La începutul acestui an, sortimentul clasic al sucului Fanta, comercializat de compania Coca-Cola, atrăgea atenția Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor. ANPC a cerut atunci Comisiei Europene să demareze o anchetă la nivelul UE, pe trei tipuri de suc Fanta de portocale. Autoritatea românească motiva că ar fi diferențe ale rețetei din perspectiva calității, deși ar trebui să fie vândute, teoretic, cu aceeași compoziție în toate țările europene.
Dublul standard la alimente, o supărare veche a românilor înscrisă în seria „Vestul și r’Estul”, rămâne o problemă care s-a rezolvat pe hârtie, dar nu și în practică. Asta deși suntem la un an de la intrarea în vigoare a unei directive europene menite să împiedice discriminarea consumatorilor europeni. Dacă, în teorie, un astfel de act normativ ar fi trebuit să mai disipeze discuțiile referitoare la diferențele de calitate dintre produsele din estul și cele din vestul Europei, în realitate, nu s-a întâmplat așa.
Transpusă în legislația românească, directiva arată foarte bine, dar nu produce niciun fel de efect, pentru că nu se poate aplica deocamdată. La fel și în alte țări. O poveste frecventă în cazul dosarelor europene deturnate populist, cum a fost și discuția cu dublul standard. Avem un principiu lăudabil, care dă bine politic, dar care s-a dovedit, până acum, greu, dacă nu chiar imposibil de aplicat.
Sunt mari șanse să mai treacă mult timp până ce autoritățile naționale vor putea avea la dispoziție un instrument cu adevărat eficient prin care să poată penaliza abaterile producătorilor prinși că fac rabat de la calitate, în funcție de cine le e clientul.
În acest moment, situația stă în felul următor: nu am stabilit standardul, ci doar că nu-l vrem dublu. Concret, chiar dacă avem legislație împotriva dublului standard, nici până în prezent nu a fost definit un standard european de referință, după care să se aplice legea.
