sunt consecințele că se desființează?”
Potrivit Camerei Consultanților Fisali, fără să primească astfel de explicații oneste, contribuabilului onest îi va fi greu să-și înțeleagă statul pe care îl plătește.
Documentul este asumat de Dan Manolescu, președintele Camerei Consultanților Fiscali și de Adrian Luca, prim-vicepreședinte.
0
20
