Material susținut de Grampet Group

​VIDEO Povestea super-locomotivei cu abur care a atins 203 km/h acum peste opt decenii

de Vlad Barza     HotNews.ro
Sâmbătă, 29 iunie 2019, 9:12 Economie | Industrie Feroviara


Mallard
Foto: National Railway Museum
O super-locomotivă albastră este una dintre minunile tehnicii din prima parte a secolului XX fiindcă pe 3 iulie 1938 atingea 203 km/h. Cea mai rapidă locomotivă cu abur a venit într-o perioadă în care trenurile aveau concurență și trebuiau să fie tot mai rapide. Locomotiva Mallard arată spectaculos și recordul de viteză a fost o încercare plină de pericole și controverse.

Anglia, trenurile și viteza mereu în creștere

Britanicii au avut multe premiere feroviare, iar locomotivele cu abur au avansat enorm în 130 de ani. Pe la 1808, locomotive precum Catch Me Who Can prindeau doar 19 km/h, iar în 1829 celebra The Rocket a lui George Stephenson atingea 48 km/h. The Rocket a câștigat concursul de viteză de la Rainhill și a devenit locomotiva ce urma a fi folosită pe linia de pasageri Liverpool - Manchester, acum 189 de ani.

Pe la 1850 cele mai rapide locomotive depășiseră 80 km/h în teste.


Natiional Railway Museum, York

Viteza a devenit tot mai importantă spre 1890 când a început ceea ce a rămas sub numele de Cursa către Nord (Race to the North) practic întrecerea dintre două companii, pe două rute concurente dintre Londra și Scoția, drum de peste 600 km.

Cele două rute concurente erau:

- West Coast Main Line, de la London Euston spre Glasgow via Crewe și Carlisle
- East Coast Main Line, de la London King's Cross la Edinburgh, via York și Newcastle.

Ruta de est era mai rapidă fiindcă are mult teren plat și foarte multe linii drepte, iar cea vestică este mai sinuoasă și mai accidentată.

Călătoria cu trenul la mare viteză ajunsese să fie un lucru pe care milioane de oameni și-l permiteau în Anglia de acum 130 de ani și era singura alternativă pe distanțe mari. În plus, după 1900 s-au îmbunătățit sistemele de semnalizare, iar cele de frânare au devenit mult mai eficiente, astfel că rularea la super-viteză a devenit mult mai sigură.

Concurența a născut recorduri

Companiile concurente au încercat în fel și chip să reducă timpii de parcurs, apelând și la metode care puneau în pericol siguranța circulației.

Astfel, cele mai rapide trenuri parcurgeau cei 630 km dintre Londra și Edinburgh în sub 8 ore, cu porțiuni de zeci de km cu medii de peste 100 km/h.



În 1930 trenurile britanice începeau să aibă concurenți serioși fiindcă oamenii începeau să-și ia automobile și existau și autobuze de lungă distanță. Era pentru prima oară când trenurile rapide britanice aveau o concurență serioasă.

Concursurile de iuțeală au continuat pe cele două rute dintre Londra și Scoția, iar trenurile au devenit tot mai rapide, unele reușind în anii '30 să parcurgă cei 630 km în șase ore, ceea ce înseamnă o medie de peste 100 km/h.

Între Londra și Edinburgh și Glasgow circulau în anii 30 practic cele mai rapide trenuri de mare distanță din lume, iar după 1935 s-a intrat în ceea ce istoricii feroviari au numit The Golden Age of Streamliners, ceea ce înseamnă Epoca de Aur a trenurilor aerodinamice.

Locomotivele au lăsat în urmă designul pătrățos și au adoptat un design foarte aerodinamic și futurist și nu doar dim motive inginerești și tehnice, ci și ca parte a unei strategii de marketing gândite să arate că trenurile pot să arate ”cool” și sunt un mijloc de transport la modă.



Locomotivele cu abur deveniseră fantastic de puternice și puteau atinge viteze de 140-150 km/h și cu 15-17 vagoane. Erau însă și ”gurmande”, consumând foarte mulți cărbuni și foarte multă apă și având nevoie de reparații dese și costisitoare.

