Les Echos: Copilăria. Totul se joacă în primele 1.000 de zile ● The Guardian: Un ziar german îl investighează pe noul proprietar pentru rolul de informator al Stasi. Holger Friedrich de la Berliner Zeitung recunoaşte că a lucrat pentru poliţia secretă est-germană ● Turbulența politică din Germania: poate rezista centrul? ● La Libre Belgique: Partidul Sinn Fein dorește un referendum pentru unitatea irlandeză în termen de cinci ani ● Știri pe scurt (despre România).

HotNews.roFoto: Hotnews

• Les Echos: Copilăria. Totul se joacă în primele 1.000 de zile

Perioada care trece de la naștere și până la vârsta de 2 ani a copilului este crucială pentru sănătatea și viitorul său ca adult: dieta, stilul de viață, stresul psihosocial, mediul ... O constatare foarte importantă în contextul reformării politicilor familiale.

În această zi ploioasă de la mijlocul lunii octombrie, Adrien Taquet vorbește cu cei aproximativ treizeci de pediatri și medici generali adunați într-un birou al sediului Facultății de Medicină a Sorbonei, la Pitié-Salpêtrière. „Primele 1.000 de zile de viață reprezintă un subiect de care și președintele Republicii este extrem de interesat”, asigură secretarul de stat pentru protecția copiilor. Acești profesioniști, în felul lor, sunt de fapt niște pionieri. Ei pun pe picioare acordarea primelor diplome universitare în specializarea parentingului. Primele asemenea diplome din Franța care vor fi acordate pediatrilor.

Adrien Taquet vorbește despre diferitele acțiuni pe care guvernul le întreprinde pentru copii. A început prin formarea și instalarea la Elysee, acum o lună, a unei comisii care studiază primele 1.000 de zile din viața copilului. Prezidată de neuropsihiatrul Boris Cyrulnik, este de așteptat ca acest grup de experți să formuleze o serie de propuneri pe care guvernul să se bazeze pentru a regândi profund politicile publice privind familia. "Președintele Republicii dorește o schimbare reală de abordare bazată pe un consens științific solid", a declarat secretarul de stat.

Această perioadă - de la concepție până la vârsta de doi ani ai copilului -devine o prioritate a acțiunii publice și constituie mai mult decât o nouă abordare: este „o schimbare de paradigmă în modul de a lua în considerare sănătatea lui viitoare”, susține pediatrul Laurent Storme, șeful departamentului neonatal din Spitalul Universitar Lille și membru al comisiei.

„În aceste prime 1.000 de zile sunt cele în care copilul mic se adaptează. Această capacitate de adaptare la mediu se numește plasticitate, este necesară pentru supraviețuirea speciilor", spune el. Prin sănătate înțelegem sănătatea fizică, mentală, emoțională și cognitivă. Iar prin mediu ne referim atât la stilul de viață (nutriție, activitate fizică ...) cât și la bunăstarea fizică și psihologică (stres, relația cu părinții ...).

Primele cercetări privind dezvoltarea sănătății copilului datează din anii 1980, când epidemiologul britanic David Barker a arătat legătura dintre greutatea la naștere și riscul de deces din cauza bolilor coronariene la vârsta adultă. Descoperirile sale - care mai întâi au fost contestate sau în cel mai bun caz privite cu mare precauție- s-au confirmat ulterior.

Mulți cercetători au arătat că boli cum sunt cancerul, diabetul sau bolile cardiovasculare își pot avea originea în dezechilibrele precoce rezultate din mecanisme epigenetice.

Acest concept al primelor 1.000 de zile este încă fluid. Unii spun că începutul acestei perioade definitorii este în faza uterină, iar sfârșitul undeva pe la 3 ani. Perioada a fost stabilită oficial în 2010 în forurile internaționale, când experții au realizat că durata unei sarcini (270 de zile) și cea a primilor doi ani de viață (730 de zile) formează această perioadă de cristalizare.

