Necesitatea unor investiții inițiale mari în tranziția la energie verde s-ar putea dovedi mai dificilă pentru gospodăriile mai sărace. Iar abordarea pentru reducerea sărăciei trebuie să cuprindă protecție socială, programe de reconversie profesională și asigurarea unor oportunități alternative de ocupare, arată un rapot publicat marți de Banca Mondială.
Politicile care vizează schimbările climatice și atenuarea lor pot afecta bunăstarea gospodăriilor prin mai multe canale
Pentru a înțelege în ce mod șocurile climatice și de mediu și politicile care vizează clima pot să afecteze gospodăriile din România, această secțiune urmează un cadru care ia în calcul șapte canale principale de transmitere a riscului climatic și de mediu și a acțiunilor climatice:
1) prețuri; 2) piața muncii; 3) productivitatea; 4) infrastructura; 5) schimbări de reglementări și politici; 6) tipare de utilizare a terenurilor; 7) plase de siguranță.
Este esențial să înțelegem aceste canale pentru a proiecta în mod adecvat politici de atenuare a schimbărilor climatice cu scopul de a minimiza impactul asupra bunăstării și migrației.
Deși unele dintre impacturile riscurilor climatice și ale politicilor de adaptare sunt descrise mai jos, accentul principal se pune pe rolul politicilor de atenuare a schimbărilor climatice. Rezultatele în materie de bunăstare iau în considerare indicatori monetari, cum ar fi sărăcia și vulnerabilitatea, precum și indicatori non-monetari, cum ar fi siguranța alimentară, capitalul uman și coeziunea socială. Mai mult, pot fi influențate și tiparele de migrație.
După cele două șocuri recente – pandemia de COVID-19 și invazia rusă în Ucraina, încetinirea creșterii economice și tendințele demografice vor duce la o încetinire a reducerii sărăciei. Rata riscului de sărăcie se preconizează că va scădea cu 1,9 puncte procentuale între 2019 și 2030, ajungând la aproximativ 9,9 % și va continua să scadă, dar într-un ritm încetinit, în următoarele două decenii.
Creșterea salariilor reale va încetini și se va alinia mai îndeaproape cu creșterea productivității
Gospodăriile cu copii și gospodăriile mari cu mai mult de cinci membri se confruntă cu rate mai mari ale sărăciei, iar până în 2030 este posibil să cunoască o încetinire a ritmului de reducere a sărăciei cu 0,6 puncte procentuale în comparație cu valorile de referință.
Printre alte provocări pentru aceste gospodării se numără resursele limitate, rețelele inadecvate de siguranță socială și barierele pentru persoanele cu dizabilități în ocuparea unui loc de muncă.
Ar trebui acordată o atenție prioritară acestor gospodării, pentru a aborda nevoile lor în timpul procesului de decarbonizare, de exemplu rețele țintite de siguranță socială, acces mai bun la educație și oportunități de ocupare pe piața muncii.
Deși ratele sărăciei ar putea să persiste sau să crească temporar pe termen scurt, se poate realiza un progres pe termen lung în reducerea sărăciei la aceste grupuri vulnerabile.
Deși tranziția la energie verde poate să genereze beneficii economice și oportunități, aceasta poate să presupună provocări și riscuri potențiale, în special pentru lucrătorii cu calificări joase și pentru cei angajați în industriile gri.
Transferurile sociale țintite către cele mai sărace 40 la sută din distribuția veniturilor pot să minimizeze de o manieră eficientă pierderile de bunăstare în timpul procesului de decarbonizare și să fie semnificativ mai eficiente în reducerea sărăciei decât un transfer universal cu aceleași resurse fiscale.
Transferurile sociale nețintite ar putea presupune costuri și riscuri mai mari pe termen scurt
Persoanele sărace sunt mai expuse la dezastrele naturale și la riscurile climatice, mai vulnerabile la șocurile climatice atunci când acestea se produc și mai puțin capabile să se redreseze, din cauza unei capacități reduse de a le face față.
Această vulnerabilitate provine din distribuția geografică a schimbărilor climatice și din faptul că sectoare precum agricultura și pescuitul, care sunt sensibile la schimbările climatice, se bazează pe populația săracă. Adesea, această populație nu are activele - și nici rețelele sociale și rețelele de siguranță - necesare pentru a răspunde în mod eficient la impacturile schimbărilor climatice, ceea ce duce la o reziliență scăzută. Schimbările climatice exacerbează riscurile cu care se confruntă populația cea mai săracă, perpetuând sărăcia.
În comparație cu alte țări din UE, România se confruntă cu un risc mai mare de pierdere de active și de bunăstare, din cauza riscului ridicat de dezastre, care se poate atribui în parte schimbărilor climatice.
Pe baza datelor recente, riscul la care sunt expuse activele din cauza dezastrelor naturale în România este estimat la 0,41 la sută din PIB, iar riscul de pierdere a bunăstării este estimat la 0,58 la sută din PIB, ambele valori fiind peste cele din alte țări din Europa Centrală și de Est.
