În ultimii 17 ani, municipiul București a adăugat la teritoriul său o suprafață mai mare decât suprafața Oradei, arată datele INS, consultate de HotNews. Există de asemenea orașe care s-au ”contractat”, uneori cu peste 1000 de hectare, iar altele care și-au mărit teritoriul de aproape 20 de ori. De ce ”cresc” sau ”scad” suprafețele orașelor? Explicațiile sunt multe: de la presiunile făcute de dezvoltatori pentru includerea unor terenuri în perimetrul intravilan, la dezvoltarea industrială intensivă. În cazul orașelor care au înregistrat un recul, e vorba de dez-industrializare, de plecarea localnicilor la muncă în străinătate sau de îmbătrânirea populației.

HotNews.roFoto: Hotnews

Mai întâi, orașele care și-au redus suprafața în ultimii 17 ani: Mizil e de departe pe primul loc, ”pierzând” peste 1400 de hectare.

La Mizil, potrivit unui raport propriu al Primăriei, situația e foarte precară. Conform Atlasul zonelor urbane marginalizate din România ce prezintă distribuția zonelor dezavantajate și a comunităților marginalizate, oraşul Mizil are 3 zone marginalizate: una de tip mahala și alte două zone încadrate ca zone de tip istorice (centrale) cu locuințe sociale și/sau clădiri ocupate abuziv. Starea tehnică a drumurilor din Mizil, mai arată raportul citat, nu este corespunzătoare standardelor de siguranță şi trafic, aproape jumătate din infrastructura rutieră a oraşului nu respectă standardele, având platforme pietruite, balastate sau balast în amestec cu pietriș.

Alte puncte slabe ale orașului (potrivit raportului linkuit mai sus): Necorelarea proiectelor de reabilitare a drumurilor cu intervențiile la rețelele de apă, canalizare sau gaze; Lipsa transportului în comun urban; Lipsa zonelor de agrement; Lipsa spațiilor de joaca; Parte din drumurile și rețelele de utilități riscă să rămână nemodernizate sau nereabilitate din cauza posibilităților financiare reduse ale localității; Suprasolicitarea infrastructurii de apă potabilă. Nu e de mirare că orașul e în declin, fără a intra în comentarii legate de competențele celor care s-au perindat la administrarea treburilor publice acolo.

Topul oraselor aflate în contracție (click pe imagine pentru a o mări):

Ploieștiul, Slănic Moldova sau Eforie sunt ale câteva orașe care s-au contractat în ultimii 17 ani.

Forma unui oraș este rezultatul dinamicii demografice, economice și sociale. Pe de o parte, ele pot ”crește” ca urmare a expansiunii economice sau se pot „contracta” din cauza dinamicii sociale, cum ar fi îmbătrânirea populației și contracția spațială, arată un raport al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, realizat cu sprijinul Băncii Mondiale.

Legislația și investițiile sunt instrumentele esențiale în cadrul dinamicii la nivel local, regional și național; prin urmare, implicațiile teritoriale ale deciziilor de reglementare și de investiții trebuie gândite cu mare atenție.

Impactul dinamicii unui oraș se extinde cu mult dincolo de limita sa administrativă. Între influența pe care orașul o exercită asupra zonelor din imediata sa vecinătate și forțele regionale care modelează un oraș există o relație de atracție-respingere, necesitând o integrare mai bună între sectoare și o cooperare interjurisdicțională mai strânsă la nivel metropolitan, arată Raportul realizat cu experții Băncii Mondiale.

Decalajul economic și dezvoltarea inegală a orașelor din România se reflectă în modelele de dezvoltare demografice și spațiale, creând diferențe mari între principalii poli de creștere economică – București, urmat de cele mai mari 7 orașe, orașele secundare mai puțin performante cu importanță regională și un număr mare de orașe de dimensiuni mici și medii cu o economie cu probleme, după cum se detaliază în raportul Orașe-magnet al Băncii Mondiale.

Între performanța economică și calitatea vieții, a spațiului construit și a infrastructurii publice din centrul urban există o relație de tip cauză-efect, existența acestor elemente putând atrage atât investiții, cât și migranți. În general, orașele mari au instrumentele necesare pentru a soluționa problemele spațiale pe măsură ce apar, însă trebuie acordată mai multă atenție orașelor secundare mai puțin performante și orașelor mici aflate în scădere.

Mai jos, topul celor mai mari viteze de creștere a suprafețelor orașelor României (click pe imagine pentru a o mări)

Orașul Scornicești conduce în topul „expansiunii”, el mărindu-și suprafața de aproape 20 de ori din 1993 până în 2020, fiind urmat de Comarnic, cu 15.