Inițial, accentul a fost pus pe importanța nutriției, dar neuroștiința arată că în acest stadiu al vieții plasticitatea cerebrală este extrem de ridicată iar conexiunile neuronale se realizează într-un ritm niciodată egalat după aceea. „Dacă mama este stresată în mod repetat, de exemplu din cauza izolării, violenței domestice sau nesiguranței, copilul vine pe lume cu leziuni cerebrale. Dacă nu facem nimic, se creează circuite ale creierului care vor fi permanente. Reconstrucția neuronilor poate începe în 24 până la 48 de ore, iar copilul își reia buna dezvoltare", spune Boris Cyrulnik.

Unele contribuții recente ale neuroștiinței, în special privind importanța atașamentului în dezvoltarea psihică, emoțională și socială a copilului, confirmă ceea ce profesioniștii au constatat încă din anii 1950.

"Este absolut fascinant să vezi, datorită neuro-imagisticii, cum cel mai mic schimb de zâmbete cu un copil îi construiește literalmente creierul", spune psihoterapeutul Isabelle Filliozat. Copilul este mai presus de toate o ființă socială care se construiește prin interacțiunea cu părinții săi. „El vine cu un apetit extraordinar de a învăța, dar mai ales de a învăța de la alții”, spune Maya Gratier, profesoară de psihologie a dezvoltării copilului. Bebelușul nu este o mașină de învățat, ci caută să facă parte dintr-o comunitate. "

Acesta este motivul pentru care apare problema reproiectării conceptului de maternitate, paternitate sau cea a concediului pentru creșterea copilului. Comitetul de experți va examina acest aspect, considerat fundamental pentru dezvoltarea atașamentului „Vedem cât de stresați sunt părinții odată ajunși acasă, în urma stresului de la serviciu. Trebuie să avem grijă de părinți, pentru ca ei să poată avea grijă de copilul lor”, consideră Sophie Marinopoulos, psihologul și psihanalistul care a fondat asociația ”Les Pâtes au beurre” în urmă cu douăzeci de ani.

În unele țări, cum ar fi Canada, concediul este mai lung și mai bine compensat decât în Franța. "Există zece săptămâni de concediu de maternitate după naștere, iar apoi părinții mai pot lua 35 de săptămâni suplimentare cu 80% din salariu sau 42 de săptămâni cu 75% din salariu", spune Johanne Lemieux. Acest specialist din Québec, membru al ”comisiei celor 1.000 de zile”, vede experiența Canadei ca o foarte bună „curea de transmisie” pentru experiența franceză.

Neuroștiința afectivă și socială - o ramură puțin cunoscută în Franța, care nu trebuie confundată cu neuroștiința cognitivă - ajută la definirea tipului de relație care favorizează dezvoltarea optimă a copilului: „Este o relație empatică, de susținere și iubire adică fără umilințe verbale și fizice, ceea ce nu este absolut sinonim cu educația laxă ", relatează pediatra Catherine Gueguen, co-președinte al instituției care se va ocupa de diplomele în parenting. Lucrările psihiatrului și neuroștiințificului american Martin Teicher arată că umilințele (la care 80% dintre copii sunt încă supuși în mod regulat la nivel mondial, potrivit Unicef) modifică dezvoltarea hipocampului, o structură a creierului care se ocupă cu memorarea și învățarea.

S-ar putea crede că sănătatea fizică și sănătatea mintală sunt două componente independente, dar în realitate, „totul este conectat”, spune ginecologul obstetrician Alexandra Benachi. „Există un prejudiciu adânc înrădăcinat conform căruia femeile însărcinate ar trebui să se odihnească și să nu facă exerciții fizice. Dar datele științifice arată că, dacă o femeie rămâne activă în timpul sarcinii, există beneficii extraordinare pentru copil, inclusiv pentru neuro-dezvoltarea lui. "

• The Guardian: Un ziar german îl investighează pe noul proprietar pentru rolul de informator al Stasi

Holger Friedrich de la Berliner Zeitung recunoaşte că a lucrat pentru poliţia secretă est-germană

Un ziar german a fost silit să iniţieze o investigaţie referitoare la noul său proprietar după ce s-a aflat că el a fost informator al poliţiei secrete est-germane Stasi. Berliner Zeitung, cotidian de centru-stânga fondat în 1945, spune că Holger Friedrich care a cumpărat publicaţia aflată la ananghie împreună cu soţia sa Silke, anul acesta, le-a promis jurnaliştilor "sprijinul şi cooperarea sa deplină" în încercarea de a cerceta cât de implicat a fost Friedrich alături de Ministerul Securităţii de Stat, departamentul de informaţii al regimului comunist est-german.

