Creșterea impozitelor și taxelor, eliminarea excepțiilor din construcții, agricultură și IT precum și introducerea impozitării progresive sunt soluțiile sugerate de un studiu, realizat de Cornel Ban pentru Fundația Friedrich Ebert România, la gaura bugetară.
*Cornel Ban predă economie politică internațională în cadrul Copenhagen Business School
Vezi întregul studiu:"Reforma fiscală – propuneri pe termen scurt"
Conform sursei citate, reforme fiscale relativ modeste ar aduce la bugetul de stat 38 miliarde de lei (7,6 miliarde de euro).
“Această sumă permite finanțarea golului bugetar din prima parte a anului 2023 (20 miliarde RON) și un răspuns pozitiv la subfinanțarea învățământului reliefată de greva profesorilor (8 miliarde RON, 1,6 miliarde euro)”, se arată în document.
Potrivit acestuia, mai puțin de jumătate din acești bani ar veni din introducerea unui impozit moderat progresiv la cote competitive regional, restul de bani venind din:
- mărirea impozitului pe dividende la 18%
- un impozit de 1,2% pe cifra de afaceri peste pragul de 1 miliard de lei pentru firmele din energie, 100 milioane RON pentru firmele din retail, toate firmele de jocuri de noroc
- coborârea pragului la microîntreprinderi la 250.000 euro
- eliminarea scutirilor din IT, construcții și agricultură.
“Aproape 61% din acest efort de mobilizare fiscală va trebui să vină din măriri de impozite și taxe, iar restul va trebui sa vina din eliminări de scutiri și taxe sectoriale pe construcții, IT, alimentar si agricultură”, se arată în document.
Studiul mai spune că dacă societatea românească se poate mobiliza pentru un proiect strategic de transformare sistemică a sistemului fiscal pentru a-l aduce la media regională a țărilor cu care ne comparăm cel mai des (grupul Visegrad) va fi nevoie de un efort de patru ori mai mare decât ce sugerează documentul.
“Astfel, pentru a ajunge la media ponderii veniturilor fiscale din grupul de referință reprezentat de țările Visegrad, ar mai fi nevoie de 130 miliarde lei (26 de miliarde euro) în condițiile în care nu se fac reformele sugerate de noi”, menționează sursa citată.
- „Această țintă va cere simultan impozite chiar mai mari și mărirea capacității de colectare a ANAF pentru a reduce mai ales flagelul neîncasării TVA /estimat la 33%), al prețurilor de transfer și transferurilor de datorie (impact neestimat, dar estimat în alte țări cu mare dependență de firme multinaționale ca fiind semnificativ)”.
Potrivit acestuia, ANAF trebuie să centralizeze datele precum:
- pierderile fiscale generate de cote de TVA de 5% greu de apărat în condițiile actuale (e.g. livrarea de imobile de 120 mp cu limită de preț de 120,000 euro, câștigurile la bursă),
- imobile multiple în mai multe județe să putem vedea cât se poate obține taxând stocul imobiliar mai mare de o locuință.
Studiul menționează că este nevoie de date de calitate care să permită impozitarea averilor, simulări cu veniturile personale actuale care să ia în calcul nu doar salariile, ci și celelalte venituri (chirii, dividend, stock options), impactul aplicării regulii europene prin care un PFA trebuie să aibă mai mulți clienți ca să nu fie considerat ca angajat cu normă plină.
4 scenarii de impozitare progresivă
Cornel Ban a realizat 4 scenarii pentru aplicarea unui impozit progresiv:
„1. Mentinerea cotei actuale de 10% pe toate veniturile, dar 16% pe orice sumă care depăşeşte 2200 euro brut.
În acest scenariu doar cei mai bogați 10% dintre contribuabili ajung să plătească la cota mărită, restul rămânând neafectați.
Dat fiind că taxa unică era 16 procente în 2017, în acest scenariu practic până și cei mai bogați 10% ajung să plătească de fapt cât plăteau până acum câțiva ani.
Dintre toate scenariile, acesta este cel mai ușor de acceptat. Problema: cu acest scenariu se strâng doar cu 5,73 miliarde lei mai mulți bani la buget, o sumă mult prea mică să aibă impact semnificativ asupra problemelor.
2. Cota de 10 şi respectiv 19% pe orice sumă care depăşeşte 2.200 euro brut.
În acest scenariu ideea a fost să minimizăm rezistența politică protejând situația majorității covârșitoare a contribuabililor dar mărind sarcina fiscală pe top 9-10% venituri peste limita istorică a taxei unice.
Acesta este și scenariul susținut de FMI în raportul său de asistență tehnică pe reforma fiscală din România redactat anul trecut. Impactul este ceva mai mare: se strâng cu 7,5 miliarde lei mai mulți bani la buget. Suma nu este însă decât abia a patra parte din gaura bugetară din 2023.
3. Sugestia noastră personală este de a se reveni la sarcina fiscală din 2017 pentru majoritatea covârșitoare a contribuabililor, aplicând cota de 16% dar menținând 10% pentru câștigurile sub salariul minim (inclusiv), apoi aplicând decilei superioare cota de 21%, o mărire modesta față de vechea taxă unică de 16%.
În acest fel se păstrează principiul de a minimiza presiunea fiscală pe veniturile deja mobilizate fiscal și de a se strânge o sumă semnificativ mai mare dar fără a împinge în defensivă politică intensă bazinul cu venituri peste 2.200 de euro. Modelarea ne arată că aceasta este soluția
optimă, căci se strâng cu 15 miliarde mai mulți bani la buget.
4. Scenariul slovac, cu trepte de 19 şi 25%. La care vom păstra rata de 10% pentru cei care câștigă până în salariul minim. Se strâng cu 20 miliarde RON mai mulţi bani. Ecartul față de scenariul anterior nu este însă suficient de mare să merite costul politic după părerea noastră.”
Sursă foto: Dreamstime.com
6
68
