Financial report: Coronavirusul creează probleme băncilor din China. Europa de Est îi dă Vestului mai mult decât ia de la el. Doar în Grecia salariul minim este mai mic în raport cu anul 2010

de Dan Popa     HotNews.ro
Joi, 13 februarie 2020, 4:09 Economie | Finanţe & Bănci


Subiectele zilei in presa occidentala
Foto: sxc.hu
Financial Times: Coronavirusul creează probleme băncilor din China. După ce coronavirusul a ucis peste 1.100 de persoane în China, acum sunt afectate și micile afaceri al căror faliment ar pune mari probleme băncilor din țară ● Europa de Est îi dă Vestului mai mult decât ia de la el ● TA NEA: Doar în Grecia salariul minim este mai mic în raport cu anul 2010 ● Le Vif: UE: Charles Michel îşi definitivează propunerea de compromis privind bugetul ● Știri pe scurt.

Financial Times: Coronavirusul creează probleme băncilor din China




Dacă focarul de coronavirus continuă să mențină închisă fabrica de încălțăminte a lui Wang Zhi mai mult timp, antreprenorul chinez nu va mai avea de unde să ramburseze un credit de 5 milioane de Rmb (718.000 dolari) în luna iunie.

După ce coronavirusul a ucis peste 1.100 de persoane în China, acum sunt afectate și micile afaceri al căror faliment ar pune mari probleme băncilor din țară. O criză prelungită în care fabricile și magazinele nu mai pot să deruleze afaceri ar urca împrumuturile neperformante cu 5,6 trilioane de Rmb, potrivit S&P Global Ratings, ceea ce ar duce rata de neperformanță de la mai puțin de 2% la sfârșitul anului trecut la 6,3% din activele totale, nivel record al ultimilor 20 de ani.

Ca răspuns, autoritățile de reglementare financiară au fost nevoite să ordone băncilor să relaxeze condițiile de creditare pentru oamenii de afaceri cum e și domnul Wang și să permită unele întârzieri la plata ratelor. „Ceea ce am acum nevoie este să mi se prelungească împrumutul cu încă un an. Asta ar ajuta la supraviețuirea fabricii mele ”, a spus omul de afaceri cu sediul în orașul Jinjiang, pe coasta de sud-est a Chinei. "Nu știu dacă băncile vor accepta așa ceva pentru că și ele fac eforturi pentru a-și reduce creditele neperformante."

Sectorul bancar din China este deja într-o formă nu foarte bună. După un deceniu de creștere excesivă a creditului, creditorii chinezi și-au văzut stocul de neperformante la un nivel foarte sus. Creșterea economică în recul puternic și războiul comercial cu SUA au presat puternic asupra bilanțurilor din ultimii doi ani.

Focarul de coronavirus care a început în orașul central chinez Wuhan în decembrie e acum o altă amenințare pentru multe companii mici și mijlocii care se bazează pe creditul bancar pentru a supraviețui. O zonă care acoperă cel puțin 40 de mii de oameni în jurul provinciei Hubei este încă în carantină, menținând multe întreprinderi închise. Dar în afara acelei zone, zeci de milioane de persoane din toată țara sunt supuși unei carantine informale care le-a perturbat viețile.

Situația actuală ar putea tăia două puncte procentuale din PIB, care ar putea crește în primele 3 luni din acest an cu doar 3,2%, potrivit ANZ Bank, și ar face imposibilă rambursarea datoriei pentru multe companii. Băncile mari au reușit să-și gestioneze portofoliul de credite neperformante, dar prețurile acțiunilor băncilor listate la bursă a scăzut în urma izbucnirii virusului. Acțiunile tranzacționate la Hong Kong de Banca Industrială și Comercială din China și de China Construction Bank, doi dintre cei mai mari creditori ai țării, au scăzut cu aproximativ 10% în primele 10 zile după anunțul oficial al guvernului din 20 ianuarie care confirma răspândirea coronavirusului.

Dar multe bănci mici sunt profund afectate, iar în 2019, creditori regionali, inclusiv Baoshang Bank și Hengfeng Bank, au necesitat salvări din partea Guvernului pentru a opri riscul contagiunii în întreg sistemul bancar. Băncile mai mici situate în zone aflate în epicentrul crizei au fost lovite mult mai puternic decât creditorii de la nivel național.

