![]() |
Mihai Coman, decanul FJSC Foto: HotNews.ro |
![]() |
Potrivit dezvaluirilor din acea perioada, intre 2001 si 2004 guvernarea Nastase folosise 64,7 milioane de euro din fondurile publice pentru a cumpara publicitate pentru institutii de stat in diverse media; intre marii cumparatori se aflau Petrom (1.5 millioane), Autoritatea Nationala de Privatizare (926,000), Guvernul (922,000), Posta Romana, (858,000) si Romtelecom (802,000); iar intre marii beneficiari din presa scrisa se numarau (conform AlfaCont Mediawatch citata de Capital, nr. 33, 2004 - si numai pentru primul semestru al anului 2004), Adevarul (contracte de 479.000 euro), Ziua (360.000), Jurnalul National (310.000), Curentul (115.500).
Din punctul de vedere al tuturor teoriilor despre rolul mass media in sustinerea democratiei, precum si din punctul de vedere al deontologiei profesionale, un asemenea tip de publicitate reprezinta un instrument de subordonare a presei in raport cu puterea politica, deci de diminuare a rolului de ”caine de paza” al democratiei, de observator critic al politicienilor, de investigator al actiunilor guvernantilor si de demascator al abuzurilor acestora.
Dar, si in 2004, si acum, acum au fost voci care au sustinut rolul pozitiv al publicitatii de stat; mi-aduc aminite ca un lider de presa acuza atunci regimul Basescu pentru faptul ca a scos de pe piata 60 de milioane de euro, subrezind astfel stabilitatea economica a presei.
Iar acum, Sorin Strutinsky, actionar la grupurile constantene Telegraf Advertising si Soti Cable Neptun, beneficiare ale contractelor cu Primaria orasului Contanta, a declarat pentru HotNews.ro: "Banii vin din doua surse: de la stat si de la privati. Din domeniul privat nu se mai misca nimic. Ce o sa se intample daca nu se mai dau contracte de publicitate de la stat? O sa va concedieze pe dumneavoastra si voi fi nevoit si eu sa imi concediez oamenii." (Arhiva HotNews.ro: Cinci contracte de publicitate acordate de Primaria Constanta unor parteneri de afaceri lui Radu Mazare) .
Un palier superior al "cumpararii" presei - nu se mai vand spatiul si timpul, ci si constiintele
Nu stim care este amploarea investitiilor din bani publici facute de ministere, agentii guvernamentale, prefecturi, primarii etc pentru a achizitiona spatiu si timp de publicitate; ceea ce iese insa la iveala este trecerea la un palier superior al ”cumpararii” presei – nu se vand numai spatiul si timpul, ci si constiintele.
Din declaratiile recente transpare faptul ca se achizitionau ”stiri bune”, chiar emisiuni intregi, de preferinta talk-showuri, transformindu-se discursul jurnalistic in discurs propagandastic.
Ceea ce naste noi intrebari: cine efectua tranzactia?, care era relatia dintre patronat si jurnalistii cu functii de conducere?, ce rol sau ce reactie aveau moderatorii si vedetele implicate?, dar reporterii? Chiar daca nu cunoastem mecanismele prin care tranzactia de la varf era implementata, chiar daca nu stim daca au existat sau nu forme de refuz ale intinarii constiintei jurnalistice, ceea ce se vede deja este efectul devastator al acestor afaceri, aranjamente si compromisuri asupra prestigiului profesiei.
In luna iunie a anului 2009, Barometrul Global al Coruptiei realizat annual de Transparency International (TI) aducea o informatie socanta: mass-media a ajuns, pentru prima data, in topul celor mai corupte institutii din Romania. Astfel, intre toate institutiile, mass-media a inregistrat cea mai spectaculoasa urcare in acest clasament, obtinand 3,4 puncte la capitolul coruptie, din maximum 5.
Primele doua locuri sunt ocupate de Parlament si de Partidele politice, urmate de Justitie si de sectorul privat; doar 3% din cei chestionati credeau ca mass media nu este corupta, iar 43% afirmau ca este foarte si extrem de corupta (sursa: www.transparency.org.ro).
