La prima vedere pare că nu ar trebui să ne intereseze că avem cel mai mare decalaj TVA din UE. Asta înseamnă că nu încasăm cât ar trebui din această taxă. Situația s-a deteriorat. Cum ne afectează asta? Cel mai simplu răspuns, poate ar veni prin alte întrebări la care puteți răspunde singuri: Vă place cum arată spitalele? Sunteți pensionari și vreți pensii mai mari? Vreți taxe mai mici pe muncă? Vreți alocații mai mari? Vă gândiți că datoria publică o vor plăti copiii?

Gap TVA in 2019Foto: Comisia Europeana

• Imaginează-ți că mergi cu mașina sau cu bicicleta pe stradă, ai dat într-o groapă din asfalt, și ai o daună. Trebuie să o repari pe banii tăi. De ce ai ajuns aici? Pentru că nu au fost bani destui pentru repararea gropilor. Nu a primit bani primăria din cauză că nu s-au alocat destui de la buget din cauza veniturilor mici sau, mai exact, din cauză că statul nu a fost în stare să încaseze taxele (Exemplul este exagerat, dar l-am dat pentru a putea fi vizualizată mai ușor situația, adică mai ușor de înțeles pentru toată lumea. Ideea: ne este afectată calitatea vieții)

Unde este problema? Păi la miniștrii de Finanțe care s-au perindat pe la minister. Nimeni nu a fost în stare să ia hățurile ANAF și să se apuce de condus cum trebuie instituția.

GAP-ul de TVA e prezentat la nivelul anului 2019 și este de 34,9% pentru România. Ca să înțelegem dezastrul. Este vorba despre peste 7,4 miliarde euro. Aceștia sunt bani din TVA pe care autoritățile noastre nu i-au încasat sau nu-i încasează, că situația e anuală și e mai rea.

Cum amintea și Gabriel Biriș astăzi într-o postare, ieri guvernanții s-au bucurat că au intrat de la UE 1,8 miliarde euro. În opinia sa, când vor sosi datele pe 2020 e posibil să vedem un deficit de încasare a TVA mult mai mare.

Răspunzând la întrebările de la începutul articolului, când nu încasezi cât trebuie, înseamnă că ai mai puțini bani la buget. Mai departe, înseamnă că nu poți aloca destule resurse pentru îmbunătățirea serviciilor oferite de stat cetățenilor, de la investițiile în sănătate, la educație. În funcție de resurse, poate îți poți permite creșteri mai mari de pensii și alocații, ba chiar să scazi taxarea pe muncă.

(Am simplificat mult, pentru a fi pe înțelesul tuturor. Privim bugetul general consolidat ca un întreg, pentru că se pot face alocări în funcție de dorința guvernamentală între diverse bugete)

Când bugetul de stat are deficit, înseamnă că facem împrumuturi pentru a acoperi necesarul de bani pe care nu-l avem. Deficitul înseamnă bani pe care statul îi împrumută și pe urmă îi vedem în datoria publică.

În general, miniștrii de finanțe când sunt întrebați despre datoria publică, ei dau de înțeles că va scădea, deoarece crește PIB-ul și ca procent din el va fi mai mică.

În realitate, ea crește în termeni nominali. Adică miliardele se adună. Ministerul Finanțelor nu a mai actualizat de câteva luni datele privind datoria publică, dar cele de la final de august arată 550,3 miliarde lei. Și crește ca un bulgăre de zăpadă datorită deficitului, iar privind mai departe, de fapt pentru că statul nu este în stare să încaseze taxe ca alte state.

În cazul TVA, revenind la povestea cu care am început, avem cel mai mare GAP pe TVA din UE, de 34,9% (venituri pe care nu le-am încasat). Cât aveam în 2018? 32,7%. Adică situația s-a înrăutățit. După noi sunt Grecia (25,8%) și Malta (23,5%).

Dar bulgarii, cum stau bulgarii? Păi sunt „la ani lumină” depărtare de noi. GAP de TVA de 8,3% în 2019, în scădere de la 10,8% în 2018.

De ce e situația bună la ei? Păi au fost în stare să finalizeze programul cu Banca Mondială: și-au modernizat ANAF-ul. În România s-a întâmplat opusul. Am renunțat la programul cu instituția internațională. De aceea suntem aici.

Cele mai mici deficite de TVA sunt în Croația (1%), Suedia (1,4%) și Cipru (2,7%).

Astăzi era supărat ministrul Muncii, Marius Budăi, că: de ce a fixat România o țintă de 9,4% din PIB în PNRR pentru cheltuielile cu pensiile, în contextul în care media în UE este de 13%.

Mai avem nevoie de un răspuns la această întrebare după cele de mai sus?

Pensiile nu se plătesc din PIB, ci din buget. Adică din încasări și împrumuturi. Noi nu încasăm destul, ca să ne permitem. Dacă e supărat pe cineva, ar trebui să fie pe miniștrii de finanțe din ultimii ani că nu au făcut nimic în sensul îmbunătățirii colectării. Dacă programul cu Banca Mondială era finalizat și nu se renunța la el, acum nu mai exista această discuție.