Banca comercială rurală Chongqing, cu sediul într-unul dintre orașele cele mai afectate de focarul de virus, va fi sub cea mai mare presiune dintre băncile chineze listate, potrivit cercetărilor efectuate de Morgan Stanley. De asemenea, banca are o expunere mai mare pe întreprinderile mici și mijlocii din zonă.

„Rezistența sistemului bancar din China poate fi testată”, a scris analistul S&P Global Ming Tan într-un raport. O creștere a neperformanței ar slăbi considerabil băncile. Acoperirea medie a provizioanelor - capitalul ținut pentru acoperirea datoriilor neperformante - ar scădea la un nivel periculos de scăzut de aproximativ 55%, de la 188%, potrivit S&P. La rândul său, aceasta ar reduce rata de adecvare a capitalului creditorilor cu aproximativ 3,8%, epuizând capitalul pe care îl au la dispoziție pentru a se apăra în fața unei crize. Criza a forțat autoritățile de reglementare să încetinească sau să reverseze unele reforme recente ale sectorului bancar, iar Comisia de reglementare a băncilor și asigurărilor din China a declarat că va prelungi termenul limită pentru sfârșitul anului 2020 pentru aplicarea noilor reguli impuse.

În ultimii trei ani, autoritatea de reglementare a obligat băncile să își recunoască adevăratele niveluri ale creditelor neperformante. Politica de extindere a maturității împrumuturilor va ajuta unele firme să treacă de perioada grea, dar, potrivit Moody's, va provoca și o „recunoaștere întârziată a NPL-urilor în cazul în care perturbarea cauzată de focarul de coronavirus se prelungește” - ceea ce ar duce la creșterea NPL-urilor la finele anului sau în 2021.

Alte articole din FT:

Europa de Est îi dă Vestului mai mult decât ia de la el

Articol de Clotilde Armand (europarlamentar român din grupul de centru Renew Europe, membră a comitetului de buget)

Bugetul UE ar trebui să ţină cont de profiturile corporatiste şi de costul exodului creierelor.

Săptămâna viitoare, când liderii UE se vor întâlni pentru a discuta bugetul blocului pe următorii şapte ani, ei vor încerca să rezolve ghicitoarea trilionului de euro pornind de la nişte idei eronate. Negocierea bugetului este adesea greşit prezentată ca o confruntare între statele sâcâitoare din Europa de Est şi Centrală care cer mai mulţi bani şi nordicii frugali care insistă să impună limite generozităţii lor. Ţările mai bogate se recomandă drept nişte suflete caritabile şi-i critică pe alegătorii est-europeni pentru că votează nişte autocraţi eurosceptici care îşi bagă în buzunar cecuri grase de la Bruxelles în timp ce perorează împotriva UE.

Dar dacă privim tabloul mai general se poate observa o altă poveste. O mare parte din bogăţia Europei curge dinspre ţările mai sărace spre cele mai bogate - iar nu invers. Să începem cu exodul creierelor. Periferia Europei suferă de o hemoragie de tineri muncitori inteligenţi a căror educaţie a fost plătită de contribuabilii din ţările lor natale.
În 2009-2015 România şi-a pierdut jumătate din numărul de medici. În fiecare an, aproximativ 10% din cei rămaşi sunt recrutaţi activ de agenţii de resurse umane care caută profesionişti pentru tratamentul ţărilor vest-europene în curs de îmbătrânire.

Şi nu e vorba doar de România. Polonia şi-a pierdut cel puţin 7% din medici şi asistente în decurs de un deceniu. Sondajele din rândul studenţilor polonezi la medicină arată că jumătate dintre ei plănuiesc să plece după ce vor absolvi. În Bulgaria cifra respectivă e de 90%. Croaţia, care a aderat la UE în 2013, şi-a pierdut deja 5% din personalul medical.

Acest exod constituie un transfer de facto de avuţie - şi încă unul mare. Educaţia unui singur medic costă bugetul public al României în jur de 100.000 de euro. Cheltuiala aceasta nu figurează în documentele negociatorilor bugetului UE, dar ar trebui. Numai hemoragia anuală de medici reprezintă echivalentul a peste un sfert din fondurile puse anual la dispoziţia României de către Bruxelles pentru a o ajuta să prindă din urmă restul clubului.

