Când BNR este îngrijorată de inflație (și este), crește ratele dobânzilor pentru a încetini ritmul creșterii economice. Dacă Isărescu crește prea mult dobânzile, ar provoca o recesiune - adică o aterizare dură. Dacă Banca Centrală reușește să crească dobânzile suficient cât să încetinească economia și să tempereze inflația dar fără a provoca o recesiune, înseamnă că reușește o aterizare lină a avionului. Cu condiția ca premierul să nu facă mișcări bruște.
Situația economică actuală e fluidă, iar inflația ridicată, înăsprirea politicii monetare și scăderea cererii externe ar putea întoarce narativul privind aterizarea blândă a economiei, arată un raport publicat luni de BRD.
Tuturor ne-ar plăcea o aterizare lină a economiei, dar din păcate asta nu depinde doar de noi și nici măcar doar de Isărescu
Ținta de inflație a Băncii Centrale este de 2,5%, ceea ce ar însemna o dublare a prețurilor la fiecare 28,8 ani, un interval de timp rezonabil pentru a fi gestionat fără foarte mare stres. E drept, nici anul acesta și mai mult ca sigur nici în 2024 ținta nu va fi atinsă, din motive care țin atât de noi cât și de partenerii comerciali (de unde importăm inflație sau unde exportăm scumpirile).
„Unele semnale din zona Euro nu ne sunt deloc favorabile”, arată raportul BRD publicat luni. Procesul de dezinflație va continua, dar mai lent, spun autorii analizei de luni. Potrivit acestora, piața muncii arată bine, deși are probleme structurale persistente.
Partea proastă cu inflația este că durează mult până când revine în limite decente. O cercetare a FMI recent publicată identifică peste 100 de episoade de șoc inflaționist în 56 de țări începând cu anii 1970. Doar în 60% din episoade inflația a fost „rezolvată” în 5 ani.
De multe ori, statele au sărbătorit „prematur” scăderea inflației, care cobora puțin, după care se re-aprindea. Țările care au rezolvat inflația au avut o politică monetară mai strictă, menținută constant în timp, o creștere mai scăzută a salariilor nominale și o depreciere mai mică a monedei. Dezinflațiile reușite au fost asociate cu pierderi de producție pe termen scurt, dar nu cu pierderi mai mari de producție, de ocupare a forței de muncă sau de salarii reale pe un orizont de 5 ani
E drept, creșterea salariilor reale a revenit pe un teritoriu pozitiv. Dar...
Corecția dezechilibrului fiscal se dovedește o nucă dificil de spart
Băncile centrale din Europa Centrală și de Est încep să coboare dobânzile, tendință căreia BNR i se va alătura probabil mai târziu, având în vedere inflația de bază persistentă, tensiunile pe piața muncii și incertitudinea privind consolidarea fiscală, se arată în document.
PIB-ul zonei euro a crescut cu 0,1% în al doilea trimestru (față de primul trimestru) și cu 0,5% față de trimestrul al II-lea din 2022. Economii mari cum e Franța și Spania au afișat creșteri trimestriale pozitive, în timp ce economia germană a stagnat.
Sub presiunea inflației ridicate, a înăspririi politicii monetare și a scăderii cererii externe, economia noastră a crescut cu un modest +0,9% (trimestru la trimestru) sau cu +1,1% (ritm anualizat) Luat pe primele 6 luni, creșterea a fost de 1,7% , cu un neobișnuit sau atipic decalaj între cititrea seriei brute și a celei ajustate sezonier.
Pe scurt, avem simptome de gripă, dar o ducem pe picioare deocamdată. Creșterea vânzărilor cu amănuntul (motorul care ținea creșterea economiei pe picioare) abia de a reușit să se mențină pe plus în primăvară.
Încetinirea creditării, creșterea ratelor populației la bănci și scumpirile la utilități s-au tradus printr-o scădere a consumului mai ales în zona de bunurilor de folosință îndelungată (în special mobilă și electronice), arată analiza BRD.
