De unde începe bogăția? Florian Libocor: Pragmatic, bogăția este asociată cu avuția unei persoane care face parte din „cei 1%” / În România este nevoie de circa 300 mii dolari, conform Knight Frank Wealth Sizing Model

de DP     HotNews.ro
Vineri, 3 decembrie 2021, 6:30 Economie | Finanţe & Bănci


Florian Libocor
Foto: Hotnews
Pragul sărăciei este bine definit. Dar nu avem o definiție care să ne spună de la ce venit în sus ne putem considera bogați. HotNews a publicat o serie de răspunsuri la această întrebare. Azi, publicăm opinia lui Florian Libocor, economistul-șef al BRD. ”Este provocator să încerci să “stabilești” un nivel de la care trebuie să consideri că există bogăție, că ai trecut pragul de la care “începi să fii bogat”. Bogat poți să fii sărac fiind, precum și invers. Bogăția are, cred, precum viața, mai multe (dar cel puțin două) nuanțe, între care una (și probabil cea mai larg acceptata ca fiind esențială) este cea materială. Poți să spui că atunci când nevoile îți sunt acoperite de ceea ce câștigi, dar mai poți și să economisești, începi să fii bogat. Este oare corect? În parte da, în totalitate nu.

Câteva idei din articol, pe scurt:
  • bogatia nu inseamna exclusiv bani ci un cumul de bunuri care pot lua la nevoie forma monetara, se pot transforma in bani;
  • educatia si abilitatile sunt motoarele acumularii bogatiei;
  • individul, este cel care, educat fiind, poate acumula bogatie; intre factorii de productie, este unic (are ratiune, simte, are emotii, prin urmare, poate intelege, astfel ca, poate alege si se poate asocia).
  • La nivel de tari, avutia neta personala necesara pentru a intra in grupul “celor 1%“ difera substantial, conform Knight Frank Wealth Sizing Model. Este nevoie de circa 2 / 2.1 milioane USD in Germania si Franta, de circa 5 milioane si aproape 8 milioane in Elvetia, respectiv Monaco. In China, respectiv Japonia, este nevoie de 850 mii, respectiv 1,5 milioane dolari. In Rusia, 400 mii dolari, iar in India circa 60 mii dolari. In România este nevoie de circa 300 mii dolari.

Bogatia este, in marea majoritate a situatiilor (explicatii sau definitii), asociata cu abundenta, prisosul. Pe de alta parte, prisosul are sens pentru ceea ce depaseste o anumita limita, hai sa spunem peste necesar. ONU propune o masura monetara a bogatiei si anume valoarea unui cumul (in expresie monetara/baneasca) de bunuri naturale (pamant, paduri si resurse – energetice si minerale), umane (educatie si abilitati ale persoanei) si materiale (masini, cladiri etc – produse manufacturate), pe care o numeste bogatie incluziva.

Banii, uneltele, pamantul etc si acumularea acestora, nu pot avea prin ele insele o conduita morala, omul insa da


Dintre cei trei factori de productie, doar unul (in centrul caruia se afla tot omul) poate face obiectul studiului valorilor si conditiei sale prin prisma principiilor morale si a conduitei sale in viata sociala. Banii, uneltele, pamantul etc si acumularea acestora, nu pot avea prin ele insele o conduita morala, omul insa da (sau, in sfarsit, asa ar fi corect). Astfel, este usor de inteles de ce in unele societati se preda in scoala pana in gimnaziu educatia morala (exista un articol interesant si in presa recenta pe aceasta tema).

Imoralitatea celor doi factori de productie (capitalul/banii si pamantul, asa cum au fost definiti de catre Jean-Baptiste Say), este exclusiv o consecinta a imoralitatii celui de-al treilea, munca/factorul uman care ii fructifica/modeleaza/multiplica, eventual ii acumuleaza si poate dispune de ei.

J.-B. Say, economist francez reprezentant al liberalismului economic clasic, a contrazis teoria mercantilista si a sustinut ca banii sunt doar un mijloc de schimb (care genereaza totusi venituri monetare) si nu un scop in sine.

In parte are dreptate, pe de alta parte s-a inselat. Nu a apucat sa-l “cunoasca” pe Hagi-Tudose al lui B. Stefanescu Delavrancea, dar ii avea “la indemana” pe Harpagon a lui Molière (Jean-Baptiste Poquelin) sau pe Shylock a lui Shakespeare si nu numai.