Ţările bogate care doresc să reducă finanţarea UE pentru regiunile mai sărace mai exclud şi alţi factori importanţi din ecuaţia bugetară, cum ar fi transferurile de bani privaţi. Profiturile pe care le realizează companiile vest-europene în Europa Centrală şi de Est depăşesc de departe finanţarea publică transferată către Est. În 2010-2016 Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia au primit fonduri UE echivalente cu aproximativ 2-4% din PIB-ul lor. Însă, în aceeaşi perioadă, fluxul profiturilor şi veniturilor din proprietăţi plecate din acest ţări către Vest a variat între 4% şi 8% din PIB-ul lor.

În aceste zile poate că alegătorii francezi sunt îngrijoraţi de instalatorii polonezi, însă alegătorii est-europeni sunt neliniştiţi din cauza directorilor francezi de companii. La mine acasă, în Bucureşti, îmi fac cumpărăturile într-un supermarket cu proprietari francezi, iar furnizorii mei de telefonie şi apă sunt tot francezi. Îmi plătesc factura la gaze unei multinaţionale franceze - prin intermediul unei bănci franceze, fireşte.

Apartenenţa la UE a adus enorme beneficii Europei Centrale şi de Est, însă economiile vestice au profitat şi ele frumos de pe urma procesului de extindere. A venit demult vremea ca politicienii din Vest să le explice acest lucru alegătorilor din circumscripţiile lor - fondurile UE nu înseamnă filantropie. De pe urma lor câştigă ambele părţi. Ideea că există câştigători şi perdanţi la jocul bugetului UE este pur şi simplu eronată - cu toţi beneficiem de pe urma pieţei unice. Această metaforă este totodată periculoasă din perspectivă politică. Atunci când Europa de Est s-a alăturat UE, a fost încheiat un pact tacit. Estul şi-a ridicat barierele comerciale, permiţând companiilor occidentale să se servească cu o porţie din economiile lui. În schimb, Vestul a promis să transfere Estului fonduri UE, astfel încât fostul bloc comunist să-şi poată clădi infrastructura de care avea nevoie cu disperare.

Vestul a realizat profit; Estul a realizat progres. Pactul era reciproc avantajos. Dar dacă Vestul va începe acum să-şi retracteze acele promisiuni, el riscă să rupă contractul social european. (RADOR)

TA NEA: Doar în Grecia salariul minim este mai mic în raport cu anul 2010







S-au înregistrat creşteri ale salariului minim în toate celelalte ţări UE, chiar şi în Portugalia care s-a aflat şi ea într-un program de asistenţă financiară.

Grecia este singura ţară din UE în care salariul minim în ianuarie 2020 este mai mic faţă de ianuarie 2010, ba chiar cu un procent important, 12%, în timp ce în toate celelalte ţări UE, inclusiv în Portugalia, care s-a aflat şi ea într-un program de asistenţă financiară, s-au înregistrat creşteri ale salariului minim.

Un studiu recent al Eurostat compară retribuţiile plătite astăzi cu salariul minim de 739,56 euro, care a fost valabil în perioada 1/5/2009 -1/7/2011, înainte de majorarea cu 1,6% realizată în iulie 2011 în baza ultimului contract colectiv naţional de muncă.

Concret, salariul de 739 de euro - care în 2011 a crescut la 751 de euro şi a scăzut în 2012 la 586 de euro - este comparat cu salariul minim valabil începând cu februarie 2019, şi anume 650 de euro. Întrucât salariul în Grecia este plătit de 14 ori pe an datorită primelor acordate de Paşte şi Crăciun - cum se întâmplă şi în Spania şi Portugalia - valoarea sa nominală comparabilă ajunge la 758 € (650 € plus 1/12 din prime). Interesant este că salariul din Grecia rămâne la un nivel mediu spre relativ bun - dacă este comparat în cifre absolute cu valorile absolute ale salariilor de bază din restul Europei - pentru că este plătit de 14 şi nu de 12 ori pe an datorită primelor.

