În ultimele luni au tot apărut știri despre posibila vânzare a operațiunilor deținute de OTE în România: fostul RomTelecom, în care OTE deține 54,01%, fostul Cosmote România în care Cosmote Grecia deține 70%. Dacă la început știrile erau la modul general (se vorbea despre vânzare) în ultimele zile acestea au început a deveni tot mai detaliate - pentru accelerarea procesului de vânzare se vor vinde separat fostele RomTelecom și Cosmote Romania. Și au fost nominalizați chiar și potențialii cumpărători - Orange, RCS&RDS, fonduri de investiții din Rusia.
De ce m-am temut se pare că nu am scăpat - ”vânzarea pe bucăți a operatorului Telekom”!
Vânzarea întregii afaceri (comunicații la punct fix și la punct mobil) nu ar fi o problemă. S-ar schimba doar structura acționariatului, rămânând tot patru operatori de comunicații mobile. Foarte, foarte periculoasă este ”vânzarea pe bucăți” - afacerea de comunicații mobile (fostul Cosmote Romania) unui operator de comunicații mobile din România și afacerea de comunicații fixe (fostul RomTelecom) altui operator, tot din România. O astfel de vânzare ar duce la dispariția de pe piață a unui operator de comunicații mobile, rămânând doar TREI: Orange, Vodafone și RCS&RDS și poate a unui operator de comunicații la punct fix - ar rămâne RCS&RDS, UPC (care va fi absorbit de Vodafone), DCS, eventual cumpărătorul și operatori mici, locali.
S-ar crea o concentrare puternică pe piață, mai ales la comunicații mobile, care va afecta puternic românii prin cresterea puternică a preturilor. Cu efecte ireversibile! După achiziție și fuziune, ar putea urma, pe termen mediu, creșteri serioase (două cifre) ale tarifelor cu amănuntul pentru serviciile de telecomunicații, mai ales la punct mobil.
In tările vest europene sunt minim trei operatori. De regulă patru. Sunt țări care au pornit cu trei operatori de telefonie mobilă și unde foarte greu a intrat al patrulea. Franta, dupa lupte seculare care au durat mai bine de 10 ani, are patru operatori, prin intrarea Iliad, intrare dificilă din cauza opoziției operatorilor existenți. La mijlocul anului 2004, Franţa avea una dintre cele mai mici densităţi ale telefoniei mobile din vestul Europei, 70%, o piaţă cu trei operatori: Orange (cca ½ din utilizatori), SFR (cca 1/3 din utilizatori) şi Bouygues.
Conform Financial Times din 14 iulie 2004, piaţa franceză era într-un “echilibru stabil, dacă nu chiar un cartel”. Astfel, autoritatea de reglementări din Franţa a amendat cei trei operatori cu peste 600 milioane euro pentru dominare colectivă și a demarat preparativele pentru introducerea operatorilor de rețele mobile virtuale.
Continuare la https://nicolaeoaca.blogspot.com/
3
4