Stasi a avut peste 90.000 de angajaţi cu acte în regulă şi 174.000 de colaboratori informali al căror rol era să-şi spioneze prietenii, rudele şi colegii de muncă şi să raporteze informaţiile unor persoane desemnate. Friedrich a fost un colaborator informal cu numele de cod "Peter Bernstein", după cum arată documentele din arhivele Stasi în urma anchetei.

Într-un editorial comun, Jochen Arntz şi Elmar Jehn, editorii ziarelor Berliner Zeitung şi Berliner Kurier, spun că vor da curs sfatului primit de la experţi şi vor vorbi cu martori. Ei au spus că vor de asemenea să ştie de ce noul lor proprietar nu le-a adus la cunoştinţă contactele pe care le-a avut cu Stasi, pe când era pe cale să achiziţioneze publicaţiile.

Friedrich nu a negat afirmaţiile dar i-a îndemnat pe criticii săi să ţină cont de context. El a spus că la fel ca multe mii de cetăţeni est-germani a fost constrâns să colaboreze cu Stasi după o încercare eşuată de a fugi din ţară. Friedrich a spus că i s-a zis că putea scăpa de anii într-o închisoare Stasi dacă accepta să colaboreze.

Conform documentelor descoperite de Welt am Sonntag, Friedrich a dat informaţii despre soldaţii cu care a fost coleg în timpul serviciului militar în cadrul NVA. Ziarul a spus că documentele arată că el a predat o serie de rapoarte extrem de incriminatoare despre camarazii săi. Friedrich a spus că "nu a fost activ" în rolul său de informator şi a folosit orice ocazie de a evita să lucreze pentru Stasi.

Jurnaliştii de la Berliner Zeitung, care este acum în criză ca urmare a dezvăluirilor, sunt descumpăniţi după ce iniţial l-au considerat pe milionarul Friedrich ca fiind un salvator. Ziarul aproape intrase în colaps sub administraţia casei editoriale M DuMont Schauberg din Koln care are datorii mari şi a fost silită să vândă publicaţia în septembrie, după 10 ani.

Deşi majoritatea ziarelor din Germania de Est au încetat să mai apară după căderea Zidului Berlinului cu 30 de ani în urmă, Berliner Zeitung şi-a asigurat o poziţie proeminentă în peisajul media extrem de competitiv, fiind singurul cotidian est-german care a înregistrat un astfel de succes.

Dar a avut un drum plin de probleme, fiind iniţial cumpărat de Gruner + Jahr împreună cu mogulul media britanic Robert Maxwell. Ulterior, Gruner + Jahr a devenit unic proprietar şi a relansat publicaţia, apoi a vândut-o după câţiva ani. În 2005, jurnalul a fost achiziţionat de Grupul britanic Mecon şi de un concern american, în pofida opoziţiei încrâncenate a angajaţilor de teamă că şeful David Montgomery avea în vedere în primul rând profitul, iar nu calitatea jurnalistică.

Într-un articol scris după ce a devenit cel mai recent proprietar al gazetei, Friedrich a spus că viziunea sa este să folosească ziarul pentru a genera un nou interes pentru politică şi societate şi să fie o contragreutate la "plictiseala structurală" din Germania ca întreg.(RADOR)

Alt articol din The Guardian:

• Turbulența politică din Germania: poate rezista centrul? (editorial)

Marile forțe politice tradiționale de centru-stânga și centru-dreapta ale țării se confruntă cu un moment de cumpănă.

Politica germană postbelică are o reputație de moderație, consens, plus o ușoară nuanță de plictis. Însă au existat și momente foarte dramatice. În noiembrie 1959, spre exemplu, Partidul Social Democrat (SPD) și-a abandonat ambiția istorică de a substitui capitalismul cu socialismul, a renunțat la scenariul marxist al luptei de clasă și a început să se recomande drept un Volkspartei (partid popular) cu bază largă. Istoria a și validat acea decizie. În următoarele cinci decenii SPD a rivalizat pentru putere cu cealaltă mare forță politică a țării, CDU (și aliatul ei bavarez, CSU), în condițiile în care ambele partide obțineau peste 40% din voturi.

