Mihai Coman, decanul FJSC Foto: HotNews.ro

Cazul Monica Ridzi si revelatiile care au urmat, cu privire la cazul Mazare si la cazul Tarom, au deschis o cutie a Pandorei pe care o credeam inchisa dupa angajamentele post-electorale ale anului 2004 – este vorba despre publicitatea de stat.

Potrivit dezvaluirilor din acea perioada, intre 2001 si 2004 guvernarea Nastase folosise 64,7 milioane de euro din fondurile publice pentru a cumpara publicitate pentru institutii de stat in diverse media; intre marii cumparatori se aflau Petrom (1.5 millioane), Autoritatea Nationala de Privatizare (926,000), Guvernul (922,000), Posta Romana, (858,000) si Romtelecom (802,000); iar intre marii beneficiari din presa scrisa se numarau (conform AlfaCont Mediawatch citata de Capital, nr. 33, 2004 - si numai pentru primul semestru al anului 2004), Adevarul (contracte de 479.000 euro), Ziua (360.000), Jurnalul National (310.000), Curentul (115.500).

Din punctul de vedere al tuturor teoriilor despre rolul mass media in sustinerea democratiei, precum si din punctul de vedere al deontologiei profesionale, un asemenea tip de publicitate reprezinta un instrument de subordonare a presei in raport cu puterea politica, deci de diminuare a rolului de ”caine de paza” al democratiei, de observator critic al politicienilor, de investigator al actiunilor guvernantilor si de demascator al abuzurilor acestora.

Dar, si in 2004, si acum, acum au fost voci care au sustinut rolul pozitiv al publicitatii de stat; mi-aduc aminite ca un lider de presa acuza atunci regimul Basescu pentru faptul ca a scos de pe piata 60 de milioane de euro, subrezind astfel stabilitatea economica a presei.

Iar acum, Sorin Strutinsky, actionar la grupurile constantene Telegraf Advertising si Soti Cable Neptun, beneficiare ale contractelor cu Primaria orasului Contanta, a declarat pentru HotNews.ro: "Banii vin din doua surse: de la stat si de la privati. Din domeniul privat nu se mai misca nimic. Ce o sa se intample daca nu se mai dau contracte de publicitate de la stat? O sa va concedieze pe dumneavoastra si voi fi nevoit si eu sa imi concediez oamenii." (Arhiva HotNews.ro: Cinci contracte de publicitate acordate de Primaria Constanta unor parteneri de afaceri lui Radu Mazare) .

Un palier superior al "cumpararii" presei - nu se mai vand spatiul si timpul, ci si constiintele

Nu stim care este amploarea investitiilor din bani publici facute de ministere, agentii guvernamentale, prefecturi, primarii etc pentru a achizitiona spatiu si timp de publicitate; ceea ce iese insa la iveala este trecerea la un palier superior al ”cumpararii” presei – nu se vand numai spatiul si timpul, ci si constiintele.

Din declaratiile recente transpare faptul ca se achizitionau ”stiri bune”, chiar emisiuni intregi, de preferinta talk-showuri, transformindu-se discursul jurnalistic in discurs propagandastic.

Ceea ce naste noi intrebari: cine efectua tranzactia?, care era relatia dintre patronat si jurnalistii cu functii de conducere?, ce rol sau ce reactie aveau moderatorii si vedetele implicate?, dar reporterii? Chiar daca nu cunoastem mecanismele prin care tranzactia de la varf era implementata, chiar daca nu stim daca au existat sau nu forme de refuz ale intinarii constiintei jurnalistice, ceea ce se vede deja este efectul devastator al acestor afaceri, aranjamente si compromisuri asupra prestigiului profesiei.

In luna iunie a anului 2009, Barometrul Global al Coruptiei realizat annual de Transparency International (TI) aducea o informatie socanta: mass-media a ajuns, pentru prima data, in topul celor mai corupte institutii din Romania. Astfel, intre toate institutiile, mass-media a inregistrat cea mai spectaculoasa urcare in acest clasament, obtinand 3,4 puncte la capitolul coruptie, din maximum 5.

Primele doua locuri sunt ocupate de Parlament si de Partidele politice, urmate de Justitie si de sectorul privat; doar 3% din cei chestionati credeau ca mass media nu este corupta, iar 43% afirmau ca este foarte si extrem de corupta (sursa: www.transparency.org.ro).

Atunci cand cineva afirma ca Parlamentul sau Justitia sunt corupte, la baza opiniei sale pot sta unele experiente personale, dar predominante vor fi informatiile primite din mass media. Dar cand sustine ca presa este corupta, pe ce se bazeaza?

Cum mass-media din Romania nu a prezentat aproape niciodata cazuri de coruptie in care sa fie implicati jurnalistii, cum redactiile sunt organizatii semi-inchise, in care publicul nu are acces si nu poate avea informatii despre jocurile de interese interne, este evident ca acest curent de opinie s-a format impotriva discursului mass mediei despre activitatile jurnalistice. Si atunci pe ce se intemeiaza opinia comuna referitoare la coruptia presei?