Atunci cand cineva afirma ca Parlamentul sau Justitia sunt corupte, la baza opiniei sale pot sta unele experiente personale, dar predominante vor fi informatiile primite din mass media. Dar cand sustine ca presa este corupta, pe ce se bazeaza?
Cum mass-media din Romania nu a prezentat aproape niciodata cazuri de coruptie in care sa fie implicati jurnalistii, cum redactiile sunt organizatii semi-inchise, in care publicul nu are acces si nu poate avea informatii despre jocurile de interese interne, este evident ca acest curent de opinie s-a format impotriva discursului mass mediei despre activitatile jurnalistice. Si atunci pe ce se intemeiaza opinia comuna referitoare la coruptia presei?
"Elita" uita ca publicul nu e pasiv
De-a lungul anilor, presa romana s-a scindat in doua grupuri: o masa de jurnalisti invizibili, care efectueaza sarcinile zilnice in mod rutinier si fara glorie si un grup restrans, o elita, care controleaza redactiile avand functii de conducere, care controleaza deciziile, avand fie pozitii de actionari, fie acces direct la grupul patronal si care controleaza gloria si vizibilitatea, fiind stapanii editorialelor si vedete ale talk-show-urilor politice.
Acestia se considera ”lideri de opinie”, adica stapani ai opiniei publice si voturilor (cum le place sa se iluzioneze si sa-i amageasca pe politicieni).
Ceea ce uita este ca publicul nu e pasiv: el gandeste, comenteaza, evalueaza si, mai presus de orice, nu uita niciodata. Iar publicul a putut asista la transformarea acelorasi jurnalisti-vedeta din acuzatori in promotori (si invers) ai aceleiasi figuri politice; nimic nu este mai revoltator decat partizanatul lor afisat, corelat cu o lipsa de consecventa asumata adeseori cinic.
Publicul a inteles repede jocul si s-a aliat vocilor unor lideri politici sau unor intelectuali (putini) care au condamnat asemenea atitudini. De aici s-a nascut imaginea presei corupte – in fapt, imaginea liderilor ”spirituali” din presa (deci a exponentilor ideii de presa) ca persoane corupte si versatile.
Daca aruncam o privire pe portalurile de stiri on-line descoperim vocile dezamagirii si nemultumirii; reactionand la diverse articole, la mesaje din bloguri sau la replicile altor cititori, acesti consumatori fideli si activi ai mass media explodeaza: ”Dragi ziaristi, care ati ajuns mai dictatori ca Ceausescu. Cine nu va face plecaciuni si nu accepta sa faceti voi ce vreti din el, trebuie sa mearga la puscarie !!!!” ; sau ” Bine ca si-a dat arama pe fata! Cristian Tudor Popescu se lauda ca este impartial si ca face doar analize pertinente ale "politicii"romanesti. Dreptul nostru de informare unde a fost atunci cind lingeau de zor mana lui nastase, ilici.... NOI NU AVEM JURNALISTI !!!!!” (sursa: comentariile postate la articole pe evz.ro).
Alte exemple:
” Era si timpul ca mass-media sa fie pusa la zidul rusinii. este corupta si apara interesele de partid. Chiar s-a demonstrat ca unele ziare si posturi de televiziune private sunt aservite partidelor politice. Mai aveti curaj sa vorbiti de libertatea presei!!! O mare gogorita vopsita, un mare mot cu floare in varf!!!” (sursa: site-ul deputatului Urban); ”Ma mira atitudinea domnului Cristoiu si a altora pentru care aveam un respect deosebit, dar banii le-au luat mintile.” (sursa: forumul Realitatea); ”Ne-am saturat de Nistorescu, Ciutacu, CTP, Cristoiu, M.Badea, M.Ionita, M.Gidea, Boda, Hurezeanu, Ciuvica, Dumitrescu, Cretulescu, Sincai, Stan,etc. Astia sunt ziaristi? Niste pupincuristi pe linga moguli de ti-e scirba sa te mai uiti la televizor.” (sursa: forumul Realitatea).