Adesea, persoanele sărace sunt afectate în mod disproporțional de dezastrele naturale, confruntându-se u o pierdere mai mare de avere și venituri și având o reziliență mai mică și o capacitate limitată de a face față acestor situații. Aplicarea de măsuri preventive în România ar putea să reducă pierderile de active cu până la 13 la sută și pierderile de bunăstare cu până la 16 la sută.
Este crucial să se stabilească dacă municipalitățile expuse la un risc mai ridicat de sărăcie sunt expuse și la hazarduri climatice și la risc de dezastre.
Tranziția verde va afecta în mod disproporționat lucrătorii necalificați
Efectele măsurilor de atenuare a schimbărilor climatice asupra ocupării forței de muncă în ansamblu sunt preconizate a fi marginal negative pe termen scurt, dar ușor pozitive pe termen lung.
Ocuparea totală a forței de muncă ar putea scădea mai rapid în scenariul cu decarbonizare, sectorul mineritului, sectorul manufacturier și cel al generării de energie electrică (printre principalele sectoare supuse decarbonizării) cunoscând cele mai abrupte scăderi în materie de ocupare, urmate de comerțul cu ridicata și comerțul cu amănuntul, transportul și anumite servicii (bancare și imobiliare).
Se preconizează că agricultura, construcțiile, administrația publică și alte servicii vor suferi efecte minime. Însă până în 2050, se preconizează că scenariul cu decarbonizare va genera o ocupare mai mare a forței de muncă în ansamblu, în special în servicii, fără nicio diferență în ceea ce privește creșterea reală a salariilor.
Pe măsură ce piața muncii din România trece la sectoare mai verzi, lucrătorii necalificați vor fi afectați de un declin mai mare al oportunităților de ocupare. Pe termen scurt, declinul în materie de ocupare a forței de muncă în cazul lucrătorilor necalificați poate fi atribuit restructurării industriilor cu emisii intensive de carbon, care va duce la o cerere scăzută de forță de muncă.
Dar se preconizează că vor exista câștiguri pozitive în materie de ocupare pe termen mediu și lung, pe măsură ce eforturile de decarbonizare vor crea noi oportunități de ocupare în sectorul energiilor regenerabile, eficienței energetice și al tehnologiilor verzi. Va exista o cerere mare de lucrători calificați în aceste sectoare emergente, ceea ce subliniază importanța unor programe de formare eficiente pentru a acoperi deficitul de competențe.
Transformarea pieței muncii în România va implica o schimbare la nivelul mixului de competențe ale lucrătorilor în diferite sectoare. Procentul de lucrători slab calificați în agricultură este preconizat să crească, în timp ce sectorul manufacturier, construcțiile și serviciile vor cunoaște o creștere a numărului de lucrători cu calificări medii și înalte. Pe termen lung, sectorul administrației publice, al intermedierii financiare, al educației și al sănătății ar urma să ofere un procent mai mare de locuri de muncă cu calificare înaltă.
Tranziția la economia verde va necesita eforturi semnificative de conversie și reconversie profesională a forței de muncă
În România au început să apară locurile de muncă verzi. Analiza Băncii Mondiale bazată pe instrumente de inteligență artificială (AI) și învățare automată (ML) arată că ofertele de locuri de muncă verzi reprezintă 9 la sută din anunțurile de angajare de pe piața muncii din România.
Cele mai frecvente ocupații verzi sunt în sectorul ingineriei, vânzărilor și marketingului pentru energii regenerabile sau eficiență energetică, predominant în București și Cluj-Napoca. De remarcat că cele mai multe astfel de locuri de muncă vacante au apărut până acum în ocupații noi și emergente, mai degrabă decât în forme mai verzi ale ocupațiilor tradiționale.
Angajatorii care oferă locuri de muncă verzi solicită adesea un nivel mai înalt de competențe. În special, sunt căutate cunoștințe și abilități STEM—care necesită aptitudini mai bune de calcul și alfabetizare decât media din România, în plus pe lângă aptitudini de cunoaștere a limbii, ascultare activă și proiectare.
De asemenea, pe piața locurilor de muncă verzi este foarte apreciată o experiență de muncă mai îndelungată. Mai mult, lucrătorii angajați pe locuri de muncă verzi nu numai că au competențe fundamentale mai solide, ci le și folosesc mai intens și mai frecvent, atât acasă, cât și la locul de muncă.
Cererea de competențe compatibile cu locurile de muncă verzi este cea mai mare în sectorul comerțului cu amănuntul, al construcțiilor, în agricultură și în sectorul manufacturier. Aceste industrii oferă lucrătorilor cele mai clare rute de tranziție la locuri de muncă verzi, dată fiind similaritatea de sarcini în rolurile relevante, însă este posibil ca trecerea de la un sector la altul să nu fie întotdeauna ușoară.
0
1
