Rata anuală a inflației va crește până în aprilie 2022, alimentată de scumpirile la energie, urmând să revină în intervalul țintit de Banca Centrală abia la mijlocul anului 2023, (cu o întârziere de trei trimestre față de prognoza anterioară), arată BNR în Raportul privind inflația, publicat joi. Pentru finalul anului curent, inflația este prognozată a fi de 7,5%, dar, după expirarea măsurilor de compensare luate de Guvern, rata anuală a inflației IPC va reflecta majorări de o magnitudine ”substanțială”, atingând 8,6% în trimestrul II 2022.
Pe termen scurt, traiectoria este marcată de presiunile venite din partea costurilor producătorilor (cheltuielile cu energia, materiile prime – în special produsele agroalimentare, bunurile intermediare, transportul), mai arată documentul.
Estimarea de scumpire a energiei e de 22,9% pentru finele anului curent și de 16,0% pentru sfârșitul celui viitor
Pentru finele anului curent, o contribuție inflaționistă în creștere este atribuită și prețului combustibililor, reflectând majorarea recentă a cotațiilor țițeiului, în timp ce evoluțiile nefavorabile de pe piața lemnului vor fi parțial atenuate prin reducerea TVA, de la 19% la 5%. În acest context,
valorile previzionate pentru dinamica anuală a prețurilor bunurilor energetice sunt de 22,9% pentru finele anului curent și de 16,0% pentru sfârșitul celui viitor
Dinamica anuală a prețurilor alimentelor (LFO) este prevăzută a se poziționa la finele anilor 2021 și 2022 la nivelul de 7,3% și, respectiv, de 5,7% . Comparativ cu prognoza anterioară, sunt anticipate evoluții ușor mai nefavorabile pe termen scurt, pe fondul condițiilor prielnice de cerere, dinamica anuală pentru sfârșitul anului curent fiind reevaluată în sus cu 1,0 punct procentual. Pentru anii 2022 și 2023, traiectoria a fost fundamentată în ipoteza înregistrării unor producții agricole normale.
Scenariul de evoluție a grupei produselor cu prețuri administrate (unde 75% din ponderea grupei este deținută de medicamente și apă, canal, salubritate) prevede creșteri anuale ale prețurilor aferente de 5,7% pentru finele anului curent și 2,5% pentru sfârșitul celui viitor , fundamentate în principal pe baza evoluțiilor istorice. Suplimentar, valoarea pentru decembrie 2021 reflectă o majorare de 30% a tarifului la energia termică livrată consumatorilor casnici, anticipată pentru luna noiembrie, în timp ce nivelul previzionat pentru finele anului viitor este marcat de reducerea TVA, de la 19% la 5%, a acestui tarif începând cu luna ianuarie 2022.
Dinamica anuală a prețurilor produselor din tutun și ale băuturilor alcoolice este prognozată la 5,2% la finele anului curent și 4,4% la sfârșitul anului viitor, traiectoria fiind fundamentată în principal pe baza majorărilor de acciză prevăzute în legislație, dar luând în considerare și comportamentul operatorilor din acest domeniu privind ajustarea prețului final. Față de proiecția precedentă, nivelul pentru decembrie 2021 a fost revizuit în sens ascendent cu 2,1 puncte procentuale, în condițiile demarării unui nou episod de scumpire a pachetului de țigarete în perioada august-septembrie (fără a avea la bază o majorare a accizelor).
În ceea ce privește situația medicală, pe fondul nivelului redus de vaccinare al populației, în prima lună a trimestrului IV s-a observat o înrăutățire fără precedent a crizei sanitare (în luna octombrie, numărul infectărilor s-a aflat pe o pantă ascendentă, depășind cu mult maximele precedentelor valuri pandemice), afectând încrederea agenților economici.
În acest context, pe lângă introducerea graduală a unor restricții de mobilitate locale, corelate cu gradul de infectare, la sfârșitul lunii octombrie au fost adoptate și restricții la nivel național.
Factori cu potențial de a atenua evoluțiile nefavorabile ar putea fi legați de: (i) prelungirea până la sfârșitul anului a schemelor de ajutor de stat, de exemplu, cele privind decontarea șomajului tehnic și (ii) continuarea permiterii accesului populației la activitățile neesențiale, condiționat de deținerea unui certificat verde (ce a generat, recent, și o creștere a interesului populației pentru vaccinare).
Care sunt riscurile: modificări în comportamentul populației, politica fiscală, tranziția către energia verde, absenteismul forței de muncă, șomajul voluntar
Situația sanitară de pe plan intern a cunoscut recent o deteriorare alertă. Valul patru al crizei de sănătate publică s-a dovedit a fi unul foarte agresiv, numărul zilnic de infectări și cel al deceselor ajungând la multipli ai numărului de cazuri din primele valuri pandemice. Această evoluție este susținută de gradul sever de contagiozitate al variantei Delta a virusului SARS-CoV-2 și, în același timp, facilitată de rata scăzută de vaccinare din România. În acest context, durata și magnitudinea noului val pandemic – implicit gradul de plauzibilitate a unei evoluții sincronizate cu cea de la nivel european – și, mai ales, impactul deciziilor de prevenție adoptate de autorități sunt dificil de evaluat la acest moment.
