Prețurile alimentelor de import au fost în ultimii 4 ani (2018-2021) ușor mai mici decât prețul alimentelor interne, în special cele din domeniul procesării cărnii, peștelui, fructelor și legumelor, zahărului și la textile/încălțăminte, arată o analiză a Băncii Naționale.
BNR a analizat prețurile a circa 1200 de produse timp de 4 ani, iar concluzia a fost că prețul mediu al produselor importate a fost mai mic decât a celor fabricate local, deși au existat și excepții.
La nivel mai detaliat (pe grupe de produse) prețurile de import sunt mai mari la ulei și la produsele de morărit și panificație, mai arată analiza BNR. La lapte, prețurile de import sunt aproximativ la fel cu cele de la laptele produs local.
În industria ușoară, prețurile de import sunt chiar cu mult mai mici decât prețurile produselor fabricate intern.
În cazul a 60% din produsele alimentare produse autohton, pandemia a adus scumpiri mai mari decât scumpirile produselor de import, BNR presupunând că asta s-ar datora unei fragilități mai crescute a lanțurilor de aprovizionare interne comparativ cu cele internaționale ale marilor rețele de retaileri.
Românii sunt orientați însă spre preț cât mai mic, lucru surprins în analiza Băncii Naționale, care a remarcat că, „deși predomină bunurile produse local, se remarcă o creștere constantă a preferinței pentru importuri de la un an la altul, subliniind importanța factorului preț în decizia de consum”.
În industria ușoară, înclinația spre importuri este evidentă, gravitând în jurul nivelului de 75% (ușor mai crescut pentru îmbrăcăminte decât pentru încălțăminte).
În cazul produselor ne-alimentare, importurile sunt, în linii mari, mai scumpe (industria chimică, industria construcțiilor metalice sau industria auto).
Dar, deși sunt mai scumpe decât produsele locale, oamenii preferă să cumpere din import, ceea ce, spun autorii analizei, sugerează că produsele interne nu corespund cerințelor de calitate ale consumatorilor.
Pe scurt, canalul intern contribuie cu circa 40% la inflația astfel calculată, în timp ce canalul importurilor cu valori între 50% și 60%, fiind însă de așteptat ca aportul celui din urmă să fie superior, dată fiind ponderea mai ridicată în structura IAPC.
În final, a fost realizat un exercițiu contrafactual care are ca scop evaluarea unei decizii de tranziție către consumul de bunuri importate, respectiv produse intern. Rezultatele sugerează faptul că o astfel de decizie are preponderent efecte de amplificare a inflației. În cazul migrației către un consum bazat exclusiv pe importuri, rata contrafactuală a inflației ar depăși-o pe cea efectivă cu un procent cuprins între 2 și 14%.
1
21
