Europa monetara: unificare sau integrare? Ce solutie asteptam de la Bruxelles?

de Radu Golban     HotNews.ro
Joi, 21 iulie 2011, 18:49 Economie | Finanţe & Bănci


Radu Golban
Foto: Arhiva personala
De la summitul de la Bruxelles se asteapta astazi comunicarea solutiei germano-franceze pentru depasirea crizei datoriilor din zona Euro. Rezultatele intelegerii germano-franceze sunt baza cooperarii monetare din Europa. Insa cat de europeneana poate fi aceasta solutie, elaborata doar de doua state pentru un intreg continent? Principiile fundamentale ale UE, de reprezentanta degresiva, conform careia statele mari sunt relativ subreprezentate iar cele mici relativ suprareprezentate in institutiile decizionale ale Uniunii, au devenit istorie.

In ce ar putea consta egoismul Germaniei din zona Euro precum l-a numit recent Sarkozy? Politic corect asociem UE cu pace si Euro cu bunastare; Ideea integrarii monetare in Europa sub conducerea Germaniei insa nu este atat de noua pe cat am tinde sa credem. Deoarece Eurosistemul – in ciuda unui nume comun al monedei - nu este o uniune monetara clasica, care sa respecte ca si arhitectura si structura principiile unei uniuni monetare optime, am face bine sa analizam ceva mai profund istoria acestui mecanism greu de inteles.

  • De ce il lauda Keynes pe guvernatorul Reichsbankului?
Odata cu victoria armatei germane aspura Frantei in iunie 1940 au fost elaborate si mai multe modele de cooperare monetara in tarile ocupate. Insasi John Maynard Keynes a afirmat in 1940 la adresa guvernatorului Reichsbankului: „The most definite of the German plans, so far, is the currency scheme of Dr. Funk”. Keynes mai precizeaza urmatoarele: „If Funk’s plan is taken at its face value, it is excellent...”. Aceste cuvinte alese la adresa lui Walther Funk ne arata relevanta modelului de reglementare a platilor in Europa prin cliringul dezvoltat in al Treilea Reich. Dar care este elementul comun cu Eurosistemul?

De o deosebita importanta a fost experienta Germaniei in Polonia. O analiza a expertilor germani din 1940, despre noua ordine monetara in Europa de dupa razboi (R 2501/7015) considera necesar ca in tarile ocupate Germania sa duca o politica de crestere a creditelor si a masei monetare. Un nivel ridicat al preturilor ar fi favorabil pentru exportul de produse germane si ar fi un instrument considerabil pentru dezindustrializarea tarilor ocupate. Dupa introducerea Reichsmakrului in Polonia ocupata, Reichsbankul a constatat pe urma acestiei politici monetare un reflux inflationist in Germaniei si a desci sa retraga Reichsmarkul din Polonia, urmand sa-l inlocuisca cu un Zloti nou, administrat de Germania. In acest mod cresterea creditelor si a masei monetare in Polonia afecta doar economia poloneza insa nu si cea germana. Compartimentarea unei zone monetare si infintarea unui model economic care sa separe elegant libera circulatie a marfurilor de circulatia capitalurilor a insemnat un pas central in colaborarea monetara europeana.
  • Experimentele monetare ale celui de al Treilea Reich
Herbert Martini, din ministerul de economie al Reichului a concretizat aceste planuri. Tarile trebuiau sa-si pastreze structurile monetare nationale, care sa permita si in continuare dobanzi diferite, insa controlul aspura politicii de credit si emisiune monetara sa parvina Germaniei. Pastrarea unei banci nationale ar demonstra conform recomandarii expertului o oarecare independenta in politica externa a tarilor, chiar daca in realitate acestea ar fi asa de tare legate de Germania incat nu ar mai putea parasi sistemul de cliring. Originalitatea consta in fixarea unui curs de schimb intre Reichsmark si moneda tarilor asociate in clring care sa asigure o crestere a exporturilor germane si totodata o reducere a competitivitatii economiilor din tarile respective. Un comert european care sa asigure materie prima pentru industria germana si o larga piata de desfacere, insa fara a avea tangente cu rezervele valutare germane, au pus baza noului model comercial si valutar. In cadrul uniunii de clinring de la Belrin.