Acceptand educatia morala ca fundament, cel putin una dintre caracteristicile importante care ajuta individul sa acumuleze, sa creasca, este capacitatea acestuia de a relationa, empatia. Astfel ca, putem spune ca si cei apropiati (familia, prietenii, colegii etc) sunt o forma de bogatie.

Ceea ce il separa ireparabil pe individ de acumularile sale este disparitia fizica a acestuia. Prin urmare si sanatatea, in ansamblul ei, este o forma de bogatie


Pe de alta parte, ceea ce il separa ireparabil pe individ de acumularile sale este disparitia fizica a acestuia. Prin urmare, am putea sa spunem ca si sanatatea, in ansamblul ei, este o forma de bogatie necesara pentru a acumula/gestiona bogatia materiala. Bacanul cel mai bogat, Hagi-Tudose, moare într-o mizerie cumplită dar pe un „maldăr de galbeni”. Una din provocarile acumularii de avutie la fel de “ascutita” precum generozitatea este obsesia. Obsesia castigului continuu.

Revenind, o alta metoda de masurare a bogatiei este cea care nu tine neaparat de cantitate ci de etalon. Nu conteaza, prin urmare, cat ai acumulat ci la ce te raportezi. In majoritatea situatiilor in care se masoara avutia se discuta de bogatia “celor 1%”. Trebuie sa ai un venit de circa 758.000 de dolari pe an pentru a intra (simplu si pragmatic, precum am spus) in grupul celor 1%, conform calculelor facute in decembrie 2020 de catre EPI (Economic Policy Institute). Persoanele din top 1% (in SUA) castiga cumulat aproximativ 21% din venitul brut total ajustat in SUA, platesc circa 40% din taxele federale pe venit si fac circa 33% din totalul donatiilor caritabile (conform datelor IRS, Internal Revenue Service, iulie 2021).

La nivel global, 1.1% din total populatie adulte (56 de milioane de persoane) detin impreuna circa 46% din avutie (aproximativ 192 trilioane dolari), in timp ce aproximativ 55% din populati adulta detine, impreuna, 1.3% din avutie (circa 5.5 trilioane dolari). Categoria persoanelor cu un castig de peste 100 de mii de dolari reprezinta usor peste 12% din totalul populatiei (aproximativ 640 milioane de persoane) si detin impreuna circa 85% din avutia globala (aproape 360 triliarde dolari).
Cineva locuieste intr-o localitate in care transportul in comun este dezastruos iar masini personale nu prea exista. A avea o masina poate fi un semn de bogatie sau, daca nu, oricum il distinge de ceilalti. La un moment dat se muta intr-un oras in care transportul in comun este eficient. Ei bine, constata ca masina nu mai este un semn de bogatie. Este doar un cost inutil.
Florian Libocor

La nivel de tari, avutia neta personala necesara pentru a intra in grupul “celor 1%“ difera substantial, conform Knight Frank Wealth Sizing Model. Este nevoie de circa 2 / 2.1 milioane USD in Germania si Franta, de circa 5 milioane si aproape 8 milioane in Elvetia, respectiv Monaco. In China, respectiv Japonia, este nevoie de 850 mii, respectiv 1,5 milioane dolari. In Rusia, 400 mii dolari, iar in India circa 60 mii dolari. In cazul nostru, este nevoie de circa 300 mii dolari.

Prin urmare, fiecare se poate considera bogat in functie de ce clasa de venit etalon alege. Probabil ca o intrebare care deriva din aceasta concluzie este: dar cum sa se faca alegerea? In aceasta situatie, nu am un raspuns insa pot sugera un mod de abordare, de altfel, la indemana tuturor. Daca in discutie este cunoasterea adevarului (in cazul de fata, la ce ma raportez?) atunci filozofia, si nu opinia, este solutia. Probabil nu Pitagora a inventat termenul, insa filozofia (ca stiința generală a lucrurilor, principiilor și cauzelor) este cea care studiaza concepte fundamentale (cum ar fi: existenta, cunoasterea, valoarea, ratiunea etc). Pare a fi o confuzie insa nu este.

