In decembrie 2010 Grice arata ca, pe termen lung, investitia in “commodities” risca sa isi dezamageasca fanii. “Din 1870 pana in prezent, in termeni reali, profitul celor care au pariat pe marfuri a fost apropiat de zero” (vezi aici un grafic interesant), fiind net surclasati inclusiv de posesorii de bonduri. Precedenta piata “bull” pentru marfuri s-a asemanat cu managerii englezi de fotbal “au promis mult, au ars frumos pentru o vreme dar in cele din urma s-au dovedit un fiasco, zdrobind imimile celor care rezusera in ei”. Istoria umanitatii se bazeaza pe adaptabilitate si inovatie iar a detine marfuri este ca si cum ai paria impotriva acestora subliniaza Grice. In martie 2011, analistul SG revine insa cu niste precizari, plus un grafic al paritatii aur/baza monetara (vezi aici).
La un pret de 7500 dolari/uncia, aurul ar acoperi integral dolarii din circulatie. Daca am fi facut insa calculul in 2008, inainte de programele de QE (quantitative easing) si de parasutarea fondurilor pentru salvarea sectorului bancar din SUA, uncia de aur ar fi trebuit sa ajunga la “numai” 3.000 dolari pentru a acoperi baza monetara din SUA. Iar in 1980, un an de varf pentru metalele pretioase (pentru a calma inflatia a fost nevoie de ridicarea sucesiva si agresiva a dobanzilor, bondurile ajungand la un randament de 20%!), am asistat pentru scurt timp chiar la o depasire a dolarilor de hartie de catre metalul galben, moment in care sintagma “nu putem reveni la etalonul aur, pur si simplu nu exista aur suficient in lume pentru a acoperi dezvoltarea societatii” si-a dovedit subtirimea intelectuala (daca aurul e putin, e suficient sa ii creasca pretul, nu?)
- Trecutul, aliatul universal
Din punctul meu de vedere, observ ca experientele trecutului pot fi folosite universal, pentru a justifica sau a intari orice teorie. Cand vrei sa vorbesti despre deflatia iminenta aduci in discutie experienta Japoneza, and vrei sa agiti spectrul hyperinflatiei de referi la Republica de la Weimar, Ungaria, Zimbabwe. Cu ceva transpiratie, cred ca putem identifica in trecut evenimente care sa ne sustina orice teorie. Dincolo de credibilitatea mai mare sau mai mica a autorilor, un filtru necesar trebuie sa il reprezinte si contextul. Mi se vorbeste de aur ca un refugiu universal cand aurul e deja la maxim istoric? Hm, poate ca analiza in cauza e doar o componenta a pshihozei de masa de data recenta ori pur si simplu un raport de marketing iscusit.
Similar “peak” oil, or “pretul cerealelor va exploda pe motiv de raspandire a bioetanolului sau shimbarea alimentatiei chinezilor”, atentionari sosite cand piata e intamplator pe un varf al bulei commodities. Ca un facut insa, perspectivele alarmiste lipsesc in vremuri de piata linistita, cu preturile asezate cuminte pe media lor istorica, semn ca argumentele schimbarii de paradigma nu au priza cand bursele sunt calme.
n-am inteles parerea autorului. din titlu am crezut ca e intr-o tabara, pe urma pare ca sare in cealalta, considerindu-i pe partizanii investitiilor sigure in aur drept 'psihotici'.
misto. am citit un hardau de vorbe si n-am ramas cu nimic. sa fie oare de vina limbajul de lemn?
Fara indoiala, crize financiare au existat si vor mai exista. Peste tot. Se datoreaza consumului exagerat, care depaseste posibilitatile.Iar guvernele, vor deprecia sistematic moneda. Dar o moneda metalica nu va fi primita pe piata mondiala decit in functie de cantitatea de metal pretios continuta. Este o masura de aparare din partea celorlalte tari ca si din partea agentilor economici privati. Nationali si internationali. Moneda hirtie este apanajul politicienilor stingisti, care vor sa jongleze la infinit, in favoarea lor si detrimentul pietii. In astfel de momente, automant, bursele vor inregistra cresteri substantiale ale pretului la metalele pretioase. Aur, argint.