Faimoase pentru practicarea „politicii cortului mare” [a te adresa unui spectru larg de alegători, indiferent de ideologie - n.trad.], ce n-ar da SPD și CDU să aibă asemenea cifre și acum! Agonia Brexit-ului și a ascensiunii populismului de dreapta a revendicat lumina reflectoarelor politice pe tot cuprinsul Europei. Dar cei care caută indicii privind viitorul continentului ar face bine să urmărească îndeaproape politica germană în următoarele săptămâni.

Forțele tradiționale, care în 2018 au format o „mare coaliție” pentru a conduce țara, sunt amândouă dezbinate și descurajate. O succesiune de eșecuri la alegerile regionale a făcut ca în ambele partide să apară îndemnuri la politici mai radicale și mai distincte. Luna aceasta, într-un caz de inovație născut din disperare, membrii SPD își vor vota un nou lider. Ei vor avea de ales între două candidaturi duble, una reprezentând aripa stângă a partidului, cealaltă aripa dreaptă. A afirma că există o presiune pentru a se alege soluția corectă ar fi prea puțin spus. Luna trecută, la alegerile regionale din Turingia, cel mai vestic dintre fostele state est-germane, SPD a obținut un jalnic 8,2%, terminând pe un umilitor loc patru. Alegerile au fost câștigate de către Die Linke, stânga radicală, care mereu a avut rezultate bune în sondajele din regiune și care de data aceasta a primit aproape de patru ori mai multe voturi, cea mai tranșantă victorie de până acum a formațiunii. Această înfrângere a SPD a venit după un rezultat similar de slab în Saxonia, în vreme ce la nivel național sondajele indică un scor mizerabil de 15%.

Rezultate precum cel din Turingia dovedesc atât fragmentarea politică a Germanei cât și o provocare mai generală la adresa ortodoxiei economice a țării. Noua șefă a Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a cerut Germanei să cheltuiască mai mult și să economisească mai puțin pentru a impulsiona economia zonei euro. Unul dintre cei patru candidați la șefia SPD, Olaf Scholz, e ministru de finanțe în guvernul de coaliție și și-a reiterat susținerea pentru așa-zisa politică „schwarze null” („zero negru”), care angajează țara la un echilibru bugetar. Însă cei doi candidați de stânga, Norbert Walter-Borjans și Saskia Esken, vor investiții masive și sfârșitul economiei reticente la împrumuturi pe care politicienii germani o practică încă de la terminarea războiului. Dacă vor avea câștig de cauză, e probabil ca ei să retragă SPD din coaliție și să forțeze alegeri anticipate.

CDU, pe de altă parte, își caută propriile soluții după ce a fost înfrânt în Turingia de naționaliștii de extrema dreaptă Alternative für Deutschland (AfD). Angela Merkel a declarat deja că nu va participa la următoarele alegeri federale programate în 2021. Dar cum partidul se pregătește pentru congresul său anual, care va avea loc vineri la Leipzig, se vorbește despre o tentativă de blocare a prezumtivei ei succesoare, nepopulara președintă a CDU Annegret Kramp-Karrenbauer. Unele personaje din CDU pledează să se pună capăt moratoriului privind alianțele cu AfD, o mutare groaznică ce ar deplasa considerabil centrul de greutate la dreapta politicii germane și ar reprezenta o ruptură definitivă cu politica liberală de imigrație a lui Merkel.