De exemplu, “Principiile matematice ale filosofiei naturale” (1687) a lui Isaac Newton a fost tratata ulterior ca fiind o carte de fizica. Ei bine, de ce filozofia si nu opinia? Inainte de toate, deoarece opinia nu presupune neaparat nici un bagaj consistent de cunostinte si, implicit, nici responsabilitate/asumare (prin urmare, de “cunostinta de cauza” are sens sa facem uz, “mai cu retinere”). Apoi pentru ca, precum considera Platon, a forma sau a modifica o opinie (care nu este cunoastere, in opinia lui Platon), este rostul retoricii, pe cand filozofia stabileste cunoasterea, adevarul. In treacat fie spus, japonezii au, cred, o buna abordare cata vreme acorda atata atentie educatiei morale.

Am sa dau un exemplu simplu. Cineva locuieste intr-o localitate in care transportul in comun este dezastruos iar masini personale nu prea exista. A avea o masina poate fi un semn de bogatie sau, daca nu, oricum il distinge de ceilalti. La un moment dat se muta intr-un oras in care transportul in comun este eficient. Ei bine, constata ca masina nu mai este un semn de bogatie. Este doar un cost inutil, o forma materiala a bogatiei acumulata prin renuntarea la o cantitate din avutia (de ce nu, monetara) pe care o are.

Nu atat ceea ce acumulezi, cat calitatea vietii si mediului in care traiești/acumulezi, va schimba vizibil perceptia asupra “bogatiei” tale


Ei bine cand esti mai bogat? Sau cand incepi sa fi bogat? Un posibil raspuns este acela ca: depinde de situatie. Nu atat ceea ce acumuleaza, cat calitatea vietii si mediului in care traieste/acumuleaza, va schimba vizibil perceptia individului asupra “bogatiei” sale. Si asa au aparut filantropii, cei care au inteles ca o societate saraca trebuie ajutata, primenita. Simultan, insa, exista si o forma de organizare a societatii, sa-i spunem stat, cel care a inteles ca o societate are nevoie de siguranta si protectie, insa pentru asta societatea trebuie sa aiba incredere si sa plateasca.

Asa au aparut taxele, o parghie prin care statul pretinde si colecteaza o parte din avutia societatii (fie proportional, fie progresiv, fie direct, fie indirect), drept plata pentru serviciile pe care i le ofera (educatie, sanatate, protectie etc) si pentru a redistribui veniturile (asta merita sa fie o discutie in sine), fie proportional, fie progresiv, fie direct, fie indirect, dar cat mai corect si echitabil posibil. Si asa au aparut sindicatele, deoarece este greu sa imparti (chiar si doar in doua parti, fie ele si inegale, dar argumentat), in mod echitabil si corect un intreg la a carui formare o parte contribuie mult mai mult decat cealalta.

Si daca toate aceste lucruri ar functiona bine (precum nu este imposibil) de ce sa mai discutam despre pragul de saracie sau nivelul de la care sa te consideri bogat, extreme ale libertatii fiintei umane? Printre altele, pentru ca atunci ”Cand o tara este bine carmuita, saracia si o stare umila sunt lucruri de care sa te rusinezi.”, iar atunci “Cand o tara e prost carmuita, bogatia si onorurile sunt lucruri de care sa te rusinezi.” (Confucius, Analecte). De ce nu si pentru ca exista ambiguitate (a se vedea, intre altele, principiul contributitivitatii vis-à-vis de conduita pensiilor) iar de la Aristotel stim ca ambiguitatea poate aparea atunci cand folosim nume ambigue insa nu poate exista in faptele in sine (Metafizica).

Intr-o discutie recenta cu un bun prieten am incercat sa definim financiar viata. Am ajuns la urmatoarea concluzie: Viata este o pozitie long pe care fiecare o deschide odata ce se naste si asupra careia oricine altcineva poate deschide pozitii short. Cat priveste bogatia/avutia acumulata, nu vad o problema cata vreme se respecta legea ratiunii suficiente (orice exista, are temei – dovada, argument, proba).

Dar sa acceptam, orice exista, exista (legea identitatii), nimic nu poate sa fie si sa nu fie in acelasi timp (legea noncontradictiei), orice trebuie ori sa fie ori sa nu fie (legea tertului exclus). Daca este asa, o alta poarta se deschide. A fi sau a nu fi, fie ca este vorba despre avutie sau despre cel avut, presupune a da un raspuns unor intrebari de sine. Cand sunt bogat? Cat mai pot sta “long”? Ce se intampla dupa aceea? Alexandru Macedonski ne-a luat-o inainte cand in 1895, intr-o “Noapte de noiembrie” se intreba: “Și ce s-ar face popii de-ar fi să nu murim?”. Macedonski nu a dat un raspuns insa bunul meu prieten mi-a spus: ce sa se faca? Ar ramane cu pozitiile “long” deschise. Asta presupune risc si, implicit provizioane.