Un alt avantaj al acestui model consta in costurile reduse de administratie moneatra pentru Germania, acestea fiind suportate doar de tarile ocupate. Si actuala arhitectura a Eurosistemului este bazata tot pe un sistem de banci centrale nationale care functioneaza pe principiul decentralizarii operatiunilor, numite politic corect „sucursale ale BCE” si pe faptul ca nu se practica rate unitare ale dobanzilor.
  • Inflatia ar trebui combatuta prin aplicarea criteriilor germane de stabilitate
La recomandarea lui Walther Funk, cresterea preturilor ca urmare a unei politici germane de extindere a creditelor prin intermediul bancilor nationale a tarilor ocupate, inflatia ar trebui combatuta prin aplicarea criteriilor germane de stabilitate. Asadar Germania dorea sa beneficieze de o crestere a comertului cu tarile ocupate insa nu sa suporte si costurile aferente. Asa cum preciza Walther Funk in 1940, doar un comert european bazat pe cursuri fixe este in masura sa asigure Germaniei un excedent comercial, scutind economia germana de deprecierile valutare ale partenerilor comerciali.

Aceste criterii de stabilitate, care se regasesc astazi sub numele inofensiv de „criterii de la Maastricht”, se concretizeaza intr-o gama vasta de masuri fiscale impuse guvernelor pentru a reduce inflatia si deficitul bugetar. Atat in cadrul decontarilor prin cliring precum si in Eurosistem prin politica creditelor, instrumentele fiscale sunt elementele centrale de sterilizare monetara a unui excedent comercial german. Funk mai preciaza ca o asemenea colaborare monetara este in masura sa predetermine cresterea preturilor in tarile asociate, dar nu neaparat si o crestere a nivelului de trai a acestor tari. 

In structura descentralizata a cliringului bancile nationale erau obilgate sa deconteze imediat prin varsaminte catre exportatori livrarile de marfuri catre Germania; de la introducerea monedei Euro pana in prezent exporturile germane in UE au crescut cu peste 60%, in timp ce scumpirea costurilor de productie la membrii de la periferie au dezindutrializat economiile si a dus la o crestere fulminanta a ratei somajului. Este foarte putin probabil ca aceste economii astazi sa poata deveni competitive la nivel european. Un nivel al dobanzii reale ridicate in tarile de la periferie scumpeste investitiile necesare pentru redresarea economiei.
  • Modelul Eurosistemuli este tributar modelului german
In consecinta, nimic nu ne impiedica sa apreciem faptul ca, din punct de vedere financiar, intre excedentele comerciale germane din zilele noastre si excedentele rezultate in urma derularii operatiunilor de cliring nu exista nicio diferenta. Herbert Martini recomanda aceasta politica de fuzinue monetara doar pentru tarile ocupate insa nu si pentru tarile care ar urma sa fie integrate in Germania, precum Austria si Cehia. Modelul Eurosistemuli este tributar modelului german, deoarece nici acesta nu este fundamentat pe modelul unei uniuni monetare bazate pe substitutie, ci pe fuziune.

Administratia monetara a Reichului nu a intentionat o uniune monetara bazata pe Reichsmark (substitutie) in intregul spatiu economic european, deoarece nu putea combate eficient pericolul infaltionist. O uniune monetara veritabila era prevazuta doar pentru tarile care urmau sa fie integrate in Germania. Precum rezulta din analizele materialului de specialitate, Göring intetiona ca in tarile integrate in Germania cursul de schimb al Reichsmarkului sa fie subapreciat fata de moneda nationala, pentru a asigura imediat o crestere a salariilor in Reichsmark, ceea ce ar spori popularitatea invaziei dar si totodata ar reduce competivitatea economiei, printr-o rata de schimb nefavorabila.