Expansiunea spațială nu este legată exclusiv de tendințele economice și demografice pozitive, întrucât chiar și unele orașe mai puțin prospere sau dinamice au continuat să-și extindă masa urbană. Dezvoltarea neplanificată determinată de prețul terenurilor, accesibilitatea autovehiculelor pentru un număr tot mai mare de oameni, schimbarea nivelului de trai și a stilului de viață inclusiv prin preferința pentru locuințe mai mari (unifamiliale) în în zone mai liniștite și mai puțin poluate și creșterea mobilității clasei superioare și de mijloc contribuie la expansiunea zonei construite.

În această categorie sunt incluse orașe mari, cu o economie prosperă, unde dezvoltarea periurbană a avut loc în ciuda unui nucleu urban relativ stagnant, și chiar unele orașe mai mici, de exemplu, cele aflate în vecinătatea unui pol dinamic. Cluj-Napoca, Ploiești și Brașov sunt câteva exemple de poli de creștere cu cea mai rapidă expansiune, în timp ce Zalău și Târgoviște sunt exemple interesante de creștere a orașelor de dimensiuni medii.

Avem apoi orașele ”stagnante”: orașe mai puțin dinamice, a căror amprentă urbană a rămas relativ neschimbată în ciuda declinului demografic general (în această categorie sunt incluse orașele cu o modificare a suprafeței construite între -5% și 5%) .

În perioada 1990-2006 (considerată de tranziție), 17,5% dintre reședințele de județ puteau fi considerate stagnante. În perioada de după 2006 și până în prezent 27,5% dintre reședințele de județ au cunoscut o stagnare relativă: un procent ridicat este reprezentat de reședințele de județ mai mici și mai puțin dinamice, cu o expansiune limitată, cum ar fi Buzău, Reșița, Călărași, Slatina sau Deva, mai arată raportul MLDPA și Banca Mondială.

Configurația spațială a orașelor este într-o continuă schimbare, deoarece țesutul urban continuă să crească, să se contracte sau să se fragmenteze, la fel ca un organism viu. Transformarea urbană în România după 1989 nu a avut la bază o viziune cuprinzătoare asupra dezvoltării care să țină cont de punctele forte și provocările specifice fiecărui oraș; prin urmare, creșterea a fost mai degrabă una organică și necoordonată, în funcție de cerințele pieței și de inițiativa individuală, atât în interiorul, cât și în exteriorul limitelor administrative ale orașului.

Evoluția suprafeței construite este strâns legată de schimbările demografice și economice. Ca urmare a procesului de dezindustrializare de după prăbușirea regimului comunist și a scăderii severe a economiei din anii ’90, s-a putut observa o tendință dublă de migrație spre orașele prospere și de migrație inversă spre zonele rurale.

După anul 2000, în România se observă o creștere a migrației externe și a mobilității teritoriale a forței de muncă, Bucureștiul și cei 7 poli de creștere atrăgând majoritatea migranților – București este orașul cel mai atractiv, urmat de Timișoara, Cluj-Napoca și Iași, în timp ce Constanța și Craiova încearcă din răsputeri să-și păstreze atractivitatea.

România se confruntă cu un puternic declin demografic din cauza îmbătrânirii populației, a scăderii natalității și a migrației. Totuși, există câteva reședințe de județ unde populația a crescut. Printre orașele care au înregistrat o creștere a populației se numără trei dintre cele mai dinamice orașe – Alba Iulia, Cluj-Napoca și Sibiu, trei orașe din regiunea Moldovei – Iași, Suceava, Vaslui, dar și Bistrița – una dintre reședințele de județ mai mici. Este de remarcat faptul că un factor de creștere demografică în regiunile din Moldova este reprezentat de imigrația din Republica Moldova.

În același timp, orașele mici situate în imediata apropiere a unei reședințe de județ au continuat de obicei să crească. Câteva exemple excepționale din cele mai dinamice zone periurbane sunt Florești, situat în apropiere de Cluj-Napoca, a cărui populație a crescut de peste cinci ori față de cea raportată la recensământul din 1992, și Giroc, situat în apropiere de Timișoara, a cărui populație s-a triplat.

Și acum întrebarea finală: Oglindă, oglinjoară, care sunt cele mai mari orașe din țară? Lista e mai jos (click pe imagine pentru a o mări):

Citește aici varianta integrală a Raportului comun al MDLPA și Banca Mondială