Românii indică o susținere foarte ridicată pentru scutirea de impozitare a celor care au salariu minim pe economie (73% acord), precum și pentru impozitarea suplimentară a celor care poluează (73% acord). În privința impozitării suplimentare pentru cei care au mai multe locuințe, părerile sunt destul de împărțite: 55% sunt de acord, 41% sunt în dezacord, iar 5% nu și-au exprimat o părere, arată un studiu al Fundației Friedrich Ebert.

HotNews.roFoto: Hotnews

În privința creșterii impozitului pe moștenire, aproape trei sferturi dintre cei care și-au exprimat o opinie sunt în dezacord (73%, reprezentând 59% din total). Este și întrebarea cu rata cea mai mare de non- răspunsuri, urmare probabil a faptului că valoarea acestui tip de impozitare este puțin cunoscută. Merită notat că în România taxa pe succesiune este de 1% din valoarea proprietății transferate, indiferent de valoarea acesteia, mult sub media Uniunii Europene, unde este de 3,8% pentru proprietăți de 350.000 USD, respectiv de 5,1% pentru proprietăți de 750.000 USD și de 10,3% pentru cele de 3 milioane USD. În același timp, țări precum China, Croația, India și Rusia nu au deloc impozite pentru succesiune.

În privința impozitării suplimentare pentru cei care au mai multe locuințe, părerile sunt destul de împărțite: 55% sunt de acord, 41% sunt în dezacord, iar 5% nu și-au exprimat o părere.

Perspectiva de a crește impozitarea companiilor împarte respondenții în două categorii aproape egale: 46% sunt de acord, în timp de 41% sunt în dezacord (13% nu și-au exprimat o opinie).

În ansamblu, atitudinile față de rolul statului pe piața muncii sunt slab sau deloc corelate cu determinanți socio-economici și cu perspectiva asupra instituțiilor. Există trei excepții notabile: bărbații susțin într-o măsură substanțial mai mare decât femeile ca numărul angajaților la stat să fie redus; atât femeile, cât și respondenții tineri susțin într-o măsură mai ridicată decât restul respondenților ca salariul minim pe economie să fie mai mare. Nici în cazul atitudinilor față de rolul statului pe piața muncii, autoplasarea pe axa stânga-dreapta nu este un predictor însemnat. Doar în cazul preferinței pentru creșterea salariului minim pe economie persoanele care se consideră a fi de stânga tind să susțină mai frecvent creșterea salariului minim pe economie, însă relația este puțin intensă.

Principalele concluzii ale studiului:

• › Există un segment mare din cadrul societății românești care se percepe pe sine ca fiind de dreapta, însă autoplasarea ideologică nu prezice aproape deloc preferințele pentru politicile de tip progresist sau conservator.

• › În ansamblu, există o susținere consistentă pentru un spectru larg de politici care pot genera mai multă egalitate socială. Astfel, marea majoritate a respondenților ar fi de acord cu mărirea a cel puțin unui tip de impozit dintre cele evaluate. În același timp, există o susținere ridicată pentru scutirea de impozitare pentru cei care câștigă salariul minim pe economie, precum și pentru impozitarea progresivă a veniturilor. În general, datele indică nivele ridicate de susținere economică pentru grupurile vulnerabile, inclusiv prin politici de locuire favorabile celor care nu își pot permite locuințe decente.

• › Susținerea pentru politici sociale este structurată în funcție de clasa socială a respondenților. Rezistența cea mai mare față de statul social se regăsește în rândul persoanelor cu venituri ridicate și studii superioare, însă chiar și în rândul lor susținerea pentru politici sociale comprehensive este substanțială.

• › Cei mai mulți respondenți își doresc nu doar un stat mai activ pe partea socială, ci și un stat responsiv și cu mai puține probleme de corupție.

• › În ansamblu, preferințele pentru politici sociale sunt slab sau deloc corelate între ele, fapt care sugerează că adesea răspunsurile subiecților nu au la bază convingeri și cunoștințe clare, ca urmare a dezbaterilor sărace și a pozițiilor lipsite de nuanțe din spațiul public. Există însă și câteva situații în care atitudinile respondenților sunt mai puțin influențate de discursul mediatic dominant. Astfel, majoritatea subiecților consideră că înainte de 1989 oamenii duceau un trai mai bun din punct de vedere socio- economic. Majoritatea consideră și că drepturile civile și libertatea de mișcare erau limitate în perioada comunistă.
  
  
• › O mare parte dintre respondenți sunt de acord cu susținerea de către stat a organizării angajaților în sindicate, chiar dacă percepțiile asupra liderilor de sindicat sunt preponderent negative. Luate împreună, toate aceste rezultate conduc la un fapt aparent paradoxal: deși la nivelul societății românești există o susținere consistentă pentru o bună parte dintre politicile de tip progresist, acțiunile oamenilor politici nu reflectă aceste preferințe.
  

• › Ar fi utilă dezvoltarea unor programe destinate părinților, prin care aceștia să fie ajutați să devină mai interesați de parcursul educațional al copiilor lor. Efortul elevilor și interesul părinților sunt considerate printre cei mai importanți factori pentru succesul școlar, ceea ce înseamnă că orice implicare suplimentară a părinților poate avea consecințe benefice asupra performanței copiilor la școală.

• › Politicile publice în sistemul de sănătate trebuie să includă mecanisme de reducere a corupției (sau a percepției cetățenilor asupra corupției). Doar după ce cetățenii vor fi convinși că nu corupția este principala problemă a sistemului se va putea discuta cu folos despre politici publice care să rezolve celelalte probleme identificate de respondenți (finanțarea insuficientă, influența politicului, lipsa personalului sau insuficienta pregătire a acestuia).

• › Percepțiile privind justiția socială și rolul statului reflectă o susținere majoritară pentru o mai mare intervenție a statului în viața economică și socială și pentru mai multă solidaritate socială. Aceste date sugerează că este necesară o regândire a politicilor fiscale, economice și sociale din ultimele decenii. Cu toate astea, încrederea scăzută în instituțiile democrației reprezentative, cuplată cu percepția conform căreia statul ar trebui să își reducă per ansamblu cheltuielile constituie o vulnerabilitate și chiar un obstacol pentru orice efort care își propune un rol mai activ al statului în asigurarea bunăstării cetățenilor. Demersul de reconfigurare a unei societăți mai juste trebuie însoțit de un efort de reformare și democratizare a instituțiilor statului, care să crească încrederea cetățeanului în acestea.