Și în anii 30' rivalitatea era dură între ruta estică și cea vestică, pe prima operând compania LNER, iar pe a doua, LMS. După câteva decenii în care companiile avuseseră o înțelegere să nu mai scurteze din timpul de parcurs, concurența cu transpotul rutier le-a pus ”la treaba” în anii 30. În 1934 o locomotivă britanică atingea 165 km/h și în următorii ani vitezele de operare au crescut, până spre 140 km/h pe cele mai rapide segmente.

Cele două companii au continuat să lupte pentru recordul de viteză, iar LMS a reușit să atingă într-un test 183 km/h în 1937. Recordul de viteză pentru locomotivele cu abur era deținut de o ”mașină” germană care atinsese 201 km/h în 1936 (DR Class 005).

În Germania a văzut și Nigel Gresley, creatorul lui Mallard, locomotive cu design aerodinamic (streamlined). Locomotivele A4, clasă din care face parte și Mallard, au intrat în circulație din 1935 pentru trenul Silver Jubilee. Acesta a fost cu adevărat un tren de mare viteză pentru că parcurgea cei peste 430 km dintre Londra și Newcastle în patru ore. În prezent, cele mai rapide trenuri fac 2 ore și 50 de minute între cele două orașe, pe 432 km (via York).



Super-minunea albastră și rapidă

Mallard, care în engleză înseamnă rață de mari dimensiuni, chiar este una dintre minunile tehnicii din prima parte a secolului XX. Mallard are 21 de metri lungime și cântăreste o sută de tone. Vagonul special cu cărbuni care era folosit la aprovizionare (tenderul) cântarea peste 50 de tone. Mallard a parcurs între 1938 și 1963 peste două milioane de kilometri, însă rar a depășit în drumurile de zi cu zi viteza de 140 km/h. Din 1975 este expusă la National Railways Museum în York.

Recordul a fost atins lânga orașul Grantham din regiunea Lincolnshire, iar Mallard avea cinci luni din momentul fabricației. După atingerea recordului trenul ar fi trebuit să sosească triumfal în Londra, dar cursa s-a terminat mult mai repede, fiindcă o componentă a motorului s-a defectat.



Viteza a fost înregistrată de un vagon special al trenului, un vagon cu instrumente de măsură numit ”dynamometer car”. Inițial în presă a apărut viteza de 125 mph (201 km/h), dar o recalculare a arătat că viteza reală atinsă pentru 400 de metri a fost de 126 mph, adică 203 km/h. Viteza a fost atinsă timp de șapte secunde și câțiva km a fost de peste 190 km/h.


În articole din presă recordul a fost contestat.

De exemplu, într-un articol apărut în august 2018 în revista Back Track se spune că recordul acceptat ar trebui să fie de 201 km/h, fiindcă valoarea de 203 km/h nu a fost atinsă decât pentru o secundă.

Nigel Gresley este respectatul inginer care a creat Mallard și alte locomotive super-rapide. Gresley a creat cele mai mari și mai puternice locomotive din Anglia la mijlocul anilor 20 și le-a îmbunătățit eficiența folosind boilere de mare presiune de la nave maritime. Tot o locomotivă creată de el, Flying Scotsman, a atins 161 km/h în 1934. Gresley s-a născut în 1876 și a murit în 1941.

După al Doilea Război Mondial locomotivele de abur au început să iasă din scenă fiindcă tracțiunea electrică și cea diesel s-au impus, fiind mai economice și mai eficiente.

Grupul Grampet nu a avut influență asupra conținutului acestui material sau în alegerea subiectului.


Citeste mai multe despre   
















15343 vizualizari

  • 0 (8 voturi)    
    « după Marele război” (Sâmbătă, 29 iunie 2019, 9:54)

    utilizator1 [utilizator]

    Ați vrut sa spuneti după cel de-al doilea război mondial
    • +2 (2 voturi)    
      dupa primul razboi mondial a vrut sa spuna (Luni, 1 iulie 2019, 10:12)

      minos [utilizator] i-a raspuns lui utilizator1

      Marele Razboi- asa se numea primul razboi mondial in perioada interbelica. A preluat denumire de primul razboi abia dupa ce a avut loc al doilea.
  • +11 (13 voturi)    
    un abur dens pe CFR (Sâmbătă, 29 iunie 2019, 10:16)

    U_swamp [utilizator]

    Prin comparatie, noi sintem prin secolul al XIX-lea... inca... Ciudat e cum a functionat la noi concurenta dupa `marea` revolutie: transportatorii rutieri de persoane si marfuri au spaguit gros ministerul de resort si CFR-ul sa abandoneze...
    • 0 (4 voturi)    
      Monopolul CFR a funcționat așa, nu concurența (Duminică, 30 iunie 2019, 13:06)

