Povestea pare desprinsă dintr-un film. Într-o saună din Riga, trei oameni se relaxează, bucurându-se de aburul fierbinte. Nu erau trei oameni oarecare, ci Guvernatorul Băncii Centrale din Letonia, Ilmars Rimsevics (54 de ani), împreună cu doi dintre acționarii unei bănci comerciale cu probleme. În schimbul promisiunii unei mite de 500.000 de euro, Rimsevics acceptă să ajute banca celor doi. Din păcate pentru cei trei, procurorii letoni știau de întâlnire și înregistrau totul. Luni, Rimsevics a compărut în faţa unui tribunal pentru luare de mită, acesta fiind primul proces în care este acuzat un membru al Consiliului Guvernatorilor al Băncii Centrale Europene (BCE).
Rimsevics e acuzat, pe lângă primirea mitei de 500.000 de euro şi de efectuarea unei vacanţe plătite în peninsula Kamceatka, regiune din Extremul Orient rus, vacanță ”sponsorizată” de cei doi acționari ai Trasta Komercbanka.
El a apărut în faţa judecătorului alături de omul de afaceri leton Maris Martinsons, despre care procurorii susţin că a avut rol de intermediar în cazul mitei acceptate de guvernatorul băncii centrale a Letoniei.
În schimbul banilor, Rimsevics i-ar ajutat pe cei doi să-şi pregătească răspunsurile la întrebările formulate de Comisia letonă pentru piaţa financiară şi de capital, guvernatorul urmând de asemenea să-și folosească influenţa pentru ca Trasta Komercbanka să beneficieze de un tratament indulgent din partea autorităţilor de resort letone.
Rimsevics conduce banca centrală din 2001, el fiind și membru al boardului Băncii Centrale Europene, după aderarea Letoniei la zona euro.
Letonia a mai reținut atenția analiștilor bancari în 2014, când au apărut așa-numitele ”rapoarte Laundromat” care detaliau modul în care miliarde de dolari au fost spălați de ruși prin intermediul băncilor letone.
În vara lui 2017, Franța a amendat banca letonă Rietumu cu 80 de milioane de euro pentru spălarea banilor și încurajarea unei scheme de evaziune fiscală în rândul cetățenilor francezi. De asemenea, instanțele franceze l-au condamnat pe președintele băncii letone- Alexander Pankov-la 4 ani de închisoare cu suspendare, dar acesta a fost menținut de autoritățile financiare letone în funcția de președinte de bancă.
În 2008 a avut loc prăbușirea băncii Parex, ca urmare a uriașelor credite neperformante, acest faliment costând statul leton circa un miliard de dolari, o sumă copleșitoare pentru finanțele guvernului. Atunci, Guvernul leton a fost obligat să solicite sprijin internațional pentru evitarea colapsului. Recesiunea a fost atât de profundă încât o zecime din populația letonă a emigrat.
Sectorul bancar din Letonia este format din 23 de bănci (16 bănci locale și 7 sucursale ale băncilor străine). Grupurile bancare nordice dețin majoritatea capitalului bancar (Suedia-43% și Norvegia -11%), în vreme ce Letonia are o pondere de 18% a capitalului, SUA deține 5% iar Regatul Unit-4%.
- Sistemul bancar leton, vulnerabil la spălări de bani, a trecut în ultimii 25 de ani prin 4 mari crize
Letonia a trecut prin patru crize bancare grave, în 1995, în 1998-99, în 2008-09 și, cel mai recent, anul trecut, în 2018. Crizele au fost foarte diferite, dar fiecare a dus la schimbări consistente în sistemul bancar leton.
Până de curând, o particularitate a sectorului bancar din Letonia - un stat cu o populație care depășește cu puțin pragul de 2 milioane de locuitori- este acela că depozitele din bănci ale cetățenilor străini erau cel puțin la fel de importante ca și cele ale propriilor locuitori. Iar depozitele nerezidenților sunt în bună măsură depozite ale cetățenilor ruși, ale firmelor controlate de aceștia ori care derulează afaceri cu Rusia. E drept, în ultimii 3 ani acestea au scăzut de la peste 50% la circa un sfert din totalul depozitelor bancare, asta ca urmare a introducerii unor reguli mai stricte împotriva spălării banilor și finanțării terorismului.
