Bucureștiul este cea mai atractivă zonă urbană din țară. Acesta este principalul pol de atracție a companiilor și a locuitorilor - fie aceștia migranți pe distanțe scurte sau lungi – din întreaga țară. Conform studiului Orașe Magnet realizat de Banca Mondială, capitala în sine generează aproximativ 25% din PIB-ul național și peste 1,1 milioane de locuri de muncă, fiind nucleul zonei cu cea mai mare densitate de companii.
Prin urmare, zona de captare a Capitalei se extinde până la 100 km (de exemplu, partea de nord a județului Teleorman), în special în zonele ușor accesibile, cu o dezvoltare economică slabă, deoarece salariul mediu net lunar în București este cel puțin dublu decât în majoritatea județelor din jur (Ialomița, Călărași, Giurgiu, Teleorman), ceeace îl face atractiv inclusiv pentru naveta pe distanțe lungi.
Dacă luăm în calcul doar suprafața intravilană a orașelor și municipiilor din România (sursa de date: Tempo online) și populația care locuiește acolo, dăm de o surpriză la vârful clasamentului. Nu Capitala, ci orașul sucevean Frăsin apare ca fiind cel mai dens populat oraș din România.
Orașele cu cea mai ridicată densitate a populației în intravilan:
Suprafața totală a localității este de 8731 ha, dar cea intravilană este de 79 ha. Numărul locuitorilor (date de la Recensamantul din 2021) este de 6500 de locuitori. Marea majoritate a populatiei active a orasului Frasin lucrează în prelucrarea lemnului, minerit dar si in domeniul serviciilor.
Economia localitatii este predominant industrială, se arată pe site-ul Primăriei Frăsin. Industria cel mai bine reprezentata este cea a prelucrarii lemnului, existand societati care au obiect de activitate atat exploatarea lemnului cat si prelucrarea acestuia.
Sectorul privat este deosebit de bine reprezentat, fiind inregistrate 120 societati comerciale , asociatii familiale fiind in numar de 65 si un numar de 25 Persoane fizice autorizate care desfasoara activitati economice independente.
Densitatea – de ce contează masa economică
Potrivit metodologiei Băncii Mondiale din „Raportul Dezvoltării Globale: Remodelarea Geografiei Economice” (RDG 2009), densitatea poate fi definită ca producţie economică per unitate de suprafaţă.
În unele cazuri, conceptul de densitate preia din semnificaţia tradiţională a termenului, și anume concentraţia geografică a populaţiei; de fapt, această densitate este adesea asociată cu concentrarea resurselor economice, care poartă şi denumirea de masă economică. Astfel, uneori se pot utiliza cu aceeaşi semnificaţie ambele sensuri ale densităţii.
Modalitatea în care este exprimată densitatea nu este uniformă în toate ţările şi deseori depinde de modul în care este definit conceptul şi de caracteristicile statistice convenite pentru comparaţia dintre zonele rurale şi cele urbane. Pentru a asigura o abordare consecventă şi corectă, această analiză se bazează pe indicele de aglomerare pentru a măsura densitatea urbană a unei ţări.
În esenţă, o zonă urbană îndeplineşte următoarele două condiţii:
- 1. Densitatea populaţiei este de cel puţin 150 de oameni per kilometru pătrat;
- 2. O „aşezare de dimensiuni rezonabile” este la cel mult 60 de minute depărtare, iar prin aşezare de dimensiuni rezonabile se înţelege o localitate cu populaţia de cel puţin 50.000 de oameni.
Orașele cu cea mai redusă densitate a populației în intravilan:
După îndeplinirea acestor praguri, calcularea indicele de aglomerare necesită parcurgerea câtorva etape suplimentare. În primul rând, locaţiile aşezărilor de dimensiuni rezonabile sunt reprezentate pe hartă pe baza limitei stabilite de populaţie (adică 50.000 de locuitori). În al doilea rând, pentru fiecare aşezare de dimensiuni rezonabile sunt stabilite zonele care înconjoară localitatea pe o rază de o oră. În al treilea rând, se creează grile de densitate a populaţiei pentru a filtra zonele care satisfac condiţiile mai sus menţionate, inclusiv pragul minim de 150 de oameni per kilometru pătrat. Rezultatul total indicat prin grile este echivalent cu populaţia urbană a unei anumite ţări, iar acel număr, împărţit la populaţia totală, este echivalent cu indicele de aglomerare al ţării respective.
Nicio ţară nu poate susţine o creştere pe termen lung fără a permite obţinerea unei concentraţii în creştere de capital economic şi uman în anumite locuri
În general, densitatea este o caracteristică fundamentală a aşezărilor urbane, iar dezvoltarea este strâns legată de o urbanizare crescută. Cu alte cuvinte, nicio ţară nu poate susţine o creştere pe termen lung fără a permite obţinerea unei concentraţii în creştere de capital economic şi uman în anumite locuri.
Motivul acestei evoluţii este faptul că o densitate mai mare generează un număr de avantaje, precum o rezervă de capital mai diversă care să susţină satisfacerea ofertei şi a cererii. Oraşele mai mari se vor baza pe o forţă de muncă mai amplă pentru a-şi susţine economia locală şi, drept urmare, vor creşte, de obicei, mai rapid decât restul ţării.
Pe termen lung, pe măsură ce avantajele aglomerării ajung la un punct maxim în oraşele şi regiunile dezvoltate, aceste avantaje încep să se acumuleze şi în regiunile defavorizate cu condiţia ca în aceste regiuni să existe o fundaţie instituţională solidă care să susţină creşterea economică. Acest lucru include, printre altele, acces la utilități publice, şcoli şi spitale la standarde corespunzătoare, servicii sociale, drepturi funciare, pieţe imobiliare funcţionale etc, arată un raport al Băncii Mondiale.
Orașele Pitești, Ploiești, Târgoviște, Deva, Târgu Mureș, Alba Iulia, Miercurea Ciuc și Brașov raportează cea mai mare pondere a locurilor de muncă ocupate de navetiști (peste 25%). În pofida faptului că unele dintre ele sunt reședințe de județ de dimensiuni medii, aceste orașe se află în centrul unui sistem urban extins (Brașov, Pitești, Deva, Alba Iulia) sau sunt înconjurate de zone rurale dens populate (Târgoviște, Miercurea Ciuc).
Orașe precum Reșița, Tulcea, Botoșani, Vaslui, Giurgiu sau chiar Craiova înregistrează cele mai mici fluxuri de navetiști nu numai pentru că economiile lor s-au restrâns în ultimele două decenii, ci și pentru că împrejurimile lor sunt puțin populate (județele Caraș-Severin și Tulcea au cea mai scăzută densitate a populației pe km2 din România – una este o zonă montană, iar cealaltă cuprinde o mare parte a Deltei Dunării), se mai spune în raportul citat
Zona delimitată de București, Ploiești, Târgoviște și Pitești are o densitate foarte mare a populației (este, de fapt, zona cu cea mai mare densitate a populației din România), dar nu neapărat și o activitate economică pe măsură. Dezvoltarea adecvată a infrastructurii conective și a infrastructurii de afaceri în această zonă ar putea cataliza și atrage activitatea din sectorul privat.
13
5
