Apple este o super-mașinărie de marketing și, pentru că termeni precum „metavers” sau „realitate augmentată” nu prea sună cool, compania a decis să folosească „spatial computing” pentru super-casca de AR/VR lansată. Este, fără îndoială, cel mai reușit produs din segment, dar de ce Apple se ferește de anumiți termeni?
„Spatial computer” și „spatial computing” sunt frazele pe care Apple le-a folosit foarte des în prezentările pentru primele sale căști VR: Vision Pro.
Ce înseamnă „spatial computer”? Datele digitale se combină cu realitatea din jur pentru a te ajuta să faci diverse lucruri sau să te distrezi. Sunt oferite și câteva exemple de aplicații: vezi prin Vision Pro un tutorial despre cum să asamblezi un dulap sau vezi cum se prepară un anumit fel de mâncare, iar tu poți face în realitate aceste lucruri, urmând instrucțiunile.
„Spatial computing” înseamnă realitate augmentată, adică suprapunerea unor elemente grafice peste realitatea din jur, când porți căștile Vision Pro. AR, augmented reality, este un concept despre care s-a vorbit mult în ultimii 10 ani și destul de puțină lume este interesată de gadget-uri AR. „Spatial computing” sună nou, „proaspăt”, iar Apple spune că Vision Pro este într-o altă ligă.
De ce Apple nu a folosit termenul „metavers”? Un motiv este clar: Facebook și-a făcut un scop în sine din a dezvolta metaversul, iar Apple nu vrea să o apuce pe aceeași cale, fiindcă are o viziune diferită despre cum să facă bani din AR/VR.
Mai este un motiv: metavers este un concept despre care s-a scris mult, dar nu se știe dacă va exista, dacă merită investit mult în dezvoltare și dacă vreodată vor deveni profitabile aplicațiile din metavers.
Metaversul nu prea mai este cool nici în rândul investitorilor, mai ales că în ultimele luni s-a vorbit enorm despre inteligența artificială și spre ea se îndreaptă cea mai mare parte din banii investitorilor. Să nu mai vorbim despre faptul că sunt și angajați Meta care nu sunt încântați de direcția forțată câtre metavers luată de companie.
Mai este un lucru important: Apple, spre deosebire de Meta, nu vrea să „trimită” userii căștilor AR/VR într-un „univers” cu totul separat de realitate, ci insistă mult pe legăturile strânse dintre ce vezi pe super-ecranul de la Vision Pro și realitatea...reală din jurul tău. Apple nu vrea ca userii să fie izolați de realitate, deși dacă porți un ecran mare pe față nu ai cum să nu fi izolat.
Mai multe publicații mari din SUA au testat Vision Pro și concluziile coincid: este un dispozitiv cu grafică 3D excelentă, are potențial uriaș dacă vor exista multe aplicații, DAR sunt câteva minusuri și întrebări.
Pare puțin probabil că oamenii vor avea răbdarea să stea peste două ore cu aceste căști la ochi, pentru a vedea un film. Apoi este greu de crezut că oamenii vor dori să facă pe aceste căști super high-tech lucruri pe care iPhone-ul le face DEJA excelent: vizionarea unor poze, browsing web, chat video cu prietenii.
Presa a scris înainte de prezentarea Vision Pro că acest segment al căștilor AR/VR are nevoie de un așa-numit „iPhone moment”, adică de intrarea Apple care, deși se petrece târziu, are o importanță foarte mare, fiindcă Apple a încercat să „repare” cât mai multe dintre neajunsurile device-urilor lansate de companiile concurente în ultimii ani.
Vision Pro costă 3.500 de dolari, iar prețul este cel mai mare minus. Încă nu există multe aplicații, dar dezvoltatorii probabil că vor dori să creeze „app-uri” pentru un astfel de gadget Apple. Întrebarea pusă în multe review-uri este: chiar avem nevoie să folosim astfel de căști?
Au fost în ultimul deceniu câteva gadget-uri care au făcut senzație când s-au lansat, dar nu au „prins” la public din mai multe motive. Google Glass, în 2012, a uimit multă lume, dar s-a dovedit a fi un aparat ciudat de purtat și fantastic de scump pentru ce „știa” să facă. Oculus Rift nu s-a vândut în volume mari, iar Microsoft HoloLens era prea scump și a fost folosit în aplicații de nișă.
La Samsung Gear VR aveai nevoie de telefon și experiența nu era prea grozavă, iar mai recent, Meta a vândut destule dispozitive Quest, dar rămân și ele de nișă.
Cât de mult va evolua Apple Vision Pro? Va exista o versiune de 1.500 de dolari peste câțiva ani? Apple are puterea financiară, tehnologică și de marketing de a transforma terminale de nișă în unele adoptate pe scară largă. Spre exemplu, primul iPhone, în 2007, NU putea filma și nu avea cameră frontală. Costa 499 de dolari, preț considerat atunci extrem de mare. În prezent iPhone-urile sunt super-sofisticate și cele mai scumpe costă peste 1.200 de dolari.
În 2015, când s-a lansat Apple Watch, mulți au spus că se vor vinde cel mult câteva milioane de unități pe an, dar în 2022 au fost vândute 53 de milioane și ceasurile au devenit tot mai sofisticate.
Surse: The Economist, Washington Post, New York Times, TechCrunch