      Harald [utilizator] i-a raspuns lui U_swamp

      Dar noi vrem ca transporturile feroviare să fie de stat, chiar dacă nu mai rămâne nimic din ele.
  • -8 (20 voturi)    
    Comentariu sters de utilizator (Sâmbătă, 29 iunie 2019, 10:17)

    [anonim]

    • +16 (20 voturi)    
      Chiar asa? (Sâmbătă, 29 iunie 2019, 13:07)

      Cataleya [utilizator] i-a raspuns lui

      Fii sigur ca , peste 100 de ani, cele mai performante motoare de astazi vor fi considerate niste rebuturi care "incalzesc atmosfera"
      Ti se pare normal sa critici o locomotiva performanta construita acum aproape 100 de ani, raportandu-te la tehnologia actuala?
      Cand te gandesti ca pe vremea aia trebuia sa invarti o manivela ca sa vb "la distanta" cu cineva.......Ce prosti erau oamenii acum 100 de ani... Nu-i asa?
      • +9 (11 voturi)    
        Da, chiar asa.. (Sâmbătă, 29 iunie 2019, 19:23)

        Libanu [utilizator] i-a raspuns lui Cataleya

        Da, se stia chiar atunci ca eficienta motorului cu aburi este foarte mica, dar la momentul respectiv era singura solutie realizabila. In timp au aparut solutii mai eficiente, dar la momentul respectiv se stia ca energia utila produsa este 5-6% din totalul de energie consumata.
        Ca fapt divers, becurile cu filament au fost si sunt la fel de ineficiente din punct de vedere energetic. Becul tau de acasa consuma o anumita cantitate de energie electrica. Din cantitatea asta, 90% e transformata in energie termica. Vor fi peste 100 de ani becuri mai eficiente? Da, deja exista LED-uri.
        • +7 (7 voturi)    
          Timp de 100 de ani am avut totuși lumină electrică (Duminică, 30 iunie 2019, 19:50)

          Harald [utilizator] i-a raspuns lui Libanu

          Fără să așteptăm inventarea LED-urilor.

          La fel e și în cazul locomotivei cu abur, timp de 100 de ani am avut trenuri fără să așteptăm inventarea locomotivelor diesel.
    • +5 (9 voturi)    
      25-30% e mult (Sâmbătă, 29 iunie 2019, 19:17)

      Libanu [utilizator] i-a raspuns lui

      Daca nu ma insel, cea mai eficienta locomotiva cu abur a ajuns la 6%. Locomotivele Diesel co motoare electrice aveau 30-34%. Nu stiu cele actuale cat au, dar nu cred ca trec de 50%
      • +5 (5 voturi)    
        Nu contează. Alternativa erau caii. (Duminică, 30 iunie 2019, 19:54)

        Harald [utilizator] i-a raspuns lui Libanu

        Dacă aveai de ales între locomotiva cu abur și tracțiunea cu cai, nu erau multe de dezbătut.

        România a fost întotdeauna o țară înapoiată, dar în UK mai există și azi tractoare cu abur, fac moșnegii raliuri cu ele. În urmă cu 100 de ani, tractoarele astea cu abur chiar făceau munci agricole, în timp ce în România se ara cu caii.
        • +1 (1 vot)    
          Mi-a placut imaginea cu curse de tractoare cu abur (Luni, 1 iulie 2019, 11:58)

          Inapasevedeinvers [utilizator] i-a raspuns lui Harald

          Daca stam sa comparam locomotiva cu abur de acum 100 de ani cu concorde si cu auto-electric si cu iluminatul cu LED ne piere cheful in cazul in care avem discutia langa gratar si bere.
          Arzi un sac de lemne+carbuni in loc sa gatesti la aragaz de 100 de ori mai ieftin.
          Unde ar mai fi pasiunea?