După cum s-a întâmplat și prin alte părți, provocările capitalismului de secol 21 din societățile vest-europene - creștere mică, moștenirea dezindustrializării, migrația și repercusiunile crahului - au dus în cele din urmă la o criză a centrului politic. Însă preeminența economică a Germaniei face ca răspunsul ei la criză să poarte o semnificație specială în cadrul Europei. Săptămâna trecută ea a evitat la limită să intre în recesiune. Economia ei rămâne puternică, dar perioada de înflorire s-a încheiat. Stabilitatea a fost vreme îndelungată dogma Berlinului, însă, la 60 de ani după ce Marx și Engels au fost abandonați discret de SPD, revizionismul plutește din nou în aer. (RADOR)

• La Libre Belgique: Partidul Sinn Fein dorește un referendum pentru unitatea irlandeză în termen de cinci ani

Bulversarea provocată de Brexit trebuie să fie urmată de un referendum privind unitatea irlandeză în termen de cinci ani, a declarat sâmbătă liderul republican irlandez, Sinn Fein.

"Zilele divizării (între cele două Irlande) sunt numărate, schimbarea pluteşte în aer, Brexitul a schimbat totul", a declarat Mary Lou McDonald la o conferință a partidului său din Londonderry. "Mulți oameni, pentru prima dată, se gândesc acum la viitorul lor într-o Irlanda unificată", a adăugat ea. "În următorii cinci ani, lăsați poporul să decidă", a spus ea, solicitând guvernului de la Dublin să pregătească un referendum asupra problemei reunificării.

Provincia Irlanda de Nord și granița sa cu Irlanda au complicat serios datele Brexitului și negocierile dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană. Acordul de pace încheiat în 1998 a pus capăt la 30 de ani de conflict ucigaş și a eliminat practic orice urmă vizibilă a frontierei dintre Irlanda de Nord, teritoriul britanic și Republica Irlanda la sud. Bruxelles-ul, Londra și Dublinul s-au angajat să păstreze această situație după Brexit. Însă acordul privind Brexitul s-a lovit constant de statutul acestei frontiere într-un Regat Unit post-Brexit. Pentru Sinn Fein, un susținător al unității irlandeze, acesta este un semn că frontiera de 500 km, trasată în 1921 după independența Republicii Irlanda, nu are nicio legitimitate.

Sinn Fein face campanie în Irlanda de Nord pentru alegerile legislative din Marea Britanie din 12 decembrie, dar politicienii săi nu vor sta niciodată la Westminster. (RADOR)

Știri pe scurt (despre România):

• Sub titlul „Nu, nu este totul putred în Statul România”, ziarul austriac Die Presse face un rezumat al analizei cuprinzătoare dedicate ţării noastre de revista academică “Osteuropa” pe parcursul a 350 de pagini de informaţii despre politică, societate şi viaţa culturală din România. Remarcând că „în comparaţie cu alte state din Europa Centrală, percepţia occidentală faţă de România era că aceasta a dus mereu o existenţă în umbră”, Die Presse constată că „deşi reţelele post-comuniste corupte care au guvernat ţara în ultimii 30 de ani prin partidele succesoare ale partidului comunist mai există şi acum, acestea duc acum o luptă de ariergardă. În comparaţie cu Ungaria, în România există o justiţie militantă, independentă, există o presă liberă şi o societate civilă vigilentă care se opune în permanenţă prin demonstraţii de stradă tentativelor autoritare din partea foştilor comunişti”, conchide ziarul austriac.

• Reţinem și comentariul Agenţiei France Presse cu titlul „Pădurile României sunt tot mai amenințate – şi împreună cu ele şi pădurarii”. „Ca niște riduri groase, o mulțime de cărări brăzdează pantele pleșuve ale regiunii montane Valea Rea din România, demonstrând impactul exploatării agresive ilegale a lemnului – care nu amenință numai pădurile excepționale ale țării, ci și viața umană” scrie France Presse, adăugând că „într-o recentă intensificare a violenței, doi pădurari au fost uciși la o lună distanță unul de altul, în regiuni diferite ale țării, în timp ce încercau să oprească presupuși hoți de lemne”. „Noile tragedii au scos în stradă mii de români, între care și sute de pădurari, pentru a cere guvernului să protejeze mai bine pădurile și pe paznicii lor”, notează agenţia franceză de ştiri, preluând avertizările organizaţiilor ecologiste că „zonele împădurite ale României, căminul unora dintre ultimele păduri virgine ale Europei și al unor specii sălbatice diverse, sunt în pericol”. (RADOR)