În ceea ce priveşte alte ţări, România a înregistrat cea mai mare creştere din ultimul deceniu, cu o creştere medie de 12,5% pe an. De asemenea, Lituania înregistrează o creştere de 10,1% pe an. Şi situaţia din Balcani şi fostul bloc estic s-a îmbunătăţit începând cu 2010:
• Bulgaria - 9,8% la nivel anual. Salariul de la 122,71 euro a ajuns la 311,89 euro. O creştere cumulată de 154%
• Estonia - 7,7% la nivel anual. Salariul de la 278,02 euro a ajuns la 584 euro. O creştere cumulată de 110%
• Cehia - 6,7% la nivel anual. Salariul de la 302,19 euro a ajuns la 574,62 euro . O creştere cumulată de 90%
• Polonia - 6,6% la nivel anual. Salariul de la 320,87 euro a ajuns la 610,79 euro . O creştere cumulată de 90%
• Slovacia - 6,5% la nivel anual. Salariul de la 307,7 euro a ajuns la 580 euro. O creştere cumulată de 88,5%
Creşteri au fost înregistrate din 2010 încoace şi în ţările dezvoltate din Europa de Vest:
• Belgia - creştere cumulată în 10 ani de 14,8%. Salariul a ajuns de la 1.387 € în 2010 la 1.593 € în 2020.
• Franţa - creştere cumulată în 10 ani de 14,5%. Salariul a ajuns de la 1.343€ în 2010 la 1.539 € în 2020.
• Luxemburg - creştere cumulată în 10 ani de 27,2%. Salariul a ajuns de la 1.682 € în 2010 la 2.141€ în 2020.
• Ţările de Jos - o creştere cumulată în 10 ani de 16,2%. Salariul a ajuns de la 1.407 € în 2010 la 1.635€ în 2020.
• Irlanda - creştere acumulată în 10 ani de 13,3%. Salariul a ajuns de la 1.461 € în 2010 la 1.656€ în 2020.
• Portugalia - creştere cumulatiă în 10 ani de 33,6%. Salariul a ajuns de la 475€ în 2010 la 635€ în 2020.
• Spania - creştere cumulată în 10 ani de 42,2%. Salariul a ajuns de la 632,5€ în 2010 la 900€ în 2020.

În valori absolute, cele 27 de ţări sunt împărţite în trei grupuri:
-Primul grup include ţări cu un salariu minim sub 500 €: Bulgaria (312 €), Letonia, România şi Ungaria (487 €).
- Al doilea grup include ţări cu un salariu minim între 500€ şi 1.000 €: Croaţia (546 €), Republica Cehă, Slovacia, Estonia, Lituania, Polonia, Portugalia, Grecia, Malta şi Slovenia (941 €).
-Al treilea grup include ţări cu un salariu minim de peste 1.000 de euro: Spania (1.050 €), Franţa, Germania (1.584€ în ianuarie 2020, dar nu sunt date disponibile pentru ianuarie 2010), Belgia, Olanda, Irlanda şi Luxemburg (2.142 €). (RADOR)

Le Vif: UE: Charles Michel îşi definitivează propunerea de compromis privind bugetul






Preşedintele Consiliului European, Charles Michel, speră să încheie de elaborat până la sfârşitul săptămânii sau începutul săptămânii viitoare o propunere de compromis în vederea obţinerii unui acord, joia viitoare, între statele membre privind bugetul Uniunii pentru perioada 2021-2027.

Fostul prim-ministru belgian a avut în ultimele săptămâni contacte intense cu şefii de stat şi de guvern din UE. El mai trebuie să se întâlnească cu cancelarul german, Angela Merkel, şi cu preşedintele francez, Emmanuel Macron, ca şi cu prim-ministrul irlandez care îşi încheie mandatul, Leo Varadkar, şi cu preşedintele cipriot Nicos Anastasiades. “Fiecare ţară are propriile cerinţe şi trecutul specific în ce priveşte bugetul european. Dar având în vedere gaura de 60 de miliarde de euro pe care o lasă Brexit, /bugetul/ nu se mai poate face ca până acum. Fiecare va trebui să-şi dilueze cerinţele”, se spune la Bruxelles.

Consiliul este ultima din cele trei instituţii ale UE care nu are în continuare o poziţie de negociere privind “cadrul financiar plurianual” (CFP), în vreme ce Comisia şi Parlamentul sunt gata din 2018 pentru indispensabila discuţie în trei. Cu cât trece timpul, cu atât creşte riscul de a se amâna intrarea în vigoare a unor importante programe europene. Miza – circa un miliard de euro – este importantă şi interesele naţionale ale statelor membre sunt uneori foarte divergente.

Comisia a propus să se reducă bugetul politicilor tradiţionale ale UE ca fondurile de coeziune şi Politica Agricolă Comună, pentru a accentua politicile noi ca migraţia şi controlul frontierelor, tranziţia digitală, cercetarea şi inovarea sau Erasmus.

