Dincolo de aspectele tehnice ale Legii Statutului Personalului Feroviar, ceferiștii care lucrează pe teren sunt foarte supărați de faptul că sunt tot mai grele condițiile de muncă, multe instalații au și peste 50 de ani vechime, media de vârsta a lucrătorilor este tot mai ridicată și prea puțini tineri vor să lucreze în domeniu. Greva de luni a însemnat mii de pasageri care au ajuns cu peste 7 ore întârziere. S-a obținut o creștere de salariu, dar problemele din sistem persistă.
Ce spun lucrătorii feroviari pe grupurile de profil? Mulți spun că un astfel de protest trebuia făcut de mult timp fiindcă le-a ajuns ”cuțitul la os”, iar aici, cei mai dezavantajați sunt aceia care sunt mereu pe teren, cei care trebuie să intervină când cad copaci peste calea ferată sau când vreun tren marfar deraiază și este ruptă linia de contact și terasamentul este distrus.
Au mai apărut filmări și fotografii cu interiorul unor locomotive din anii 60 unde iarna sunt 5 grade în cabină și peste tot este rugină, în contrast uriaș cu interiorul locomotivelor noi din țările vecine. În timp ce Bulgaria, Ucraina sau Serbia, ca să nu vorbim de Austria sau Polonia, au mai cumpărat locomotive noi în ultimul deceniu, România nu a mai reușit asta.
Locomotivele se strică tot mai des, nu prea se găsesc piese de schimb, reparațiile durează mult și nu rezistă apoi mult. Nu sunt bani de consumabile, unele instalații de siguranță și de semnalizare sunt vechi de peste 50 de ani și infrastructura, dar și materialul rulant, abia pot fi ținute pe ”linia de plutire” cu așa de puține investiții.
În multe locuri se văd șine fisurate sau traverse deteriorate și macazuri ruginite. Și drezinele cu care se intervine sunt extrem de vechi, iar utilaje noi s-au cumpărat, însă puține față de necesar.
Unii ceferiști spun că în ritmul acesta chinuit, oricând se poate produce o catastrofă cu victime, iar deraierile din această vară au ”avertizat” că, dacă mai mulți factori nefaști s-ar combina, ar fi posibil un dezastru.
Lucrătorii care fac teren și trebuie să intervină pentru a rezolva diverse probleme, uneori în miez de noapte, spun că o fac cu echipamente prea vechi ce le pun viața în pericol și spun că fac munca aceasta pe salarii de mizerie. Sunt dese intervenții după ce furtunile doboară copaci peste linia de contact și trebuie intervenit rapid. Deși ninge mai puțin ca acum câteva decenii, când se depune multă zăpadă, lucrătorii feroviari ies cu lopețile pentru a deszăpezi calea de rulare și aparatele de cale.
La fel ca în alte domenii, și la calea ferată este o diferență mare de salarizare și de condiții de muncă între cei care fac teren și cei care lucrează în birouri.
Dacă întrebi un copil de 5 ani: ”Ce vrei să te faci când vei fi mare?” foarte probabil că va răspunde ”mecanic de locomotivă”. Când crește însă, copilul nu se face mecanic de locomotivă ci va alege, poate, o meserie mai bănoasă sau cu condiții mai bune de muncă. Recent, un operator privat spunea că se retrage de pe o secție pentru că nu a mai găsit mecanici în zonă și este o mare problemă. Foarte puțini tineri mai vor să fie mecanici și foarte puțini mai vor să lucreze în vreo ramură în domeniul feroviar.
După o viață de muncă de teren, mulți feroviari sunt bolnavi la pensie sau apucă doar 2-3 ani de pensie din cauza condițiilor grele de muncă sau a spațiilor neîncălzite în care au făcut serviciu.
Mulți feroviar deplâng faptul că miniștrilor Transporturilor nu le-a păsat de cale ferată, ci au vorbit doar despre autostrăzi, dar nici din acelea nu avem multe. Au fost ani după revoluție când nu s-a modernizat NICI MĂCAR un km de cale ferată și în afară de câteva gări mari, prea puține s-au modernizat.
Ca simbol ”suprem” al delăsării este Gara de Nord, unde peroanele sunt extrem de prost luminate noaptea și unde ar fi atât de multe de făcut. Din când în când se scrie în presă despre ideea ”mutării” Gării de Nord și despre o nouă super-gară europeană, dar sunt idei de domeniul SF-ului.
Greva de ieri nu va rezolva problemele grave cu care se întâlnesc zi de zi feroviarii care fac teren pentru că nu sunt semne că decidenții vor fi mai interesați de a investi în calea ferată de acum înainte.
Dezinteresul față de acest domeniu s-a văzut mereu și din cât de puțin au comunicat miniștrii Transporturilor pe domeniul feroviar în comparație cu cel rutier. Despre căi ferate venea vorba ”în fugă” sau doar când întrebau jurnaliștii. În plus, miniștrii au mers cu trenul cel mult o dată pe an și mai ales pe București - Constanța, cea mai rapidă rută din țară. Mulți spuneau că un ministru ar trebui să meargă de la București la Baia Mare pentru a vedea mai bine cum este, cu adevărat, călătoria pe calea ferată.
Ca dovadă a dezinteresului autorităților față de calea ferată a venit și o declarație din noiembrie a fostului ministru Cătălin Drulă. El susținea că, în contextul discuţiilor despre situaţia financiară dificilă de la CFR Călători, premierul Florin Cîţu i-a sugerat să se renunţe total la transportul public de călători pe calea ferată, scrie news.ro. ”Totul este într-un megafaliment pe calea ferată şi statul, dacă vrea să facă ceva, trebuie să pună banii, astea au fost discuţiile mele repetate cu Florin Cîţu, care la un moment dat mi-a şi sugerat, ”Hai să o închidem!”. Adică să renunţăm la transportul ăsta public de călători pe calea ferată”.
1
4