Rata de 1 Schilling la 0,47 Reichsmark a insemnat o apreciere a Schillingului cu 30% fata de ultimul curs oficial. In literatura de specialitate intalnim si in Eurosistem in momentul fixarii ratei de schimb fata de Euro, monede nationale supraapreciate. Firesc ca convertirea salariilor in Euro sporeste consumul de produse din import, scumpeste insa costurile de productie si reduce prin urmare competitivitatea economiei. Defapt si in Romania continua aceasta tendinta de supraapreciere a Leului, ca o politica ideala de dezindustrializare a tarii si desfintare de locuri de munca. Sub nicio forma, preciza Seraphim, directorul Institului Est-European din Breslau in 1941, nu trebuie ca Germania sa accepte dezvoltarea industriei electrotehnice si mecanice in sud-estul Europei. Materia prmia a „Hinterlandului” trebuie prelucrata doar de industria germana si nu la sursa.
  • Cum sa iesim din criza?
Propunerile unui nou plan Marshall pentru Europa ar trebui sa tin cont de acest sistem deficitar care sta la baza Eurosistemului. Trebuie sa admitem intrebarea, cat de echitabila si dreapta este Europa in zilele noastre, daca sub egida germana de colaborare monetara atat in anii 40 cat si in zilele noastre se produc tensiuni sociale. Care va fi viitorul tarilor de la periferia Europei, daca rata somajului la tinert in Spania, Portugalia, Italia si Grecia este aproape de 40%? Ce model va putea asigura o devzovltare economica durabila? Daca cliringul a fost atat de inspirator pentru Eurosistem, dece nu ar fi si planurile de promovare a relatiilor germano- europene pe masura tratatelor incheiate in anii 40?
  • Probabil nici Greciei si nici Spaniei nu le va ramane o alta alternativa de absorbtie de capital strain
Cu nenumarate ocazii am invocat tratatul asupra promovarii relatiilor economice germano-romane din 23.3.1939. Acel tratat cadru, considerat de catre Germania drept un tratat model pentru Europa a pus bazele integrarii economiei Romaniei in structurile de productie germane. Subordonarea economica a tarii prin infiintarea de concerne de stat mixte penrtu crearea, dezvoltarea, livrarea produselor agricole, silvice si a minereurilor a dat dovada de o anumita particularitate a colaborarii economice fara precedent. Pretul a fost dez-industrializarea Romaniei conform „Vierjahrespalnunlui” lui Göring si infintarea de structuri agricole. Probabil nici Greciei si nici Spaniei nu le va ramane o alta alternativa de absorbtie de capital starin si fonduri decat prin tratate caror aplicare sa scurcircuiteze institutiile suverane ale statului, aplicand direct normele si cerintele Germaniei.

Expertii Societatii de Studii Sud-Est europene (SOEG) au concluzionat in 1942 ca, pentru interesele industriei germane, este mai indicat sa se pastreze suveranitatea statelor sud-est europene, deoarece ar fi mai usor de dezindustrializat economia, de implementat diferite poltiici etc. fara lezarea mandriei nationale a acestor state. Dece nu lasam Grecia sa revina la Drahma, sa-si devalorizeze moneda si sa reduce deficitul comercial? Se teme Germania ca si alte tari ar urma si ca in scurt timp redistribuirea resurselor economice in Europa sa nu mai urmeze calea spre Berlin? Intr-o eocnomie libera, fiecare tara are dreptul sa se dezvolte dupa propiile reguli, sa se industrializeze si sa asigure propriilor cetateni un trai decenet, dar mai ales sa-si apere propriul interes.

Ca proaspeti cetateni ai UE nu facem prea mare diferenta intre integrare si unificare. In timp ce o unificare duce la o uniformizarea a niveluli de trai, integrarea dupa reta germana metine statul suveran la nivel de fictiune, in timp ce tensiunile sociale se impotrivesc nu unui dusman concret ci doar parametrilor austeritatii.

Radu Golban este politolog şi jurist, master in studii europene avansate si doctor în ştiinţe economice








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.