Cand incepe omul sa fie bogat? Ei bine, cred ca atunci cand vrea si poate sa daruiasca


Prin urmare, date fiind cele de mai sus, ma intreb si eu, stiind ca nu am reusit sa raspund bine intrebarii dumneavoastra, cand incepe omul sa fie bogat? Ei bine, cred ca atunci cand vrea si poate sa daruiasca. Bogat fiind sau nu, este bine, cred, sa ai o oarecare teama insa este si mai bine cand acea teama te impinge, te convinge, sa iti urmezi calea ta si nu calea multimii. Astfel poti incepe sa ai ce darui. Mai apoi, precum bine a spus Nicolae Steinhardt “Daruind vei Dobandi”. Steinhardt caruia in “Jurnalul Fericirii” i se parea cert “ca lumea oamenilor simpli este o lume complicata, iar lumea oamenilor complicati este o lume simpla. Cu cat sunt oamenii mai sofisticati, cu atat dau mai putina insemnatate formelor; pe cand oamenii simpli abia se aduna laolalta ca si alcatuiesc regulamente strasnice”.

Sa-mi fie cu iertare ca am indraznit sa “calc” si pe alaturea subiectului bogatiei ”financiare”. Am facut-o pentru ca cred ca mai sunt lucruri care te pot imbogati ca om.

N.Red: Opinia d-lui Libocor este una personală, fără să angajeze instituțiile cu care acesta poate fi asociat. Sublinierile și inter-titlurile aparțin redacției.








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.





34430 vizualizari

  • +15 (17 voturi)    
    Un material reușit (Vineri, 3 decembrie 2021, 6:52)

    Ady113 [utilizator]

    De data asta felicitări.
    Unul dintre cele mai bune articole pe care le am citit anul in curs.
    Chiar nu am ce sa comentez, felicitări autorului
    As adaugă că cel mai bogat mă consider sâmbătă dimineață când mă trezesc la ce ora vreau ,beau cafeaua de.dimineata răsfoind știrile pe telefon. E totuși un sentiment că nu îți mai trebuie nimic altceva.
    Sa mai publicați articole din astea. Cu totul altceva fata de celr cu doamna Ionescu, Popescu
    • +3 (5 voturi)    
      parerea mea (Vineri, 3 decembrie 2021, 8:30)

      ..13 [utilizator] i-a raspuns lui Ady113

      Ionescu sau Popescu fac parte din vietile/societatile noastre
      • +1 (1 vot)    
        Și părerea mea. (Vineri, 3 decembrie 2021, 14:44)

        asavreau [utilizator] i-a raspuns lui ..13

        Răspunsul unui bancher nu poate fi cuprinzător. Bancherul vede numai banii ca sursă a bogăției. Sper ca jurnalistul să reușească intervievarea și a altor oameni, care lucrează în alte domenii decât cel bancar.
    • +5 (5 voturi)    
      sa vezi ce bogat te vei simti (Vineri, 3 decembrie 2021, 10:09)

      Hans Metter [utilizator] i-a raspuns lui Ady113

      cand o sa ajungi sa te trezesti in fiecare zi la ce ora vrei :) .... una peste alta, total de acord. Super articol
  • +5 (9 voturi)    
    si totusi cred ca ceva a scapat (Vineri, 3 decembrie 2021, 8:29)

    ..13 [utilizator]

    pentru ca mi se pare ca este o abordare extraordinara dar putin prea teoretica atunci cand se rezuma :"educatia si abilitatile sunt motoarele acumularii bogatiei" sustin ideea dar cred ca cei doi factori sunt necesari dar nu si suficienti.

    Ca sa exemplific: ce ne facem cu cei care in mod incorect beneficiaza de asa zisa educatie si in fapt ei au invatat mai nimic, au plagiat in lucrarile lor dar este adevarat ca au dezvoltat o serie de abilitati care le permit sa acumuleze valori.

