Direcția Generală Antifraudă Fiscală (DGAF) din cadrul ANAF, când a inițiat controale tematice și inopinate nu a realizat în toate cazurile o documentare înaintea deplasării în teren, asupra situației fiscale și a riscului fiscal asociat agenților economici care urmează să facă obiectul controlului, se arată într-un raport al Curții de Conturi.
Referitor la efectuarea acțiunilor de control tematic, operativ și inopinat s-a constatat că:
• nu în toate cazurile a fost precizat, în conținutul procesului-verbal, obiectivul controlului sau descrierea faptei (motivului de fapt) constatate de către inspectorii antifraudă;
• deși în unele acte de control a fost menționat că au fost întocmite procese-verbale de ridicare de înscrisuri, în fapt, acestea nu au fost întocmite și nici nu au fost ridicate înscrisuri;
• au fost identificate situații în care, în procesele-verbale încheiate, la „Capitolul II - Prevederi legale încălcate” au fost menționate acte normative care nu pot fi imputate societăților comerciale.
Referitor la întocmirea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor (PVCSC) și/sau aplicarea sancțiunilor s-a constatat existența unor situații precum:
- au fost aplicate sancțiuni contravenționale pentru fapte prescrise la data aplicării sancțiunii;
- stabilirea eronată a calității de subiect activ al contravenției, în cazul unor PVCSC întocmite la persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale;
- faptele sancționate au fost încadrate în mod eronat din punct de vedere juridic;
- cuantumul sancțiunii aplicate nu a fost corelat cu gradul de pericol social al faptei săvârșite;
- întocmirea PVCSC pentru fapte contravenționale reținute în sarcina contravenienților care nu întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor;
- practică neunitară cu privire la aplicarea sancțiunilor contravenționale pentru aceeași faptă.
Referitor la consemne și măsuri asiguratorii s-au constatat:
- întârzieri cuprinse între 20 și 297 de zile pentru întocmirea de acte de control și instituirea de măsuri asigurătorii la 10 contribuabili, ulterior instituirii consemnului;
- lipsa motivării, în unele cazuri, a deciziilor de instituire a măsurilor asiguratorii, respectiv a pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să-și ascundă, eventual să-și risipească patrimoniul evidențiat de către organele de control.
Referitor la valorificarea rezultatelor/acțiunilor de control s-a constatat că:
- în unele cazuri, declararea în inactivitate fiscală a fost făcut cu întârziere de până la 375 de zile de la data întocmirii procesului-verbal;
- la nivelul DGAF nu a fost întocmită, în toate situațiile, Lista de verificare a activităților pentru valorificarea controlului antifraudă, care este un document obligatoriu;
- în cazul unor acțiuni de control, la finalul acțiunii, documentele întocmite de către inspectorii antifraudă nu au fost încărcate în aplicația informatică ACVILA, ceea ce afectează evaluarea ulterioară a riscului fiscal pentru contribuabilii respectivi;
Referitor la întocmirea actelor de sesizare penală s-a constatat că:
- în unele situații, sesizările penale au fost întocmite fără ca la fundamentarea acestora să se țină cont de toate prevederile legale din domeniu;
- nu au fost respectate termenele de întocmire a proiectelor actelor de sesizare a organelor de urmărire penală și trimitere a acestora către structurile competente, respectiv întârzierea față de termenele prevăzute în procedura operațională (PO-44.07);
- nu a fost analizate, întotdeauna, de către personalul de conducere din cadrul DGAF, criteriile de oportunitate în organizarea activității, respectiv prioritizarea actelor de sesizare a organelor de urmărire penală în funcție de gravitatea faptelor sau de valoarea prejudiciilor aduse Bugetului consolidat al statului.
Referitor la utilizarea fondului de timp disponibil s-a constatat:
- durata mare de timp a unora dintre controalele antifraudă;
- utilizarea ineficientă a fondului de timp de către structurile cu atribuții de control ale ANAF în sensul verificării acelorași operațiuni și/sau acelorași perioade fiscale;
- utilizarea unui număr de inspectori antifraudă pe acțiune disproporționat față de gradul de complexitate al lucrării;
- identificarea unor acțiuni de control în care au fost întocmite acte de control intermediare în număr semnificativ de mare.
0
5
