suveranitate - la ce bun? // auzi peste tot ca grecia "isi va pierde suveranitatea". Mi se pare o minciuna uriasa: cum poti sa pierzi ceva ce nu ai? Politicienii greci se comporta ca niste hoti: milioane de bugetari care nu fac nimic dar sunt platiti regeste, impozitele pe care nu le plateste nimeni, alocatii pentru copii mai mari ca in Germania (ca ei au bani, nu sunt niste zgarie.branza ca nemtii!), etc. In conditiile astea Grecia si-a pierdut de mult suveranitatea, si singura sansa sa si-o capete inapoi e sa vina unii (din afara, fireste) si sa termine cu hotia.

marmota... // și de limitare a pierderilor bancare, datorită cărora Grecia se află acum într-o haotică criză financiară. Mario Monti – primul ministru italian, numit la cererea Germaniei – a avertizat în mod explicit că Germania va suferi o respingere puternică dacă persistă în a se opune măsurilor care ar fi putut uşura puţin din presiunea financiară exercitată asupra altor membri ai zonei euro, un exemplu fiind emiterea de obligaţiuni garantate în comun. În acest timp, mulţi dintre economiştii de frunte ai Italiei, foşti conducători ai băncii centrale și lideri ai lumii afacerilor au început să scrie articole în care pledează pentru retragerea din zona euro, pe motiv că politica dusă de Germania este incompatibilă cu cea a altor membri ai zonei euro. Recunoaşterea timpurie a faptului că Germania este diferită faţă de ceilalţi membri ai zonei euro uşurează înţelegerea traiectoriilor derutante ale crizei euro şi a răsturnărilor de situaţie provocate de încercările de rezolvare a acestei crize, precum și a modului în care această criză ar putea să se încheie. Așa cum euroscepticii au susţinut încă de la începutul anilor 1990, există doar două rezultate posibile ale proiectului monedei unice: fie moneda euro se va dezintegra, fie zona euro va fi transformată într-o mare federaţie fiscală și o uniune politică. Cele două variante de deznodământ sunt recunoscute deja pe scară mondială. Întrebarea este, însă, ce înseamnă, cu exactitate, ”federaţie fiscală”. Astfel, ajungem direct la miezul problemei – culpabilitatea Germaniei în criza actuală. Trei condiţii pentru ieșirea din criză Pentru ca moneda euro să supraviețuiască este necesară îndeplinirea a trei condiţii. Prima, pe care Germania o susține foarte insistent, este aceea a impunerii unei discipline bugetare stricte, condiţie care poate fi aplicată doar printr-un control centralizat al Uniunii Europene (UE) în ceea ce priveşte taxele și politicile fiscale ale guvernelor naţionale. A doua condiţie este asumarea unui grad înalt

marmota... // A doua condiţie este asumarea unui grad înalt de responsabilitate colectivă europeană în ceea ce priveşte datoriile naţionale ale guvernelor şi garanţiile bancare. Acest ajutor reciproc reprezintă cealaltă faţă a monedei federalismului fiscal, după cum a subliniat dl. Monti, dar este un quid pro quo pe care Germania a evitat mereu chiar și să-l aducă în discuţie. A treia condiţie este sprijinirea federaţiei fiscale de către Banca Centrală Europeană, acțiune comparabilă cu sprijinul monetar acordat de către băncile naţionale, guvernelor aflate în criză, în ţări ca US, Marea Britanie, Japonia, Elveţia și altele cu economie dezvoltată. Faptul că US, Marea Britanie și Japonia au reuşit să finanţeze deficite bugetare mai mari decât ale Franţei sau Italiei fără a provoca îngrijorări majore privind afectarea negativă a ratingului, este în exclusivitate doar meritul propriilor bănci centrale, care au sprijinit piaţa obligaţiunilor garantate de guverne. Intransigenţa Germaniei, o adevarată problemă Marea problemă a zonei euro este aceea că Germania se concentrează în exclusivitate doar pe prima condiție – impunerea disciplinei bugetare. Ea constrânge guvernele altor ţări să adopte planuri de austeritate din ce în ce mai draconice și nerealiste, în timp ce refuză discutarea subiectului unei quid pro quo de garantare colectivă a datoriilor naţionale și intervenţie a băncilor centrale. Datorită intransigenţei Germaniei în aceste două chestiuni, noul tratat european în privinţa euro, adoptat în principiu luna trecută, este asemeni unui scaun cu trei picioare care se sprijină doar pe unul singur. Sunt toate acestea o dovadă că zona euro se va dezintegra? Nu neapărat, din două motive contradictorii. Alternativa optimistă este aceea că presiunea fiscală inutilă discutată luna trecută a fost doar o tactică diversionistă, în timp ce Angela Merkel a pregătit opinia politică și publică germană în vederea viitoarelor compromisuri privind garantarea comună a datoriilor şi implicarea B

marmota... // implicarea BCE în adoptarea stilului anglo-saxon a politicilor monetare neconvenţionale cunoscute sub numele de „quantitative easing”. Ce-ar fi să excludem Germania din zona euro? Alternativa pesimistă este aceea că Germania este determinată în mod serios să împiedice ”uşurarea monetară” de care moneda euro are nevoie stringentă pentru a supravieţui. În acest caz, ceilalţi membri ai zonei euro vor fi puşi în curând în faţa adoptării unei decizii istorice: să abandoneze moneda euro sau să excludă Germania din zona euro – fie simplu, cerându-i acesteia să se retragă, fie prin adoptarea în unanimitate a unei strategii monetare și fiscale care ar determina Germania să se retragă din proprie iniţiativă. Franţa, Italia, Spania și ceilalţi parteneri din zona euro au resursele necesare salvării monedei euro și prin aceasta ar putea evada de sub hegemonia economică a Germaniei. Întrebarea care se pune este dacă aceste state au încredere în puterile proprii și cunoştinţele economice necesare să se coalizeze împotriva Germaniei. În orice caz, în curând, pentru conducătorii Europei va veni timpul să înceteze să mai învinovăţească economia mondială, băncile, ori incompetenţa guvernelor precedente pentru criza prin care trece zona euro. Așa cum scria Shakespeare: ”Vina, dragă Brutus, nu este a stelelor, ci a noastră, că stăm sub ele!"

Noua de ce nu ne propun? // Decat sa mai las politicieni romani sa conceapa si sa execute bugetul, mai bine sa vina nemtii. Pe mine de ce nu ma intreaba? As merge la un asemenea referendum.

demult ma framanta o intrebare // de ce nu vor nemtii sa preia actiunile grecesti in sua? oare din motive similare celor intamplate la Opel? tot nu si-au invatat lectia nemtii? cam trist pentru o natiune care se pretinde mare si cere aceasta recunoastere....