Inflația continuă să crească în multe țări din lume. În martie 2022, inflația CPI a ajuns în SUA la 8,5 la sută, iar în zona euro la 7,5 la sută, scrie Lucian Croitoru pe blogul personal. În Cehia, inflația a ajuns la 11,1 la sută încă din Februarie. În Polonia, inflația a ajuns în martie la 10,9 la sută, iar în România la 10,2 la sută. Inflațiile de bază, cele care reflectă mai fidel excedentul cererii, au crescut și ele.

Lucian Croitoru, BNRFoto: Hotnews

Inflația din prezent seamănă tot mai mult cu cea din anii 1970. Atunci prețurile la energie și alimente au avut o mare contribuție la creșterea inflației prețurilor de consum. Aceasta nu înseamnă că inflația de bază nu a jucat un rol important, așa cum a jucat și în anii 1960, ceea ce ne duce la mix-ul politicilor monetare și fiscale de atunci.

Referitor la acest din urmă aspect, sunt studii care arată că în deceniile șase și șapte în SUA, politica fiscală a jucat rolul conducător în mix-ul de politici macroeconomice, ceea ce a explicat creșterea inflației prin acomodarea de către politica monetară a șocurilor fiscale, între care cele legate de Războiul din Vietnam și de programul intitulat „Marea Societate”, inițiat de Lyndon Johnson (Bianchi și Iluț, 2017).

Asemănarea cu anii 1970 este prezenta atât referitor la oferta, cât și la cerere. În prezent, pe partea ofertei, prețurile la energie și la alimente sunt contributorii majori la inflație, ca în anii 1970. Pe partea cererii, șocurile fiscale au fost și încă sunt în aproape toate țările acomodate de politicile monetare, exact ca atunci.

La începutul anilor 1980, în SUA, Paul Volcker a schimbat cursul, întărind politica monetară în mod ferm. Totuși, așa cum arată Bianchi și Iluț (2017), inflația a început să scadă abia când politica fiscală a acomodat acea schimbare în mix-ul de politici, schimbare fără de care inflația ar fi continuat să fie înaltă pentru încă cincisprezece ani. Exact ca atunci, și de data aceasta numai corecta cooperare între cele două politici va oferi soluția de stabilizare a inflației la niveluri relativ joase.

Mai precis, ca la începutul anilor 1980, întărirea politicii monetare în lume nu ar putea duce la o inflație joasă și stabilă fără un suport adecvat venit de la politica fiscală. În mod concret, aceasta înseamnă ca politicile fiscale ale guvernelor lumii să arate două lucruri: (i) că urmează reguli fiscale bune, care pun in centru adaptarea scopurilor (cheltuielilor)la mijloace(impozite), nu invers, și că (ii) vor implementa măsuri care vor crea anticipații că valoarea prezentă a surplusurilor primare reale pe un orizont de timp va fi egală cu datoria publică nominală. Cu alte cuvinte, este necesară din nou nu numai întărirea politicii monetare, ci și stabilizarea anticipațiilor fiscale. Altfel, inflația va continua să rămână înaltă, volatilă și persistentă, chiar dacă politica monetară ar continua să se întărească.

Citește integral articolul și comentează pe blogul lui Lucian Croitoru

N.Red: Lucian Croitoru este consilier principal pe probleme de politică monetară al guvernatorului Băncii Naționale a României