1914 vizualizari

  • +1 (1 vot)    
    o lectura interesanta, dar... (Joi, 21 iulie 2011, 19:44)

    Adrian [anonim]

    exista o contradictie.

    incepi prin a spune ca Reichului ii era convenabil daca Germania si "tara ocupata" foloseau 2 monede distincte.

    termini prin a spune ca Germania aplicand principiile Reichului de subjugare economica a anumitor tari, nu va lasa Grecia sa iasa din zona Euro incercand sa mentina aceeasi moneda atat in Germania cat si in Grecia.

    povestea e frumoasa, dar nu inteleg ce vrei sa intelegem din ea pt ca situatiile sunt diferite.
  • 0 (0 voturi)    
    bla bla bla (Joi, 21 iulie 2011, 19:53)

    marius [anonim]

    Oamenii politici (si nici ceilalti) nu au atins inca nivelul moral suficient pt a avea alta moneda (stabila) decit aurul.
    Restul explicatiilor sunt pure speculatii intelectuale.
  • 0 (0 voturi)    
    Felicitari ! (Joi, 21 iulie 2011, 20:00)

    czc [anonim]

    Inca un excelent articol, este o placere de fiecare data sa va citesc.
  • 0 (0 voturi)    
    Interesant (Joi, 21 iulie 2011, 20:23)

    Marcel Ionita [utilizator]

    dar spre deosebire de anii '40, in momentul de fata exista, sau ma rog, o sa existe in urmatorii ani accesul liber pe piata muncii si libera circulatie.

    Adica politicele Berlinului trebuie sa ia in calcul ca un decalaj mare intre Germania si resul Uniunii nu o sa le fie benefic pe termen lung, rezultatul fiind marirea fenomenului emigrationist.

    Insasi, simplu fapt, precum ati spus si dumneavoastra, spre deosebire de anii '40 exista o moneda comuna, face ca Berlinul sa tremure cand taifunul afecteaza anumite piete din interiorul comunitatii, socul fiind insa absorbit de economia germana.

    Mentinerea leului supraevaluat, duce, evident la desindustrializarea tarii. Putem vedea cum China isi mentine yuanul subevaluat si in felul acesta culege roadele industrializarii accentuate. Taiwan-ul a pus si el pe masa tot aceleasi politici monetare.
  • +1 (1 vot)    
    Nici o tara nu e obligata sa adere la EU/Euro (Joi, 21 iulie 2011, 20:53)

    Houstonianul [anonim]

    Mi se pare cam aberanta comparatia intre EU si Third Reich, desi nu am competenta sa contracarez afirmatiile detaliate si de amanunt din articol. Nu inseamna nimic ca in ambele situatii/contexte au fost explorate diverse variante monetare. Legile economice sau mecanice sunt aceleasi indiferent ca este razboi sau pace.

    Reich-ul si razboiul au fost sursa multor progrese stiintifice si technice (orice razoi este). Avionul cu reactie, rdarele, programele spatiale, informatica, toate au fost accelerate de razboi. Stiinta sistemelor monetare nu a fost cu nimic "scutita" in acest sens de un progres accelerat si de posibilitatea de a testa in realitate anumite teorii. Again, asta se intampla in orice razboi.

    Diferenta fundamentala intre Reich si EU este ca nimeni nu este obligat sa intre in EU. Norvergia si Elvetia au decis sa nu intre in EU si Germania nu le poate face nimic. Iar dintre tarile intrate in EU, nimeni nu le obliga sa intre in Euro. Vezi, UK/Sweden/Denmark, dar si Polonia sau Cehia. Asa ca nu sta in picioare argumentul subtil ca EU/Euro este o forma avansata de subjugare germana.

    Totodata, Franta, Belgia, Olanda, toate tari UE/Euro nu au pierdut nimic relativ la Germania pana acum. Toate aceste tari sunt puternic industrializate, responsabile fiscal, somaj mic, o duc bine. Germania nu le-a "subjugat". Deci alt contra-argument la articol.

