Iancu Guda: Nimic nu s-a schimbat în ultimul deceniu. Cei mici plătesc taxe mai mari raportat la dimensiunea cifrei de afaceri

Luni, 10 septembrie 2018, 9:31 Economie | Finanţe & Bănci

Impozitarea aplicată cifrei de afaceri pentru companiile cu venituri sub un milion de euro și profitului brut pentru companiile cu venituri peste un milion de euro dezavantajează microîntreprinderile, deoarece acestea plătesc impozite mai marii, spune Iancu Guda, președintele Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR), într-un articol publicat pe blogul său.

“Impozitul plătit de microîntreprinderi relativ la cifra de afaceri (1,4%–1,8%) este aproape dublu comparativ cu cel înregistrat de către companiile mari (0,7%–0,9%). Povara fiscală superioară aplicată microintreprinderilor este vizibilă atât în anul 2017, cât și în anul 2008. Deci, nimic nu s-a schimbat în ultimul deceniu din această perspectivă: cei mici plătesc taxe mai mari relativ la dimensiunea cifrei de afaceri”, a spus Guda.

El explică și motivele din spatele acestei situații.

“Dar, oare de ce întâmplă acest lucru? Este vorba despre practica fiscală ilegală a companiilor mari? Despre optimizarea fiscală la limită a multinaționalelor? Nimic mai adevărat! Practic, cauza este structurală, și ține de modelul de creștere economică orientat către consum. Astfel, o treime din companiile mari din România sunt active în comerțul cu amănuntul și distribuție, sectoare cu marjă de profit foarte mică (din cauza modelului de business, lucru valabil peste tot în lume). Într-adevăr, firmele mari (cu cifră de afaceri de peste 1.000.000 euro) plătesc un impozit raportat la cifra de afaceri de două ori mai mic comparativ cu cel al microintreprinderilor, dar nu cred că problema optimizării fiscale la limită legii este cauza principală sau generalizată”, a precizat președintele AAFBR.

Iancu Guda are două argumente în acest sens.

• Principalele modalități prin care companiilor mari pot diminua artificial profitul înregistrat în România și, implicit, impozitul plătit, este creșterea cheltuielilor de aprovizionare (eventual prin achiziția de materie primă sau mărfuri de la companii din grup) sau creșterea costurior netransparente din categoria altor cheltuieli de exploatare (prestații către terți). Din ambele perspective companiile mari sunt mai transparente comparativ cu microintreprinderile. Astfel, ponderea altor cheltuieli de exploatare în totalul cheltuielilor este mai scăzută în cazul firmelor mari, în timp ce marja brută (diferența dintre costurile de aprovizionare cu materia prima și mărfuri) este superioară (probabil pe fondul puterii de negociere mai mare și a termenelor mai reduse de plată, care ajută la obținerea unor discounturi comerciale favorabile);

• Principala modalitate prin care companiile pot diminua contribuțiile sociale plătite pentru forța de muncă angajată este munca la negru (angajarea fără carte de muncă) sau salariul la negru (înregistrarea pe cartea de muncă a unui salariu mai mic, și plata diferenței „în plic”, deci nefiscalizat). Companiile mari înregistrează un salariu mediu plătit angajaților superior firmelor mici, acestea din urmă raportând un salariu mediu aproape de cel minim atât în anul 2008 cât și 2017. De asemenea, companiile mari se bazează pe o echipă mult mai extinsă comparativ cu firmele mici, crescând dificultatea unor eventuale înțelegeri de optimizare fiscală aferentă salariilor plătite. În contextul diminuării impozitului pe dividend și posibilității de distribuire trimestrială a acestuia, cred că riscul plătii nefiscalizate a salariului prin dividendele încasate este mult mai mare în cazul firmelor mici decât la companiile mari.

“Cred că motivul principal pentru care firmele mari înregistrează un impozit relativ la cifră de afaceri inferior comparativ cu microintreprinderle este concentrarea companiilor mari (care înregistrează venituri peste 1.000.000 euro) în segmentele de distribuție și retail, care înregistrează o marjă de profitabilitate redusă și, implicit, plătesc un impozit pe profit redus comparativ cu dimensiunea mare a cifrei de afaceri. Da, industria din România este slab dezvoltată, iar activitatea de producție este modestă indiferent de segmentul și dimensiunea companiilor. Aproape trei sferturi din creșterea economică din ultimele două decenii este bazată pe consum, care se reflectă în importuri”, a precizat Guda.

În acest context, spune el, industria românească este subdezvoltată și marcată de o competitivitate scăzută prin comparație cu economiile dezvoltate.