Producția industrială a scăzut și ea cu 5,5% în T2’23, scădere care s-a propagat în toate subsectoarele. Evoluția din România corespunde cu ceea ce se întâmplă în regiune: industria europeană se confruntă cu pierderi de competitivitate cauzate de fragmentarea economică globală și de creșterea costurilor de producție.
Nu cu mult timp în urmă, toată lumea lăuda avantajele globalizării. Acum vedem și jumătatea goală a aceluiași fenomen.
Chiar și sectorul construcțiilor, care a crescut cu un solid +13,4%, arată că această creștere se datorează lucrărilor de inginerie civilă pe fondul proiectelor mari de infrastructură de transport precum și lucrărilor care se derulează la rețelele de încălzire, apă și canalizare.
În zona euro (principalul nostru partener economic) sentimentul de business (măsurat prin indicatorul PMI compus a scăzut până la cel mai mic nivel din ultimele 33 de luni), iar sectorul serviciilor s-a răcit ca urmare a contracției industriale.
Cum firmele europene devin mai reticente, ele își amână extinderea afacerilor și nu mai fac nici angajări. Cât privește economia germană, managerii de acolo și-au manifestat pentru a patra lună la rând pesimismul, deteriorarea volumului de comenzi noi jucând aici rolul-cheie.
Corecția fiscală- contează mărimea pașilor și frecvența lor. Deocamdată nu știm nimic, dar nu avem un bun istoric
Mai multe lucruri pun la îndoială realizarea foii de parcurs privind corecția fiscală, dealtfel ambițioasă: mărimea deficitului structural, inflexibilitatea cheltuielilor, peisajul macrofinanciar în schimbare - creștere economică mai lentă, costuri mai mari ale serviciului datoriei sau ciclul pluri-electoral din 2024, arată analiza BRD.
Guvernul lucrează și va face public în curând un pachet de măsuri fiscale care să sprijine corecția fiscală. Subliniem aici necesitatea ca ritmul și consistența acestui pachet să nu afecteze cererea privată și să proteje în același timp pe cei mai vulnerabili, spun autorii analizei.
Salariul minim- atenție la efectele secundare nedorite
Atrăgătoare din punct de vedere politic și prezentate ca un mecanism împotriva sărăciei, salariul minim a fost în centrul atenției în ultimii ani, pe fondul costului vieții. În timp ce susținătorii creșterii salariului minim tind să-l „vândă” ca pe o situație de win-win, trebuie înțeles că economia este în cele din urmă despre compromisuri.
Deciziile privind creșterea salariul minim trebuie elaborate cu atenție, luând în considerare particularitățile contextului socio-economic - competitivitate, creșterea productivității și perspectivele de angajare.
În timpul fazei de expansiune, economia este capabilă să absoarbă creșterile de costuri cu un impact redus în privința ocupării forței de muncă, mai ales dacă creșterile salariului minim pornesc de la o bază scăzută.
Dar într-un mediu economic precar și incert, creșterile rapide ale salariului minim pot genera efecte secundare care să dăuneze exact acelor persoane pe care ar fi trebuit să le ajute.
Salariul minim nu trebuie privit ca un panaceu pentru reducerea sărăciei și nici ca o „garanție” a unui nivel de trai decent. Dacă „jumătatea plină” a creșterii salariului minim pare imediată și evidentă - protejează nivelul de trai al lucrătorilor prost plătiți, efectele pe termen lung sunt de obicei mai subtile și mai nuanțate.
În ceea ce privește viitoarele decizii de majorare a salariului minim, vedem două îngrijorări: 1) raportul relativ ridicat dintre salariul minim și salariul mediu ar putea induce mai multe distorsiuni pe piața muncii, inclusiv: disponibilitate redusă a intrării pe piața muncii, o ocupare mai slabă în cazul lucrătorilor necalificați și fără experiență, dificultăți în creștere cu privire la atragerea lucrătorilor cu înaltă calificare și o creșterea mai scăzută a productivității. Al doilea risc este cel al formării unei spirale salarii-preț.
Ținând cont de ponderea ridicată a lucrătorilor cu salariul minim în România, creșterile salariului minim tind să amplifice efectul inflației asupra salariilor agregate.
0
14