    Atunci cand sistemul moral intern nu prea mai functioneaza, pentru ca omul mereu isi doreste sa aleaga o cale mai usoara in viata, cu munca mai putina si sa obtina rezultate/bani repede si mai multe/multi, ce se mai poate adauga? Bresele din sistemului moral se trateaza cu judecati, unde statul de drept ...

    dar daca statul de drept functioneaza, si asta inseamna ca nu neaparat printr-un sistem de legi de controale externe ci mai ales prin parghiile interne oferite de morala sigur ca atunci suntem in situatia in caretara este bine condusa si sa ne rusinam de saracie.

    dar daca daca tara este prost carmuita, este oare acum cazul???, ar trebui sa ne fie rusina de bogatie sau de nefunctionarea corespunzatoare a statului de drept si de neaducerea moralei in vietile noastre??? Si fac urmatorul artificiu: pp ca un ins are o functionare rationala, morala dar sunt multi altii care nu isi carmuiesc viata rational, moral pot sa consider ca nici societatea nu e/va fi bine carmuita??? cum trecem de la o carmuire proasta, care este evidenta uneori, catre una inteleapta???

    Poate ca motoarele acumularii bogatiei sa fie educatia, abilitatile si morala?
    morala in sensul in care inteleg ce este in beneficiul meu dar respect si dreptul altora de a avea acces la un beneficiu onest.

    Nu stiu daca am folosit cele mai potrivite exprimari dar ma gandesc ca geaba educatie si abiltiati daca vine unul si te expropriaza fara justa cauza si fiind lipsit de resurse si mobilitate mori cu mainele pe piept in sistem..
  • +5 (9 voturi)    
    Mi-ati dat o speranță (Vineri, 3 decembrie 2021, 9:50)

    Alfa-Omega [utilizator]

    Dle. Libocor, vă mulțumesc pentru că mi-ați redat speranța! În sfîrșit o definiție cuprinzătoare și onestă.
    Am crezut că nu mai există competențe în țara asta; încă nu pot să-mi explic cum alții care au pretenția de profesioniști au dat răspunsuri penibile.
    Poate că este diferența de calitate/profeionalism a persoanelor din sistemul privat față și cel public ?!
  • +7 (9 voturi)    
    Felicitari! (Vineri, 3 decembrie 2021, 10:11)

    Hans Metter [utilizator]

    Super articol. Foarte foarte bun. M-am simtit bogat (chiar daca nu sunt) citindu-l dimineata la cafea.
  • +5 (5 voturi)    
    Foarte bun (Vineri, 3 decembrie 2021, 11:02)

    Un_individ [utilizator]

    In sfarsit un articol foarte interesant, pe langa toate mizeriile politice!

    Ar trebui sa-l citeasca cat mai multi romani.
  • +2 (4 voturi)    
    Bunastarea unei natiuni (Vineri, 3 decembrie 2021, 11:24)

    sput_nyk [utilizator]

    Sa spunem direct ca aceasta este influentata in mare masura de modul in care grupul restrans isi exercita bogatia asupra celorlalti. Un exemplu concret este politica amenzilor de circulatie (ceva aparent banal) dar abortata diferit in unele tari. N.B redactiei pentru acest text si pe viitor astept cu interes un articol legat de transferul avutiei de la o generatie la alta.
    • 0 (0 voturi)    
      Infracțiunile și bogăția. (Vineri, 3 decembrie 2021, 14:46)

      asavreau [utilizator] i-a raspuns lui sput_nyk

      Hai să nu le amestecăm. Amenzile reprezintă o infracțiune și fiind comune, faptul că se raportează la venitul celui amendat, nu au legătură cu bogăția.
  • +4 (6 voturi)    
    oau (Vineri, 3 decembrie 2021, 11:24)

    samka [utilizator]

    excelent articol, felicitari d-lui Libocor ca mai spala obrazul HN, care in ultima vreme o arde pe propaganda de-ai crede ca ravneste la 1%, desi s-a demonstrat ca n-aduce fericirea
  • +3 (7 voturi)    
    Cică (Vineri, 3 decembrie 2021, 11:50)

    ploiesteanu [utilizator]