    Si apoi sunt mereu tarile "puturoase" si corupte: Grecia, Romania, Bulgaria, si in mai mica masura alte tari sud/central europene care mereu gasesc tot feul de scuze in afara pentru incompetenta proprie.

    Pai e vina Germaniei ca Romania e incapabila sa absoarba in mod corect miliarde de Euro oferiti de pomana?! E vina Germaniei ca in Romania educatia e la pamant, ca modele sunt tot felul de bagaboante? Pai cum sa se ridice din Romania un concern global cum e Nokia in Finlanda, cand asta necesita doua-trei generatii de studiu profund si de o cultura antrerenoriala, complet diferite de "jmecheri" analfabeti ca Becali?
    • 0 (0 voturi)    
      Nu avem incotro (Vineri, 22 iulie 2011, 10:08)

      Radu Golban [anonim] i-a raspuns lui Houstonianul

      Daca crezi ca o tara are posibilitatea sa nu adere la UE / Euro, te inseli amarnic. Cunosc prea bine care sunt presiuniile din partea UE asupra Elvetiei in privinta aderarii. Anul trecut prim ministrul Luxemburgului a numit Elvetia o pata alba inacceptabila pe harte Europei. W. Funk a precizat ca nivelul de trai a tarilor din centrul Europei vor avea un trai similar cu cel al Germaniei, insa ca acest trai "NU ESTE DORIT SI PENTRU PERIFERIE". Pentru a realiza o Europa cu asemenea decalaja a fost nevoie de o tehnica monetara si economica anume. Forma integrarii dupa reteta germana se concretizeaza in jurul notiunii pastrarii, instrumentalizarii si exploatarii suveranitatii nationale a statelor si NU in simpla cotropire militara. Zeci de studii au aparaut pe acest subiect chair si inainte de razboi. In ceea ce priveste continuitatea ideii Reichului poate cu alta ocazie. Ti-as recomanda daca citesti in germana cateva articole unor reputabili economisit si politicieni germani din anii 40 despre planurile pentru o noua ordine europeana. Ar mai fi similitudini precum cele ale Eurosistemuli in organizarea modelului politicii agricole comune ale UE, libera circulatie a persoanelor etc.
      • 0 (0 voturi)    
        A fi obligat sa fii ineficient... nu cred! (Vineri, 22 iulie 2011, 11:36)

        Marcel Ionita [utilizator] i-a raspuns lui Radu Golban

        Cele doua cazuri nu suporta comparatie. In momentul de fata Germania nu-ti poate impune sa nu fi competitiv, sau sa nu ai o economie sanatoasa. Totul depinde de factorul decizional la nivel national. Romania, prin reforme ample, printr-un sistem de educatie repus pe picioare poate face ca o economie bazata pe servicii (este cea care da roade cel mai repede) sa devina lucrativa la nivel european. Apoi pot fi dezvoltate alte laturi ale industriei.

        In cel mai bun caz, Romania trebuie sa-si pastreze moneda cel putin inca 15-20 de ani, sa o subevalueze si altfel sa devina competitivi in uniune. In felul acesta se va relansa agricultura, industria extractoare si industria petroliera.

        Toate acestea ar avea sens daca factorul politic s-ar implica activ. Putem presupune de altfel ca tot acest element politic ar putea fi plasat sub auspiciul conspirationist si ar lucra in favoarea marilor puteri din Europa si in defavoarea propriului stat, ceea ce se poate spune ca face deja voluntar sau involuntar.
        • 0 (0 voturi)    
          Cum se poate impune reducerea competitivitatii (Vineri, 22 iulie 2011, 12:15)