Dar un club de cinci ţări (Ţările de Jos, Suedia, Austria, Danemarca şi într-o mai mică măsură Germania) refuză ca Uniunea să cheltuiască mai mult de 1% din venitul naţional brut al blocului celor 27. Comisia a propus 1,11% şi Parlamentul 1,3%. De neconceput pentru Germania care, în special din cauza Brexit, ar putea să-şi vadă contribuţia crescând cu 12 miliarde de euro pe an, pentru a ajunge la 40 de miliarde. Reducerile, pe care unii ar vrea să le suprime acum, când britanicii au ieşit, sunt de asemenea obiect de dezbateri dure.

La celălalt capăt al mesei se află clubul “Prietenilor coeziunii”, o alianţă de 16 ţări meridionale şi din estul Europei care primesc mai mulţi bani de la UE decât plătesc – deşi acest mod de a vedea lucrurile este contestat de Comisie. Printre ele, Spania şi Portugalia insistă să se accentueze crearea de locuri de muncă pentru tineri, să se susţină regiunille mai puţin dezvoltate şi politica agricolă comună.

Şi Belgia? Prim-ministrul guvernului care se ocupă de gestionarea problemelor curente, Sophie Wilmès, nu fixează un plafon bugetar, ci priorităţi. Astfel, Belgia se opune propunerii de a scădea de la 20% la 10% suma pe care statele membre o pot reduce din bugetul european pe taxele vamale. Ea refuză astfel să piardă fonduri destinate regiunilor de tranziţie, un subiect foarte sensibil în Valonia, ca şi în Flandra.

Ţara nu vrea nici ca fonduri pentru cercetare şi inovare şi fonduri de coeziune să fie pierdute prin intermediul politicii climatice în fondurile pentru o tranziţie justă ale Pactului Verde european. În ce priveşte politica agricolă, Belgia se opune din nou ideii de convergenţă externă, potrivit căreia sprijinul pe hectar de teren agricol ar fi uniformizat în toate statele membre.

Dacă dl Michel ţine la idealul său, textul de compromis ar putea fi discutat luni după-amiază de miniştrii din domeniul afacerilor europene. Dar e greu de spus dacă summitul extraordinar de joi se va încheia cu un acord sau va fi nevoie de prelungiri.(RADOR)

Știri pe scurt:

  • Epidemia de coronavirus continuă să preocupe presa internaţională. Agenţia de presă Xinhua relatează că după ce a „trecut în revistă măsurile de prevenţie şi control a epidemiei cu noul coronavirus”, într-o şedinţă a conducerii de la Beijing, preşedintele Xi Jinping a afirmat că sunt indicii de „schimbări pozitive datorită muncii perseverente concertate”. La întrunirea condusă de liderul Chinei, s-a făcut apel la comitetele şi structurile administrative ale partidului de la toate nivelurile să „minimizeze impactul epidemiei pentru a menţine performanţe economice constante precum şi armonia şi stabilitatea socială”, reliefează Xinhua. The Guardian constată însă că la patru zile de la deschiderea spitalului construit în doar zece zile pentru bolnavii de coronavirus, aici erau internaţi doar 90 de pacienţi, într-un spaţiu proiectat să primească 1.600 şi observă că „distanţa dintre viziunea spitalelor imense construite şi date în folosinţă în numai câteva zile şi realitatea mai complicată de pe teren aminteşte că una din greutăţile cu care se confruntă Beijingul în combaterea infecţiei este propriul său sistem de guvernare secretos, autoritar şi amplul său aparat de cenzură şi propagandă”. Financial Times reţine atenţionările rudelor unor bolnavi de alte afecţiuni care „rămân fără tratament”, ceea ce ar putea antrena un „dezastru umanitar”. Iar Washington Post face socoteala că „la vreo două luni de la primele ştiri despre apariţia unui nou virus în centrul Chinei bilanţul morţilor a depăşit 1.000, eclipsând numărul celor decedaţi la epidemia SARS din 2003”. „Provincia chineză în care a apărut virusul, cu o populație mai mare ca a Coreei de Sud, este în carantină, cu străzile goale și fabricile inactive”, scrie Washington Post în continuare, cu concluzia că dacă nu se ştie ce va urma, „cert este că virusul are potenţialul de a schimba fundamental China – şi chiar dacă nu se va întâmpla asta, ar trebui să schimbe modul în care privim noi China”. Căci „legitimitatea politică în China contemporană se bazează în mare măsură pe performanța economică” şi „cetățenii sunt dispuși să accepte constrângeri asupra libertății lor personale și politice în schimbul unui sistem care le asigură un nivel de trai mai bun”, evidenţiază Washington Post.
  • Presa americană este însă mai preocupată de campania pentru desemnarea candidatului prezidenţial al Partidului Democrat, ca şi de încercarea preşedintelui de a se răzbuna după procesul de impeachment. Victoria la limită a senatorului Bernie Sanders în alegerile primare din New Hampshire garantează că în continuare cursa pentru desemnarea contracandidatului lui Trump va rămâne încinsă, constată Wall Street Journal. Însă şansele fostului vicepreşedinte Joe Biden de a fi nominalizat pentru a candida din partea Partidului Democrat au scăzut simţitor, remarcă USA Today, în vreme ce New York Times o citează pe a treia clasată în alegerile primare din New Hampshire, senatoarea de Minnesota Amy Klobuchar, reprezentantă a liniei de centru a partidului, care atenţionează că Bernie Sanders este „la fel de polarizant ca preşedintele Trump”. Preşedintele Trump, proaspăt achitat în procesul de suspendare, lansează atacuri la adresa magistraţilor pe Twitter, relatează Washington Post. „Supărat şi necontrolat, Trump se lansează într-o lustraţie post-impeachment”, constată New York Times. Iar publicaţia State Magazine detaliază: „Mai mulţi senatori republicani au recunoscut că Trump şi-a folosit prerogativele prezidenţiale pentru a-şi lua în vizor adversarii politici înaintea votului de achitare. Achitându-l, ei i-au acordat efectiv lui Trump permisiunea de a abuza în continuare de funcţia sa”, iar inamicii aflaţi în vizorul liderului de la Casa Albă sunt James Comey, fostul director FBI, Robert Mueller, fostul consilier special care s-a ocupat de ancheta asupra posibilei intervenţii a Rusiei în sprijinul campaniei prezidenţiale a lui Trump din 2016, sau fostul consilier al preşedintelui pentru securitate naţională, John Bolton.
  • Presa europeană îşi îndreaptă atenţia asupra unui alt politician controversat, italianul Matteo Salvini. Senatul de la Roma a aprobat ridicarea imunităţii lui Matteo Salvini, informează La Repubblica. Liderul Ligii Nordului este acuzat de un tribunal sicilian de „abuz de putere şi sechestrare de persoane după ce vara trecută a blocat timp de mai multe zile debarcarea unui număr de 116 migranţi” aflaţi la bordul unei nave a gărzii de coastă italiene care îi salvase din Marea Mediterană, iar în cazul în care va fi condamnat riscă 15 ani de închisoare, punctează cotidianul italian. Însă Wall Street Journal opinează că procesul „îi oferă (lui Salvini) o platformă riscantă de a se prezenta alegătorilor ca un apărător asediat al Italiei împotriva imigraţiei ilegale”.
  • Un proces ar putea ameninţa şi România, pentru tăierile ilegale de păduri, după cum informează Euronews, citând Comisia Europeană. Cu precizarea că „România adăposteşte 525.000 de hectare de păduri primordiale virgine, mai mult decât oricare altă ţară din UE cu excepţia Scandinaviei”, Euronews relatează că potrivit estimărilor Greenpeace, ţara noastră „pierde până la nouă hectare de codru în fiecare oră din pricina defrişărilor ilegale”. Acţiunea judiciară care vizează România îi acordă o lună pentru remedierea deficienţelor înainte de anunţarea unor noi sancţiuni, adaugă Euronews. (RADOR)






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.





7726 vizualizari

  • +3 (3 voturi)    
    brava Clotilde Armand (Joi, 13 februarie 2020, 9:53)

    c1 [utilizator]

    foarte bine punctat

    "Apartenenţa la UE a adus enorme beneficii Europei Centrale şi de Est, însă economiile vestice au profitat şi ele frumos de pe urma procesului de extindere. A venit demult vremea ca politicienii din Vest să le explice acest lucru alegătorilor din circumscripţiile lor - fondurile UE nu înseamnă filantropie. De pe urma lor câştigă ambele părţi."

    "Estul şi-a ridicat barierele comerciale, permiţând companiilor occidentale să se servească cu o porţie din economiile lui. În schimb, Vestul a promis să transfere Estului fonduri UE, astfel încât fostul bloc comunist să-şi poată clădi infrastructura de care avea nevoie cu disperare.

    Vestul a realizat profit; Estul a realizat progres."


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI


Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by