Iar un jurnalist lucid descrie acest joc al complicitatilor tacute: ”Acriti si tot mai cinici, dupa crunte dezamagiri politice, si-au leganat constiinta cu explicatii partial valabile: nu mai avem unde fugi, presa a incaput, cu mici si insignifiante exceptii, pe mana lor – a lui Vantu, Voiculescu si Patriciu. Si asa au inceput sa le faca, tot mai constient, jocurile, dar cu portofelul ceva mai plin.” Daca aceasta este situatia jurnalistului de rand, alta este aceea a jurnalistului-vedeta: ”Cei mai multi si-au inchiriat creierul constienti ca vor trebui sa-i faca lobotomie emisferei care produce bunul simt, logica si onestitatea. Dar cei mai multi nu si-au facut doar lobotomie, ci si firme de consultanta. Inainte sa-i vare invitatii in direct, ii trec pe la caserie. Inainte sa faca pe jurnalistii, fac pe consultantii. E un fenomen larg raspandit in unele televiziuni de stiri, ca Realitatea TV.” (Arhiva Pretul libertatii in rate la banca si altundeva).
Criza presei din Romania este una de credibilitate. O criza morala nu se vindeca prin concedieri
Criza presei din Romania nu este una economica, este in primul rand una de credibilitate; problemele economice, globale si nationale, nu sunt decat un catalizator al cancerului profund, care distruge, incet, dinauntru, mass media.
O criza morala nu se vindeca prin concedieri sau influxuri de capital. Istoria ne arata ca unele institutii si unii lideri s-au salvat in asemenea situatii prin spovedanie publica, asumarea vinovatiei, penitente, exil auto-impus… Mijloacele si limbajul sunt de sorginte religioasa. Dar, pentru a le aplica, in cautarea purificarii, iti trebuie credinta.
Prof. dr. Mihai Coman este unul dintre fondatorii Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii (FJSC) - Universitatea Bucuresti, imediat dupa '89. In prezent este decanul acestei facultati.
si, da, in Ro inca mai exista oameni care vor sa isi traga singuri concluziile, nu sa i se puna in brate un vraf de concluzii gata trase de analisti sau tonomati....
nu exista expresia "chapeau bas" in franceza ca echivalent al expresiei romanesti "jos palaria", ci doar "chapeau" !
In plus, cele mai mari capacitati jurnalistice ale Romaniei sesizeaza si relateaza cu promtitudine si corectitudine toate abuzurile dictatorului base si ale ministrilor pdl impotriva rominilor, incalcarea grosolana a tuturor drepturilor omului de catre dictatura.
Este corect ca acesti ziaristi sa lupte pentru dreptate si pentru apararea confratilor lor, sa se faca auziti in toata Europa, poate doar asa poporul va scapa de dictatura nemiloasa si sangeroasa in care ne zbatem.
Daca mai punem la socoteala si ziaristii despre care D-L Vanghelie a spus ca vor fi arestati (poate au fost chiar asasinati, nu stiu...) vom avea un tablou complet.
In concluzie, este foarte bine ca-i avem alaturi pe acesti curajosi ziaristi, cum ar fi D-L Nistorescu, D-L Stan etc, cu inalta tinuta morala, ca o pavaza impotriva dictaturii si barbariei
Nu poti avea toate aticolele pe prima pagina, ca Nistorescu spre exemplu, si sa ai si sufletul in rai, dar nici nu poti acuza un profesor de jurnalism ca nu stie ce spune, decat daca insisti sa pari idiot de tot.
Orice comentariu este inutil.
Daca decanul are curajul sa scrie un astfel de articol fara teama de asi pierde postul ,atunci insemna ca jurnalismul romanesc mai are o sansa.
Eu cred in aceasta sansa si pentru faptul ca sunt inca jurnalisti care nu au capotat in fata valului parsiv de atentii si bani pe care alde Vantu,Voiculescu si Patriciu lau revarsat asupra marii majoritati , direct sau prin interpusi.
Eu cred in aceasta sansa si este bine ca si alte cadre de valoare din invatamantul jurnalistic sa ia pozitii impotriva cangrenei din Mas Media .