    "educatia si abilitatile sunt motoarele acumulării bogatiei"! ha, ha. Ăia care iau taxă de protecție că altfel te snopesc din bătaie sau îți dau foc la magazin, ăia care răpesc și vând fete afară le bat sau le omoară dacă nu sunt ascultătoare, ăia care nu plătesc nici un șvanț statului român și care și-au făcut palate peste palate, merțane și BMW-uri fără număr și se mai duc să ia de la primărie venitul minim garantat, ăștia ce abilități au? Sau sunt niște capacități intelectuale ieșite din comun? Teoriile băiatului ăsta sunt pur teoretice, viața are și alte paliere. Din păcate.
    • +1 (1 vot)    
      A spus si despre (Vineri, 3 decembrie 2021, 14:44)

      holdup [utilizator] i-a raspuns lui ploiesteanu

      celelalte fete ale bogatiei, nu numai despre palate si mertane...cititi atent, nu in diagonala!
    • +2 (4 voturi)    
      Ăia sunt infractori. (Vineri, 3 decembrie 2021, 14:50)

      asavreau [utilizator] i-a raspuns lui ploiesteanu

      Azi sunt bogați, mâine sunt cazați gratis las stat, rămași săraci lipiți. Ar trebui ca la condamnarea unui infractor dintre cei pomeniți de d-ta, pe lângă confiscarea a tot ce are, să-i fie demolat și palatul construit ilegal.
  • +3 (5 voturi)    
    Capital >munca (Vineri, 3 decembrie 2021, 12:58)

    datornicu [utilizator]

    Un articol bun
    Mult mai bun decat cel in care diversi miliardari ziceau ca nu pot defini bogatia.
    Si iarasi cica sunt bogat (daca punem toate proprietatile si assets)

    Dar totul e relativ.
    In jurul meu sunt masini cu cel putin 20.000 Euro mai scumpe si cartiere rezidentiale de >150.000 Euro cotetul.
    Deci daca un bucurestean amarat are 2 apartamente (unul al lui si unul mostenit) e in cei 1% ? Nu prea cred.
    Trebuie exclusa de aici casa in care stai .. asta ar mai echilibra balanta.

    Cel mai important: Majoritatea celor care ar putea fi considerati bogati sunt nevoiti sa mearga la munca in fiecare zi lucratoare (-1 concediu anual).

    Cred ca bogatia incepe in momentul in care castigi din capital mai mult decat ai putea sa castigi din munca.
    Doar ca cei care au ajuns la nivelul asta (desi multi) nu prea sunt vizibili. Nici nu ar avea motive sa fie vizibili.

    Asa ca partidele se concentreaza pe impozitul progresiv pe ... salarii uitand in mod convenabil de veniturile din capital (sau de pensii speciale care sunt un venit din ceea ce se presupune ca a fost munca depusa)
  • +3 (5 voturi)    
    foarte aproape de adevar; (Vineri, 3 decembrie 2021, 13:19)

    richter [utilizator]

    sa dau un exemplu: am vazut foarte multi oameni care nu sunt bogati, dar sunt mai mereu multumiti si fericiti, cu familii frumoase, uneori chiar numeroase...dar , una peste alta articolul este o reusita, bine documentat, bine gandit si expus, se vede ca autorul are clasa; pe langa imformatie are si empatie, simt etic si directie.
  • +2 (2 voturi)    
    OK dar... (Vineri, 3 decembrie 2021, 13:24)

    GeorgeContra [utilizator]

    Din punct de vedere filozofic, sunt de acord in general cu ideile enuntate, fericirea nu consista in bunuri materiale.

    Dar din punct de vedere SOCIAL conteaza daca bogatia si puterea sunt concentrate in mainile unui 1% sau e repartizata mai uniform si echitabil in societate. Altfel, daca impingem rationamentul la extrem, nici sclavagismul si feudalismul nu trebuiau inlaturate, ca pana la urma nu bogatia si puterea aduc fericirea...
  • +2 (2 voturi)    
    Totusi (Vineri, 3 decembrie 2021, 16:50)

    mescaline [utilizator]

    Mi-ar fi greu sa ma consider bogat fara a avea acces macar la bunuri si servicii mid-level, pentru implinirile mele sufletesti si filosofice exista si alte denumiri.

    Lasand extremele la o parte, stratosfera cu hoteluri de 15k camera pe noapte, masini de multe miloane sau favelele braziliene, in general bunurile si serviciile se pot clasifica obiectiv, more or less. Hoteluri, restaurante,spitale, universitati, masini, cartiere, vinuri etc.

    Nu-ti da nimeni o stea Michelin si nici in alte topuri internationale nu te include doar pentru ca esti cel mai rasarit din praful strazii tale.

    300K o fi vreun prag al bogatiei tinand cont de jalea din tara, dar, daca vrei mai mult de banii aia decat un apartament comunist, o masina second alergata prin Germania, vacante modeste, la reduceri si sistemele de sanatate/ invatamant de doi bani din Romania pentru familia ta, dai faliment rapid. Material vorbind.


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI


Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by