Fără un oraș puternic nu poți avea o regiune puternică, iar această dinamica o veți întâlni în fiecare țară din UE și nu numai, susține Marcel Heroiu, expert senior dezvoltare urbană la Banca Mondială. Din păcate, spune el, dezvoltarea urbană și dezvoltarea rurală sunt tratate într-un mod dihotomic la noi. “Se consideră că focusul pe una se face în detrimentul celeilalte”, precizează el.
Experiența noastră însă e că fără dezvoltare urbană, nu ai cum să ai dezvoltare rurală.
„Dacă nu ai un motor, motorul urban, care să tragă regiunea în spate, nu poți să ai dezvoltare, cu implicații pe politică publică de la investiții în infrastructură, la investiții soft și tot ce doriți”, spune el.
Harta zonelor urbane funcționale
*Harta include toate municipiile și orașele din România (în albastru) și zonele lor funcționale (în mov). Zonele funcționale sunt estimate. Este folosită o metodologie a Comisiei Europene și OECD.
*Analizele au fost elaborate in cadrul proiectului pentru Politica Urbana a Romaniei, coordonat de Ministerul Lucrarilor Publice, Dezvoltarii si Administratiei.
- Metodologia e simplă: include în zonele urbane funcționale (ZUF), localitățile unde cel puțin 15% din forța de muncă face naveta către orașul în cauză.
“Ce e important de notat din această hartă este că 76% din populația României trăiește într-o ZUF, iar aceste ZUF-uri generează 98% din PIB-ul României”, explică reprezentantul Băncii Mondiale.
Implicațiile sunt clare (în opinia sa):
1. dacă nu ai zone urbane care să funcționeze cum trebuie, România nu are cum să își susțină creșterea
2. pentru localitățile mai slab dezvoltate este vital să se conecteze la un oraș dinamic și la oportunitățile (locuri de muncă, educație, servicii de sănătate, etc.) pe care aceste orașe le oferă.
Potrivit acestuia, cele mai dezvoltate comune sunt cele ce se află lângă un oraș dinamic. Lipsa dezvoltării urbane se translatează și în lipsa dezvoltării rurale”, spune el.
Exemplu practic, pe înțelesul tuturor, cu privire la modul de gândire pe care ar trebui să-l aibă autoritățile
Marcel Heroiu ne-a oferit un exemplu de gândire pe care ar trebui să-l aibă autoritățile:
Dacă veniți dintr-o zonă defavorizată, gânditi-vă la următoarea metaforă: aveți 10 copii, în care o parte reprezintă o familie și business propriu, iar o altă parte la început de viață.
Doriți să îi ajutați pe fiecare în parte cu construcția unei case proprii, dar aveți bani numai pentru 3 case.
Ce veți face?
Veți aloca banii disponibili la toată lumea în mod egal și veți sfârși astfel cu 10 case la nivel de fundație și nefolosibile sau veți aloca banii pentru copiii ce au business propriu și ce pot, la rândul lor, să ajute pe frații și surorile lor odată ce casa lor e terminată?
La nivel practic guvernamental gânditi-vă că bugetul unei localități sărace depinde strâns de transferurile făcute de la bugetul central și din echilibrări de la nivelul consiliului județean, bazat pe ce au produs orașele dinamice.
Dacă orașele românești nu produc, nu vor fi bani nici pentru localitățile mai sărace.
Decizia nu este una ușoară, dar lipsa prioritizării are efecte bine cunoscute. La noi în sat, în Dângău Mare, vin bani odată la 3 ani pentru repararea drumului comunal, care se rupe pentru că administrația locală nu are bani să îl întrețină.
13
11