          Cine nu a construit vreodata ceva compara doar preturi si doar la zi.
          • +1 (1 vot)    
            Gazul vine din Olanda, conducta trebuia construită (Luni, 1 iulie 2019, 16:13)

            Harald [utilizator] i-a raspuns lui Inapasevedeinvers

            E simplu să gătești la aragaz de 100 de ori mai ieftin, dar asta numai după ce bunicii tăi au construit conducta care să aducă gazul din Olanda. Lemnul crește singur peste tot, iar cărbunele ieșea singur din pământ în Black Country, o regiune de pe lângă Birmingham.
            • +1 (1 vot)    
              Dar asta nu aduce placerea unei petreceri (Marţi, 2 iulie 2019, 9:00)

              Inapasevedeinvers [utilizator] i-a raspuns lui Harald

              in aer liber la gratar.

              Revenind la locomotive; locomotiva cu abur ramane fascinanta - mi-am petrecut ore bune in jurul unora cand eram copil si adolescent ceea ce mi-a ramas in memorie ca momente placute ale vietii.
              Este un motor foarte deschis; aproape vezi forta in toate organele masinii.
              Si mecanicii, mereu cu carpa in mana stergand piesa cu piesa... Paradoxal, locomotiva cu aburi - desi predispusa la mizerie - stralucea mereu de curatenie (atat piesele negre cat si cele din bronz lucitor) ... ceea ce nu s-a mai intamplat cu LDH-urile care i-au urmat
  • +3 (5 voturi)    
    De atunci (Sâmbătă, 29 iunie 2019, 16:39)

    florinos [utilizator]

    Atunci a fost instalata tema site-ului Hotnews, zero mobile responsive.
  • -4 (10 voturi)    
    Motoarele de Dacie sunt f ineficiente (Duminică, 30 iunie 2019, 3:54)

    Lucian Ilea [utilizator]

    designul e din anii 50-56
    si se stia la lectia de fizica mi-a spus Voda
    acu 23 de ani:)))
    sau 26 de ani ca incalzesc sfintii cu motoarele lor
    dar ca fapt divers la noi pe calea ferata 50-60 km pe ora e viteza
    • +1 (1 vot)    
      In fine, a spus-o cineva (Luni, 1 iulie 2019, 16:18)

      quietguy58 [utilizator] i-a raspuns lui Lucian Ilea

      In fine, a spus-o cineva.

      Am fost posesorul unei Dacii 1300 si cu părere de rău trebuie sa spun ca a fost una din cele mai proaste mașini pe care am avut-o.

      Nu este normal ca o mașina noua sau aproape noua, precum Dacia, sa fie mai tot timpul reparata, in afara bineînțeles, de un accident si de uzura fireasca a pieselor.

      Asta arata de fapt ce putea produce economia romanească la acea vreme, un rahat pe patru roti.

      P.S.: sunt posesorul unei Honda Accord la care in afara in afara de schimbarea câtorva piese ale căror durata de viata utila nu am avut nimic de reperat.
      • +3 (3 voturi)    
        Paradoxal, dar asta a tinut-o in viata atatia ani (Marţi, 2 iulie 2019, 9:08)

        Inapasevedeinvers [utilizator] i-a raspuns lui quietguy58

        Faptul ca putea fi reparata, aproape de oricine. Era mai aproape de caruta decat de automobilul modern, din punctul asta de vedere.
        S-a fabricat timp de 25 de ani - un succes greu de egalat - tocmai pentru ca dadea impresia clientului ca o poate tine in viata pe un termen nelimitat.
        Ca, in fiecare sfarsit de saptamana iti petreceai timpul "surubarind" la ea ... facea parte din socializare: un timp sa mai stai la o sueta cu niste vecini, sa faci schimb de impresii si de piese si solutii minune.
        Oricum n-aveai alta treaba.
        • 0 (0 voturi)    
          Asa o fi (Marţi, 2 iulie 2019, 17:46)

          quietguy58 [utilizator] i-a raspuns lui Inapasevedeinvers

          Tot ce se poate ceea ce spuneți dvs. numai ca:
          1. Nu toată lumea are talente de "mecanic auto" improvizat.
          2. In plus, dai o găleata de bani pe o mașina proasta din fabricație.
          3. Nu sunt de genul comunicativ.
          • +2 (2 voturi)    
            Oricum, s-a terminat si asta (Marţi, 2 iulie 2019, 19:18)

            Inapasevedeinvers [utilizator] i-a raspuns lui quietguy58

            pe vremea aia oricand se gaseau 2-3 priceputi voluntari in jur.
            Nici nu apucai sa ridici capota... :-)
            Problema era sa ghicesti care se pricepea de-adevaratelea


Abonare la comentarii cu RSS

Top 10 articole cele mai ...





Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version