Odată cu reinflamarea pandemiei, reintroducerea unor restricții mai severe ar putea fi însoțită de o reducere voluntară a mobilității și de modificări în comportamentul populației, în vederea realizării distanțării sociale.
Gradul relativ ridicat de incertitudine nu exclude resurgența unui comportament de amânare a deciziilor de consum și de investiții din partea agenților economici, care ar putea implica noi creșteri ale ratei de economisire, similar manifestărilor de la debutul pandemiei.
Incertitudini ridicate sunt date de evoluția viitoare a prețurilor componentelor energetice. Evoluția viitoare a prețurilor componentelor energetice continuă să reprezinte o sursă semnificativă de riscuri și, mai ales, incertitudini.
Transpunerea în statisticile oficiale a configurației prețurilor acestor produse ar putea fi influențată de un set de factori, precum magnitudinea compensărilor, a plafonărilor sau a subvențiilor în cadrul schemei de atenuare a impactului creșterii excesive a facturilor la utilități, dar și intervalul de timp pe care acestea vor fi implementate.
În actuala conjunctură, unul dintre riscurile care își sporește relevanța este asociat conduitei viitoare a politicii fiscale, inclusiv în condițiile persistenței instabilității politice. Pe termen scurt nu sunt excluse noi inițiative, în completarea celor deja intrate în vigoare, pentru atenuarea impactului deteriorării abrupte a situației sanitare și a celui al creșterii facturilor la utilități. Pe termen mediu, etapele viitoare ale consolidării fiscale rămân incerte atât ca durată, cât și ca magnitudine cumulată a întregului proces, ele fiind, la nivel principial, ghidate de necesitatea încadrării în coordonatele procedurii de deficit excesiv ce vizează România, cu termen de finalizare a ajustărilor anul 2024.
Deși evoluțiile de pe piața muncii au fost până de curând în ameliorare, reinflamarea pandemiei ar putea avea repercusiuni și asupra acestui segment. Se conturează riscul creșterii absenteismului forței de muncă, dar și cel al șomajului voluntar. Pe termen mediu, riscuri ridicate sunt asociate unei posibile exacerbări a penuriei de forță de muncă calificată în anumite sectoare de activitate, în special în cazul unui necesar sporit al acesteia reclamat de implementarea proiectelor de redresare economică și a celor privind digitalizarea și tranziția către o economie verde asociate programului „Next Generation EU”.
Surse de riscuri sunt localizate și în mediul extern. În actuala conjunctură, o posibilă reinflamare a crizei de sănătate publică ar putea conduce la restructurări ale lanțurilor globale de valoare adăugată (spre exemplu, scurtări strategice ale acestora). Totodată, încetinirea ritmului de creștere a economiei Chinei poate genera efecte adverse asupra economiei globale, având în vedere nivelul ridicat de integrare a acesteia în lanțurile globale de valoare adăugată.
Un alt risc care își reconfirmă importanța se referă la conduita viitoare a politicii monetare a principalelor bănci centrale din regiune. Ritmul revenirii economice rămâne incert, însă ar putea surprinde în sens favorabil, inclusiv pe seama implementării proiectelor de investiții și a reformelor prin programul „Next Generation EU”.
În cazul economiei românești, date fiind capacitatea instituțională și istoricul realizărilor în acest domeniu, există incertitudini privind absorbția în ritm rapid a acestor fonduri.
Deși au suferit deja creșteri generalizate, cotațiile viitoare ale materiilor prime pe piețele internaționale rămân grevate de numeroase incertitudini. Nu este exclusă o agravare a sincopelor în lanțurile globale de producție și distribuție. Aceasta s-ar putea produce sub incidența impunerii unei sistări a anumitor activități economice, ca urmare a deteriorării situației sanitare, a reamplificării penuriei de containere sau a accentuării crizei energetice în China.
Un alt risc se referă la posibila exacerbare a crizei semiconductorilor, extrem de relevantă pentru economia României ținând cont de ponderea ridicată deținută de industria auto atât în valoarea adăugată brută, cât și în fluxurile de exporturi. În cazul bunurilor agroalimentare, incertitudini inerente sunt alimentate de fluctuațiile climaterice, cu evoluții posibile în ambele sensuri, atât pe plan intern, cât și extern.
La acestea se adaugă influențe adverse având ca sursă creșterea costurilor de producție ale îngrășămintelor, pe fondul scumpirii energiei. Se conturează riscul ca majorarea amplă a costurilor producătorilor să nu poată fi resorbită în totalitate prin ajustarea marjelor de profit, ceea ce ar conduce la presiuni inflaționiste suplimentare. De asemenea, anumiți operatori economici ar putea majora prețurile finale practicate pentru a-și acoperi, cel puțin parțial, pierderile suferite prin diminuarea capacității de funcționare (mai ales pe segmentele cu cerere inelastică), în contextul măsurilor de limitare a efectelor pandemiei și al posibilelor pierderi suferite deja pe parcursul valurilor pandemice anterioare.
Riscuri în sus sunt asociate și unor costuri mai mari privind tranziția către economia verde. La acestea se adaugă presiunile suplimentare de natură persistentă provenite din partea penuriei de forță de muncă calificată în anumite sectoare de activitate.
6
19