Letonia a devenit membră a Uniunii Europene în 2004, iar zece ani mai târziu a intrat în zona euro. Aceste evoluții s-au dovedit esențiale în ambiția micului stat de a deveni un centru bancar regional. Intrarea în zona euro a fost văzută ca o ocazie excelentă pentru oligarhii ruși sau din țările fostei Uniuni Sovietice de a-și spăla munții de bani făcuți prin diverse căi.
În dorința de a atrage oameni cu bani, statul leton a demarat scheme de sprijin (cum ar fi programul de acordare a vizelor ”de aur”) și stimulente fiscale speciale pentru antreprenori, creând trei zone economice speciale.
În ultimii 10 ani, scandalurile legate de spălări de bani prin intermediul sistemul bancar din Letonia s-au înmulțit. Multe dintre instituțiile lor de credit au fost mai adânc sau mai superficial implicate, ceea ce a dus la trecerea supravegherii a principalelor 3 bănci (AS SEB Banka, Luminor Bank AS și Swedbank AS) în subordinea directă a Băncii Centrale Europene, la fel ca ABLV înainte de închiderea acesteia.
Letonia beneficiază de mecanismul unic de rezoluție, care oferă un cadru la nivelul UE pentru rezolvarea ordonată a băncilor mari. Băncile letone mai mici sunt supravegheate de Comisia de piață financiară și de piață a Letoniei.
Protecția Letoniei împotriva spălării banilor și a infracțiunilor financiar-bancare s-a dovedit a fi ne-funcțională și improprie, dovadă stând recentul caz al băncii ABLV Bank, închise la sfârșitul lunii februarie 2018. Atunci, al treilea cel mai mare creditor din Letonia, ABLV Bank s-a prăbușit în mod neașteptat. Deși banca era profitabilă, acționarii au decis să o lichideze voluntar. Evenimentul declanșator s-a întâmplat în momentul în care The Financial Crimes Enforcement Network din cadrul Trezoreriei americane a interzis activitățile ABLV în SUA din cauza bănuielilor privind spălarea de bani, mituirea unor oficiali și la încălcarea embargoului impus Coreei de Nord (mai precis banca ar fi participat la finanțarea programului nuclear nord-coreean). Trezoreria americana a avertizat băncile să nu facă tranzacții cu ABLV, pe care o bănuia ca "institutionalizează spălarea banilor", băncii în cauza interzicându-i-se să deschidă conturi corespondente în SUA. Raportul Trezoreriei mai ridica îndoieli cu privire la soliditatea modelului de afaceri al băncii, determinând o scădere bruscă a încrederii în instituția de credit și la retrageri masive ale depozitelor. Cu lichiditatea la pământ, proprietarii au procedat la lichidarea băncii.
Context:
După prăbușirea Uniunii Sovietice, fiecare fostă republică și-a introdus propria monedă și a creat propriile sisteme de decontare și plăți. Între 1991 și 1993, peste 60 de noi bănci private au intrat pe piața din Letonia, ca urmare a privatizării rapide a fostelor bănci de stat și a standardelor scăzute la intrarea pe piața bancară. Fără un mecanism de asigurare a depozitelor, fără cunoștințe prea multe despre bănci și autorități de reglementare, dar cu o tranziție care a însemnat corupție, management defectuos, plus dificultățile create de volatilitatea cursului și a dobânzilor, toate acestea au dus la eșecuri bancare masive.
Letonia s-a poziționat ca un hub financiar off-shore al Rusiei și al statelor din Comunitatea Statelor Independente, exploatând de fapt populația de limbă rusă, apropierea geografică de Rusia dar în același timp și aderarea la Uniunea Europeană.