"Elita" uita ca publicul nu e pasiv

De-a lungul anilor, presa romana s-a scindat in doua grupuri: o masa de jurnalisti invizibili, care efectueaza sarcinile zilnice in mod rutinier si fara glorie si un grup restrans, o elita, care controleaza redactiile avand functii de conducere, care controleaza deciziile, avand fie pozitii de actionari, fie acces direct la grupul patronal si care controleaza gloria si vizibilitatea, fiind stapanii editorialelor si vedete ale talk-show-urilor politice.

Acestia se considera ”lideri de opinie”, adica stapani ai opiniei publice si voturilor (cum le place sa se iluzioneze si sa-i amageasca pe politicieni).

Ceea ce uita este ca publicul nu e pasiv: el gandeste, comenteaza, evalueaza si, mai presus de orice, nu uita niciodata. Iar publicul a putut asista la transformarea acelorasi jurnalisti-vedeta din acuzatori in promotori (si invers) ai aceleiasi figuri politice; nimic nu este mai revoltator decat partizanatul lor afisat, corelat cu o lipsa de consecventa asumata adeseori cinic.

Publicul a inteles repede jocul si s-a aliat vocilor unor lideri politici sau unor intelectuali (putini) care au condamnat asemenea atitudini. De aici s-a nascut imaginea presei corupte – in fapt, imaginea liderilor ”spirituali” din presa (deci a exponentilor ideii de presa) ca persoane corupte si versatile.

Daca aruncam o privire pe portalurile de stiri on-line descoperim vocile dezamagirii si nemultumirii; reactionand la diverse articole, la mesaje din bloguri sau la replicile altor cititori, acesti consumatori fideli si activi ai mass media explodeaza: ”Dragi ziaristi, care ati ajuns mai dictatori ca Ceausescu. Cine nu va face plecaciuni si nu accepta sa faceti voi ce vreti din el, trebuie sa mearga la puscarie !!!!” ; sau ” Bine ca si-a dat arama pe fata! Cristian Tudor Popescu se lauda ca este impartial si ca face doar analize pertinente ale "politicii"romanesti. Dreptul nostru de informare unde a fost atunci cind lingeau de zor mana lui nastase, ilici.... NOI NU AVEM JURNALISTI !!!!!” (sursa: comentariile postate la articole pe evz.ro).

Alte exemple:

” Era si timpul ca mass-media sa fie pusa la zidul rusinii. este corupta si apara interesele de partid. Chiar s-a demonstrat ca unele ziare si posturi de televiziune private sunt aservite partidelor politice. Mai aveti curaj sa vorbiti de libertatea presei!!! O mare gogorita vopsita, un mare mot cu floare in varf!!!” (sursa: site-ul deputatului Urban); ”Ma mira atitudinea domnului Cristoiu si a altora pentru care aveam un respect deosebit, dar banii le-au luat mintile.” (sursa: forumul Realitatea); ”Ne-am saturat de Nistorescu, Ciutacu, CTP, Cristoiu, M.Badea, M.Ionita, M.Gidea, Boda, Hurezeanu, Ciuvica, Dumitrescu, Cretulescu, Sincai, Stan,etc. Astia sunt ziaristi? Niste pupincuristi pe linga moguli de ti-e scirba sa te mai uiti la televizor.” (sursa: forumul Realitatea).

Iar un jurnalist lucid descrie acest joc al complicitatilor tacute: ”Acriti si tot mai cinici, dupa crunte dezamagiri politice, si-au leganat constiinta cu explicatii partial valabile: nu mai avem unde fugi, presa a incaput, cu mici si insignifiante exceptii, pe mana lor – a lui Vantu, Voiculescu si Patriciu. Si asa au inceput sa le faca, tot mai constient, jocurile, dar cu portofelul ceva mai plin.” Daca aceasta este situatia jurnalistului de rand, alta este aceea a jurnalistului-vedeta: ”Cei mai multi si-au inchiriat creierul constienti ca vor trebui sa-i faca lobotomie emisferei care produce bunul simt, logica si onestitatea. Dar cei mai multi nu si-au facut doar lobotomie, ci si firme de consultanta. Inainte sa-i vare invitatii in direct, ii trec pe la caserie. Inainte sa faca pe jurnalistii, fac pe consultantii. E un fenomen larg raspandit in unele televiziuni de stiri, ca Realitatea TV.” (Arhiva Pretul libertatii in rate la banca si altundeva).

Criza presei din Romania este una de credibilitate. O criza morala nu se vindeca prin concedieri

Criza presei din Romania nu este una economica, este in primul rand una de credibilitate; problemele economice, globale si nationale, nu sunt decat un catalizator al cancerului profund, care distruge, incet, dinauntru, mass media.

O criza morala nu se vindeca prin concedieri sau influxuri de capital. Istoria ne arata ca unele institutii si unii lideri s-au salvat in asemenea situatii prin spovedanie publica, asumarea vinovatiei, penitente, exil auto-impus… Mijloacele si limbajul sunt de sorginte religioasa. Dar, pentru a le aplica, in cautarea purificarii, iti trebuie credinta.

Prof. dr. Mihai Coman este unul dintre fondatorii Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii (FJSC) - Universitatea Bucuresti, imediat dupa '89. In prezent este decanul acestei facultati.