          Radu Golban [anonim] i-a raspuns lui Marcel Ionita

          Dobânda nominală practicată şi cotele diferite ale inflaţiei în zona euro duc la înregistrarea de dobânzi reale diferite. Diferenţe de inflaţie înregistrate, în contextul unui curs de schimb nominal, au o influenţă foarte mare asupra concurenţei. De exemplu, pentru România, practicarea unor niveluri ridicate de dobândă se reflectă într-o scumpire a capitalului de împrumut şi apoi în scumpirea producţiei; scumpirea producţiei devine, mai apoi, generatoare de inflaţie; efectul cumulat al ultimelor două fenomene îl reprezintă scăderea competitivităţii. În concluzie, caracterizarea sumară a situaţiei create s-ar putea realiza prin următoarele cutume: a) cursul de schimb real poate împiedica dezvoltarea economică; b) instrumentele fiscale de stimulare a dezvoltării sunt restrânse; c) chiar şi în contextul unei politici fiscale restrictive, creşterea cotei de impozitare a profitului (cu scopul de a combate inflaţia) reduce şi mai mult competitivitatea firmelor; totodată, creşterea gradului de fiscalitate limitează posibilităţile de creare a rezervelor şi măresc dependenţa de credite; d) deşi inflaţia este inevitabilă pentru o ţară în curs de dezvoltare, creşterea economică este frânată de constrângerile privind nivelul prea ridicat al ratei inflaţiei. Consecinţele aderării în contextul acestui plan de acţiune coercitiv s-ar traduce prin dependenţă faţă de creditorii externi, creşterea preţurilor, reducerea competitivităţii, presiunea asupra salariilor, absenţa transferurilor de tehnologie etc.
          • 0 (0 voturi)    
            OK, dar (Vineri, 22 iulie 2011, 13:31)

            Marcel Ionita [utilizator] i-a raspuns lui Radu Golban

            atunci nu ar trebui ca si China sa se supuna aceluiasi model? De ce acolo a functionat? Ce ar impiedica Romania sa devina o mica "China" a Europei? De ce Turcia ne-o ia inainte, chiar daca nu este in Uniune?

            Consider ca inflatia este benefica la un anumit nivel de 5% so tinuta sub control. Si somajul la fel, este benefic pentru competitivitate tinut la un nivel de 7-9%

            Nu sunt economist de profesie, dar consider ca sunt capabil sa inteleg un model rational.

            La inceput putem fi un stat agrar, de ce nu? Germania si toate tarile nordice au nevoie de mancare. De ce Olanda care nici nu se poate compara ca si resurse agricole cu Romania poate fi extrem de productiva in acest sector la nivel European? Franta si Spania sunt si ele in top la venituri din agricultura. Consider ca ne irosim un avantaj major in Europa.
      • 0 (0 voturi)    
        Raman la parerea initiala (Vineri, 22 iulie 2011, 23:44)

        Houstonianul [anonim] i-a raspuns lui Radu Golban

        Raman la parerea initiala: modelele monetare de care vobim aici poate sunt responsabile de o diferenta de 1-3% de competitivitate economica intre Germania, Franta, Benelux, etc. La dimensiunea economiilor lor poate ca astfel de diferente de "fine tuning" intre ele conteaza pentru ei.

        Dar Europa se Sud-Est si Balcanii mai au mult pana acolo cand astfel de "fineturi" sa conteze.

        Pai e de vina Germania ca Grecia nu are in 2011 un registru national de cadastru si ca nu se se poate sti altfel cat are de platit pentru taxe de priprietate? E vina Germaniei si a teoriei sistemelor monetare ca grecii, romanii, etc dau "felaki", "spaga", ca nu dau bonuri de casa si fac evaziune? E vina Germaniei ca Romania nu este in stare nici macar sa cheltuie corect un euro primit pomana de la nemti?

        Daca s-ar reforma intr-adevar justitia (cum tot isi bate gura UE) si s-ar absorbi corect fondurile europene pentru infrastructura (aducatoare de industrializare), Romania ar face un mare salt economic.