Cu stima
fghgeorghe Buhac
http://www.wmin.ac.uk/mad/page-2087
http://www.opednews.com/articles/opedne_andrew_b_070506_the_pathological_sta.htm
Uitam adesea ca presa este un produs comercial, destinat consumului spre a rezulta profit, daca se poate cat mai mare. Concentrarea media in mainile celor fff bogati este normala, avand in vedere scopul primar de in-formare (schimbare profunda intentionata, nu informare), implicit de manipulare. Exemplul articolelor din presa internationala privind asa-zisa revolutie romana este mai mult decat elocvent. Va amintiti de cei 64000 de morti, de teroristi, de mama spintecata cu fatul alaturi etc. ?. Sau de armele de distrugere in masa ale lui Saddam (si exemplele pot continua)?. S-a pornit pe un drum fara intoarcere, cel al manipularii continue, persistente, accentuate si conformizante. Trebuie sa credem ce ni se spune/scrie, cei care se opun sunt fie marginalizati, fie inexistenti. Farenheit 451 al lui Bradbury merita recitit!!
Si mai trist este cand constati ca cei din jurul tau folosesc drept argumente exprimarile celor din media fara a mai folosi rationamentul, logica...
Si in media straina exista patroni de presa, jurnalisti cu familii si nevoi materiale. De ce acolo exista bun simt ?
Sper ca domnul prof. dr. Mihai Coman sa nu se opreasca aici si sa formeze in jurul domniei sale un grup de ziaristi care va incerca insanatosirea "cainelui de paza "al democratiei romanesti are acum este bolnav de prea multa lacomie
compromisul moral a fost facut de mult.
In primele luni ale anului '90, la o adunare organizata de Alianta Civica, in sediul defunctului partid autentic- social-democrat ( Cunescu), vandut de Atanasiu, lui Iliescu, pentru avantaje personale excelente (ministru, parlamentar, aici si in UE, etc.), se povesteste ca s-ar fi imtamplat cele relatate in continuare : S-a ridicat din sala un participant care s-a dus la prezidiu (Constantinescu Emil, Ana Blandiana si alte personalitati) si a inceput sa faca sugestii strategice, cu voce tare. Era un barbat tanar (in jur de 35 de ani), frumos, blond, cu ochi albastri, drept ca un ofiter de cariera. Cei de la prezidiu l-au recunoscut, era un cetatean care tocmai recunoscuse, in public, sigur de sine, ca fusese ofiter de securitate.
Indignati, cei de la prezidiu i-au arata usa prin care a iesit, netulburat, fostul ofiter. Fusese pregatit pentru incercari mult mai grele, pentru lupta cu dusmanul de clasa.
Se relateaza ca ofiterului i s-a infiintat un ziar, de la carma caruia inscauneaza si descauneaza presedinti, ministri, parlamentari. Ati ghicit, se spune ca era SRS.
..Universitatea Bucuresti, imediat dupa '89. In prezent este decanul acestei facultati.
Borfasii cu gulere albe, cei care degradeaza din p.v. moral intreaga societate, ies speriati, panicati, imputinati (la propriu) dintr-o astfel de revolutie ce are un nume deja demonetizat "populara". Treptat, treptat, germenii ramasi inca vii, in urma revolutiei, renasc "din propria cenusa", se dezvolta cu o viteza uniform accelerata, ating un maxim ce provoaca trecerea pe panta coboratoare, catre o alta revolutie si asa mai departe. Lucrurile evolueaza pe o curba sinusoidala, intre un maxim si un minim.
Acum, in Romania, ne apropiem de un nou punct de minim al sinusoidei, ne indreptam catre o noua revoluti sangeroasa, singura care poate opri degradarea fatala a natiei. Va functiona, cu adevarat, democratia: poporul va conduce, inca o data, o scurta perioada de timp, pentru scoaterea societatii din impas, fara sa stie, nici de acea data, ca sinusoida isi va urma evolutia naturala, pe panta ascendenta a sinusoidei,implacabil, cu circumstante extrem de agravante in special in Romania, scumpa nostra patrie, cunoscuta, in lumea larga, sub numele "tara hotilor".