        Pana la "fineturi" de politica monetara va manaca toate fufele care se perinda la tembelizor, analfabetii ca Becali ce sunt modele de oameni de afaceri de "success", coruptia, licitatiile aranjate si incompetenta. Cand toate aceste probleme grosolane vor fi rezolvate, va fi timp si pentru discutii de "fineturi monetare". Dar mai e mult pana departe.
        • 0 (0 voturi)    
          Pacat ca nu exista vaccin impotriva propagandei (Sâmbătă, 23 iulie 2011, 9:35)

          Radu Golban [anonim] i-a raspuns lui Houstonianul

          Ce a primit Romania de la UE in afara de lozinci si monitorizare in schimb? In timp ce fondurile UE sunt de natura unei momeli inaccesibile procesul de indoctrinare a populatiei continua. Romania inca nu a intels ca sistemul UE prevede ideologic sugerarea incomptentei si incapacitatii de adaptare, integrare, absorbtie de fondurti, combaterea criminalitatii organizate etc. intr-o analogie perfecta cu misonarea colonialistilor si notiunea pacatului ancestral. Cu cat te simti mai vinovat, cu atat te supui mai mult. Ultimul cancelar al imparatului Wilheml II, printul Max von Baden a declarat in Reichstag in 1918, ca "este necesar pentru popoarele europene ca sa inteleaga maretia Germaniei de misionare, deoarece a colonializa inseamna a misiona!"

          UE are nevoie de Romania, doar tratamentul discriminatoriu este inacceptabil! OK – iar noi ce putem face? Ar fi bine sa ne emancipam si avem curaj sa cerem ceea ce ni-se cuvine! Ghandi a ingenunchiat Imperiul Britanic care exploata indienii si saracea India de materie prima pentru a le vinde apoi textile manufacturate in Marea Britanie printr-o simpla lozinca „Don’t buy cotton“!

          Te asigur ca si in Elvetia se da spaga la nivel inalt si ai miliardari semianalfabeti la varful piramidei; doar ca Elvetia s-a rupt de Reich de sute de ani si isi apara pielea dupa principiul suverantitatii si neutralitatii, neefind sluga nimanui.

          Au pastrat un regim vamal care sa promoveze productia in tara lor si sa protejeze taranimea. Noi am mers pe planurile de dezindustrilaizare (nu fineturi monetare) ale "UE".
          • 0 (0 voturi)    
            Pai si e Germania de vina... (Sâmbătă, 23 iulie 2011, 23:16)

            Houstonianul [anonim] i-a raspuns lui Radu Golban

            ... ca romanii au construit doi metri de autostrada in douazeci de ani, in timp de polonezii si ungurii, accesand aceleasi fonduri, au construit sute si mii?

            E de vina Germania ca Gregia nu are in secolul XXI o baza de date de cadastru?

            E vina Germaniei ca moldovenii au votat cu bolsevicul Iliescu, care a adus minerii sa dea cu tarnacopul in cap la studenti, studenti (printre care si subsemnatul) care si-au bagat ceva in tara si acum produc high-tech in State si Canada pentru global corporations?

            Hai sa fim seriosi, ca alternativa realista la a fi in UE era sa fiti ca Belarus, Ucraina, Serbia, nu Elvetia si nici Norvegia. Ghandi sau nu, nici India nu mi se pare ca a ajuns foarte departe economic pentru 99% din populatie. Cine vrea sa emigreze in India, in Belarus, in Romania?!

            De doua mii se ani romanii tot dau vina pe altii, pe romani, pe conspiratii, pe masoni, pe rusi, pe evrei, pe germani, pe unguri, pe tigani, pe oricine, pe soarta, pe miorita, numai pe ei insisi nu. Ei sunt perfecti, e tot timpul vina "altora", nu-i asa?
  • 0 (0 voturi)    
    Pentru autor (Vineri, 22 iulie 2011, 13:39)

    cititor [anonim]

    O critica pozitiva: nu toti suntem doctori in economie si mai mult majoritatea nu suntem economisti. Am retinut o singura idee din articol: sistemul actual produce dez-industrializarea Romaniei, pierderea de joburi si blocheaza orice drum spre bunastare. De ce si cum cam greu de inteles si urmarit acest articol, poate pe viitor mesajul trebuie adaptat pentru publicul larg si nu doar pentru un public academic.


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by